Conducta cu zuluf

Fac parte din specia celor care dau incrancenarea pe un zambet – este un mod de a rezista presiunilor si stresului – si n-am sa-i pot intelege niciodata pe cei incrancenati de ceva. De orice. Saptamana trecuta cateva jurnale au tot speculat  incrancenat pe marginea unei intalniri intre presedintele rus Vladimir Putin, premierul grec Kostas Karamanlis si presedintele bulgar Gheorghi Pirvanov pentru proiectul conductei petroliere Burgas – Alexandropolis. Marea problema era faptul ca Romania era ocolita/scoasa de pe drumul petrolului. Problema este ca Romania nici nu putea fi inclusa pe respectivul traseu.

La un moment dat, povestea cineva, Ceausescu a trasat calea unei sosele pe o harta. In drumul sau, varful pixului sau creionului dictatorial s-a impiedicat intr-o denivelare a mesei sau poate generata de hartiile de dedesubt ori chiar de energia fostului. Chestia este ca traseul drept a capatat, ca sa-l citez pe povestitor, o „galma“. Galma care a fost interpretata ca atare de proiectanti si constructori si care ar fi aparut si pe teren.

Cei care spun ca Romania ar fi avut un loc pe traseul Burgas – Alexandropolis traseaza si ei, acum, o conducta cu zuluf, sa-i spunem, pentru ca galma au realizat-o altii. Nu iau apararea nimanui. Incerc numai sa fiu logic – trec peste formularile de genul „petrolul rusesc caspic“ si altele asemenea, dar daca ma uit pe harta, vad ca bulgarii sunt la sud de noi, grecii si mai, asa ca nu pot decat sa ma intreb ce treaba avem noi cu conducta respectiva si cu constructia ei (apropo, trenata vreme de 14 ani, adica totusi mai putin decat proiectul Nabucco, al Uniunii Europene, pentru care Romania chiar este un jucator important). Si, pana la urma, cam care ar fi foloasele de pe urma unei astfel de conducte? Am intrebat specialisti mai mari decat mine si m-au linistit: nu prea mari. Petrolul se vinde inca in regim de piata libera si sunt convins ca si Petrom si Rompetrol vor gasi oricand petrol, chiar rusesc, de cumparat, chiar daca Vladimir Putin sau bulgarii sau cine mai vreti trag toate conductele pe la ei. Taxele platite si nici chiar investitiile sau afacerile rezultate dintr-un astfel de proiect nu mi se par chiar hotaratoare. Si oricum proiectul nu a capatat nici un impuls major in urma intalnirii celor trei, care in continuare nu se inteleg cine, cum si cata spuza vor trage.

Specialistul cu care m-am consultat si a carui opinie o respect mi-a povestit de adancimea prea mica a marii pe coastele grecesti, fapt care ar limita (asa cum astazi este limitat traficul petrolierelor in Bosfor din ratiuni ecologice) accesul vaselor ce depasesc o anumita capacitate si mi-a dat sumedenie de amanunte si variante la jocul strategic, dar mai ales politic care poarta denumirea „Avem titei la mama naibii, cum il aducem la noi?“, joc care ar angrena acum natiile balcanice sau europenesti.

E poate o chestiune de orgoliu national, din cel de care avem chiar surplus, faptul ca ne socotim mult prea bagati in seama de rusi in aceasta chestiune; nu cred ca Putin nu doarme de grija modului in care i-ar putea ocoli pe romani, cred ca este mult mai doritor sa gaseasca, de exemplu, o cale facila de a-si vinde petrolul chinezilor. Daca e sa faca un lucru intelept, romanii ar trebui sa se concentreze de acum pe ceea ce va fi si ce vor face dupa ce petrolul se va fi terminat. La fel cum seicii din Emiratele Arabe fac in Dubai zone de agrement si de locuit ravnite de toti bogatii lumii, pregatindu-se pentru perioada de dupa dominatia hidrocarburilor, asa si romanii ar trebui sa aiba pus la punct planul B, in replica la conducte care oricum se vor finaliza prea tarziu.

Poate surse alternative, poate energie atomica (urata de multi, dar necesara, cred, daca nu cumva va fi inventat intre timp motorul cu apa sau chiar un perpetuum mobile), poate banalul alcool, folosit azi de mai mult de jumatate din automobilistii brazilieni.

Si daca o fi si o fi si europenii se vor decide ca Nabucco chiar este un proiect prioritar, asa cum astazi numai clameaza europenii, care chiar le va reduce dependenta de mercantilismul rus si de ambitiile presedintelui Putin (eu chiar mai tin minte criza gazelor de iarna trecuta, spre deosebire, se pare, de unii oficiali europeni), atunci vom avea si noi conducta noastra care sa ne gadile patriotismul intr-un mod placut. Si ne vom simti parte a geostrategiilor petroliere si politice mondiale.

Dar cum ziceam, cel mai mare strateg e Cel de Sus, sa speram ca n-a picat zarul pe casuta cu iarna friguroasa, sa vezi atunci distractie….