Sechestratii din Golf

In mod cu totul ironic, privind din perspectiva ultimelor evenimente, sediul Grup Servicii Petroliere (GSP) se gaseste pe strada Teheran. In vila din cartierul Primaverii a iesit prima oara la rampa, saptamana trecuta, presedintele si actionarul principal al firmei, Gabriel Comanescu (39 de ani), pentru a acuza autoritatile si companiile iraniene de acte teroriste, de imixtiune in afaceri si de modul violent in care tara araba intelege sa isi regleze conturile cu strainii.

La randul lor, dupa ce iranienii au tras cateva focuri de arma impotriva platformelor petroliere operate de GSP, autoritatile de la Teheran au explicat ca romanii nu au fost corecti, ca voiau sa plece din Golf fara sa fi terminat contractul si ca armata a intervenit pentru a regla un conflict comercial.

„Iranul si in general toata zona aceea n-are si nu va avea niciodata legatura cu rationalul“, sustine Eric Kish, vicepresedinte de marketing si retail in grupul Rompetrol. Kish este un cunoscator atat al lumii petrolului, cat si al celei orientale, avand in vedere ca a locuit, a facut armata si a lucrat in Israel.

Eric Kish spune ca un om de afaceri care decide sa intre in afaceri in lumea araba nu are cum sa se pregateasca pentru astfel de incidente ca acelea care au implicat acum afacerea GSP: „E foarte greu sa faci afaceri acolo fara sa ai conflicte cu ei, de aceea e imposibil sa te pregatesti pentru asta. Trebuie sa iti asumi riscul – si oamenii si-l asuma, pentru ca sunt foarte multi bani in joc“. GSP a intrat in aceste afaceri cumparand anul trecut de la Petrom trei platforme care operau in apele teritoriale ale Iranului, plus inca trei din Marea Neagra, fiecare pentru circa 100 de milioane de dolari.

Ca sa cumpere platformele, Gabriel Comanescu a luat la sfarsitul anului trecut de la BCR un credit de circa 125 mil. dolari pe sapte ani. Valoarea creditului a acoperit 85% din valoarea achizitiei celor sase platforme, restul provenind din fonduri proprii. Mai precis, e vorba de fondurile obtinute de la Upetrom Grup Management, firma care detine 90% din GSP si care e, alaturi de Petromservice, cel mai mare jucator de pe piata serviciilor si a echipamentelor petroliere.

Upetrom Grup Management este controlata in proportie de 99% de Gabriel Comanescu, presedintele Consiliului de Administratie al producatorului de instalatii de foraj Upetrom 1 Mai Ploiesti. Ca urmare a creditului luat de la BCR, cele sase platforme sunt puse gaj. Trei dintre ele, respectiv cele trei din apele teritoriale ale Iranului si ale Emiratelor Arabe, nu mai sunt functionale de trei luni. Cu toate acestea, Gabriel Comanescu sustine ca nu are probleme si ca ratele sunt platite din productia celorlalte trei platforme, care foreaza in Marea Neagra. „Cele trei platforme functionale asigura destule lichiditati pentru BCR“, spune Comanescu.

Conform acestuia, o platforma face un profit net zilnic de aproximativ 50-60.000 de dolari, iar maximul poate ajunge si la 110.000 dolari pe zi, suma atinsa de una din cele trei platforme din Marea Neagra care deruleaza operatiuni pentru TPAO, compania nationala de petrol a Turciei.  GSP a realizat anul trecut o cifra de afaceri de 233,6 milioane de lei (80,5 mil. dolari), de peste doua ori mai mare decat cea raportata pentru 2004. Compania a obtinut in 2005 un profit net de 14,8 milioane de lei (5,1 mil. dolari), fata de un profit de 15,8 milioane de lei in 2004.

Toate cele sase platforme sunt asigurate la Lloyd’s din Londra prin intermediul brokerului britanic de asigurari JLT Risk Solutions. „Platformele sunt asigurate impotriva tuturor riscurilor, de la incendiu pana la acte de terorism. In caz de accidente, noi luam asigurarea, dar in cazuri ca scufundarea unei platforme, BCR incaseaza intreaga despagubire“, a mai precizat Comanescu.

La cateva zile de la incidentele cu iranienii, Gabriel Comanescu este convins ca totul se va rezolva printr-un proces pe care il va intenta companiei de stat Petroiran, ai carei reprezentanti au ocupat platforma Orizont si careia ii va cere despagubiri pentru daunele produse.

Cum in toata ecuatia nu exista o sursa neutra, sau cel putin nu deocamdata, tot ce se poate face este urmarirea, ca la tenis, a parerilor celor care s-au perindat prin aceasta afacere. In ceea ce-l priveste, ambasadorul Iranului la Bucuresti a spus ca totul se trage de la neseriozitatea GSP. Ambasadorul Ali Akbar Farazi a afirmat ca partea iraniana nu poate avea incredere intr-un partener „care modifica un contract de pe o zi pe alta“, ca sa poata profita de pe urma cresterii pretului mondial al combustibilului. Farazi se refera la faptul ca GSP ar fi vrut sa modifice acum in favoarea sa contractul de inchiriere a platformelor din Golf, semnat de fostul proprietar Petrom cu firma Oriental Oil Dubai, in conditii de pret corespunzatoare unei perioade cand cotatia petrolului era sensibil mai mica decat cea actuala. Cum Oriental Oil a subinchiriat doua din platforme, Orizont si Fortuna, catre firme iraniene, intentia GSP de a schimba termenii afacerii sau chiar de a iesi din ea afecteaza direct interesele iranienilor.

In replica, Gabriel Comanescu motiveaza ca agresiunea a avut loc din cauza ca iranienii doresc de fapt sa cumpere platformele, dat fiind ca in urma cu trei saptamani compania sa a refuzat o oferta de cumparare din partea NIOC (n.red. – National Iranian Oil Company) pentru cele doua platforme, Orizont si Fortuna, care opereaza in Golful Persic. „Au fost facute presiuni asupra noastra sa vindem cele doua platforme. Platformele nu sunt de vanzare si, chiar daca am lua o asemenea decizie, am avea nevoie de acordul BCR pentru a vinde“, afirma Comanescu.

O platforma de foraj noua costa la ora actuala intre 150 si 200 de milioane de euro, iar cererea pentru acest tip de utilaj inregistreaza in prezent pe piata o crestere accentuata, in timp ce oferta ramane scazuta.

Cu toate ca autoritatile iraniene, mai sigure pe pozitii decat ale noastre, acuza compania romaneasca, analistii internationali incrimineaza modul iranian de tratare a conflictului. „Raspunsul iranian in disputa privind platforma romaneasca a fost usor excesiv, in cazul in care obiectul acesteia a fost strict comercial“, apreciaza institutul de analiza Stratfor intr-un material publicat pe site-ul Internet al organizatiei.

Aducerea unei nave de razboi pentru a deschide focul asupra unei platforme petroliere cu proprietar strain, dar cu precautii pentru ca nici unul dintre muncitorii aflati la bord sa nu fie ranit, sugereaza insa o actiune cu alte motivatii, comenteaza Stratfor.

Cu alte cuvinte, fata de o Romanie orientata puternic catre Washington, Teheranul nu ar fi vrut acum decat sa arate ca poate sa sperie, fara sa provoace insa distrugeri platformei petroliere sau sa puna in pericol viata angajatilor de acolo.

Indiferent insa daca ipoteza Stratfor ar fi fost sau nu exacta, felul cum se va incheia litigiul declansat de sechestrarea platformei romanesti, cu tot cu actiunea in justitie planuita de GSP, va fi pana la urma un test de business – pentru felul cum companiile autohtone izbutesc sa faca fata unei conjuncturi de risc asa de specifice cum e cea a afacerilor cu petrol din Golf.