Poker cu Putin

Am facut de curand un test rapid prin redactie: „cu ce-l asociati pe Vladimir Putin?“. Raspunsuri variate si la obiect – karate, petrol, duritate, putere, buton nuclear. La inceput m-am intrebat pe mine, iar raspunsul a fost mai ciudat – pokerul.

Am scris saptamana trecuta despre conducte de petrol si interese rusesti si locul Romaniei intr-un rasarit de Europa care incearca sa-si gaseasca un loc in lume. Reiau acum povestea, dintr-un unghi putin diferit, pentru ca au aparut elemente noi. Vorbeam atunci de proiectul conductei petroliere Burgas – Alexandropolis, de o recenta intalnire la varf Rusia – Grecia – Bulgaria, de faptul ca Romania era aparent scoasa de pe respectivul traseu si ca de fapt nici nu puteam fi inclusi in proiect, cel putin din considerente geografice. Saptamana acesta au aparut elemente noi – un ministru bulgar a recunoscut ca rusii au avansat ideea includerii Romaniei in proiect.

Si asta mi se pare o gogorita, buna numai de discutat la negocieri, cand incerci sa fortezi mana cuiva: ca sa ocolesti Bulgaria, trebuie sa mai construiesti kilometri buni de conducta si sa incepi sa negociezi cu statele de pe teritoriul fostei Iugoslavii, ceea ce ar amana nepermis de mult finalizarea constructiei. In termeni pokeristici se cheama jocul la doua capete, iar statisticile arata ca astfel ai sanse de castig mai mari: astepti opt potentiale carti pentru o mana castigatoare, pe cand adversarii asteapta numai patru. Discutia ar trebui mutata, de fapt, inspre Vladimir Putin si modul in care acesta administreaza interesele rusesti.

La o recenta intalnire cu analisti, comentatori si specialisti straini in problemele rusesti, asa-numitul Valdai Discussion Club, Putin a avansat niste idei cel putin interesante.

A spus despre sine ca nu i potriveste descrierea de politician, descriindu-se drept un cetatean care opteaza pentru „decizii morale“ in defavoarea celor „politically more correct“, asta spre deosebire de multi membri ai staff-ului sau, care dovedesc abordari mai politicianiste. Pe urma a spus ca prefera abandonul etichetei de superputere energetica, folosita frecvent pentru a descrie Rusia in mediile occidentale. „Nu am considerat niciodata Rusia ca fiind o superputere energetica, totusi dispunem de mai multe rezerve decat oricare alta tara. Intentionam sa participam la elaborarea unor reguli pentru sectorul energetic si sa actionam conform acestor reguli (…) pentru productia, transportul si consumul de energie.“ Presedintele rus a apreciat chiar ca statutul de superputere energetica este folosit de si in Uniunea Europeana pentru a face apropieri/asocieri, in mintea cetateanului comun, intre Rusia si raul reprezentat de fosta URSS.

Rusii intentioneaza sa isi sporeasca exporturile de petrol si gaze spre Asia, in urmatorul deceniu, de la 3% din productie la 30%. Putin a negat, in schimb, ideea avansata de serviciile secrete occidentale, care vad in Consiliul de cooperare de la Shanghai (infiintat in 2001 si incluzand Rusia, China si alte state din centrul Asiei) un potential bloc militar si politic, un loc unde China si Rusia „coc ceva“.

Nu stiu cati muschi i-au tresarit pe fata presedintelui rus in clipa in care a vorbit despre decizii morale, despre superputerea care de fapt nu se vrea si despre talentele culinare ruso-chineze; din cate l-am vazut pe unde l-am vazut, presupun ca nici unul. La fel ca in cazul unui bun jucator de poker.

Impresia mea despre rusi, implicit despre Vladimir Putin, este ca abordeaza relatiile cu restul lumii exclusiv prin prisma interesului, fie national, fie de grup sau personal, dar la un nivel al strategiilor mai apropiat de ceea ce se purta in urma cu vreo 200 de ani, cand imperiile erau imperii si vasalii vasali. Accepta modificari de genul globalizarii si folosesc banii si apropierea de firmele occidentale, dar cumva fortati. Puternica Maica Rusie si un lider de talia lui Petru cel Mare le sunt concepte mai dragi si mai apropiate. Pragmatismul strategilor americani, care asociaza lejer concepte precum promovarea democratiei sau razboiul impotriva terorismului cu propriile interese comerciale, le este strain intr-o oarecare masura, sufletul slav fiind mai atras de separatiile prin linii nete – alb/negru, mare/mic, prieten/dusman. Razboiul impotriva terorismului a fost perceput, scrie si un politolog rus, ca o etapa in cursa competitivitatii globale, asa ca actiuni precum vanzarea de arme catre natii nu foarte apreciate la Washington sau Londra sau de uraniu imbogatit catre Iran nu sunt privite la Moscova decat ca afaceri facute de capitalisti tineri si feroce, asa cum Rusia are din plin.

As spune ca in partida sa cu lumea, presedintele rus joaca varianta aceea a pokerului, draga americanilor, in care cartile stau pe fata, mai putin una, care este intoarsa dupa ce se pluseaza. Pe cartea intoarsa a lui Putin nu scrie petrol, adica nu numai petrol sau gaze naturale. Cartea e un joker care ar vrea sa grupeze cam tot ce inseamna materii prime in lume. Putin a anuntat, de altfel, ca vrea sa creeze companii gigant care sa controleze piata materiilor prime.

Rusia a devansat Arabia Saudita, trecand pe primul loc in topul producatorilor de petrol. Gazprom a devenit a doua mare companie energetica a lumii dupa Exxon. Rusal este pe cale sa devina primul mare producator de aluminiu al lumii, dupa ce va fuziona cu o companie rivala si va achizitiona capacitatile de productie ale celor de la Glencore.

Statul rus, prin exportatorul de arme Rosoboronexport, a devenit un actionar mai mult decat semnificativ (dar vrea pachetul majoritar) la VSMPO-Avisma, cel mai mare producator de titan din lume, tot companie rusa dar aflata sub control occidental (Avisma era un furnizor traditional al celor de la Boeing). Banca rusa de stat Vneshtorgbank cumpara 5% din gigantul aerospatial EADS. Aluminiu, titan, Boeing, EADS – deja avem material pentru cateva scenarii de film, de la genul James Bond la genul „Toti oamenii presedintelui“. Chiar daca nu-i place, cel putin la nivel public, Putin conduce o superputere energetica. Jokerul sau pare sa cantareasca mult, dar necunoscuta nu-i acum la el, ci in cartea neintoarsa a lumii occidentale.