Adolescenti in spatiu

Cand eram in clasele mari de gimnaziu, niste profesori isteti au inventat ceva ce s-ar putea numi „seara de dans in ospetie“. Era simplu, trebuia doar ca dirigintele unei clase sa se inteleaga cu dirigintele unei clase echivalente de la o alta scoala din oras si sa stabileasca micile detalii ale intalnirii celor doua clase. Era o ocazie de a cunoaste alti tineri de varsta ta si de a-ti face noi prieteni pe care foarte putini erau dispusi s-o rateze. Nu stiu daca se mai practica asa ceva, dar stiu sigur ca dorinta adolescentilor de a-si face prieteni si in afara grupurilor lor „implicite“ (clasa, scoala, vecinatate) a ramas cel putin la fel de vie. Dovada cea mai concludenta este imensa popularitate a asa-numitelor „retele de socializare“ din internet.

Nu e prima data cand aduc in discutie retele precum Friendster sau LiveJournal. Insa acum vedeta momentului s-a schimbat iar presa internationala este uluita de uriasul succes al retelei MySpace. Desi serviciul a fost fondat in 2003, succesul a inceput sa fie marcant abia anul trecut, iar News Corporation (compania lui Rupert Murdoch) s-a grabit sa-l cumpere pentru 580 de milioane de dolari. La momentul actual, MySpace are circa 100 de milioane de membri si este – conform statisticilor furnizate de Alexa Internet – al saselea in topul celor mai populare situri din web si al patrulea in spatiul anglofon. In Statele Unite se estimeaza ca primeste mai multe vizite decat Google si a ajuns sa capteze 80% din totalul vizitelor la retelele de socializare, devenind un fenomen cultural si social semnificativ.

Spre deosebire de alte servicii de acest gen, MySpace este complet gratuit – nu exista nici macar conturi platite care sa ofere facilitati suplimentare – , iar libertatea este totala. Utilizatorii pot sa-si „customizeze“ paginile (numite profiluri) dupa dorinta, folosind HTML sau alte modalitati de design web, pot sa insereze fotografii, stream-uri video si audio, animatii si multe altele. Desigur, exista bloguri, forumuri, comunitati si diverse modalitati de comunicare. Scurta mea calatorie prin MySpace mi-a lasat impresii amestecate. Continutul este imens si divers, insa senzatia generala e de bazar, cu mult kitsch (de pilda fundale pestrite si pagini supraincarcate) si o oarecare doza de insecuritate de ordin tehnic – unele pagini sunt atat de incorect construite incat browserul poate „cadea la datorie“, iar numeroasele conexiuni la surse multimedia genereaza un trafic foarte mare.

De altfel, securitatea serviciului MySpace a starnit numeroase controverse in presa scrisa si electronica. Aspectele tehnice pe care le-am mentionat au determinat o serie de licee sa restrictioneze accesul la MySpace. Problema este ca unele scoli au incercat sa mearga mai departe si sa incerce sa interzica elevilor sa foloseasca serviciul chiar si acasa, considerandu-l nociv pentru educatie si periculos la modul propriu, in baza unor relatari legate de agresiuni sexuale asupra unor minore pornind de la „intalniri virtuale“. S-a ajuns chiar la situatia in care parintii unei eleve au dat in judecata serviciul datorita unei astfel de intamplari, fapt care a starnit alte valuri in presa si numeroase zambete in internet. Reputatul analist John C. Dvorak de la PC Magazin a turnat gaz pe foc, deplangand lipsa unor studii sociologice serioase privind fenomenul MySpace si subliniind faptul ca serviciul este populat aproape exclusiv de adolescenti, iar generatia celor de peste 30 de ani (parinti si educatori deopotriva) nu doar ca nu au nici un control, dar pur si simplu nu inteleg despre ce-i vorba.

Adevarul este ca exista studii sociologice (de pilda „Adolescents in MySpace: Identity Formation, Friendship and Sexual Predators“ de dr. Larry D. Rosen), iar rezultatele sunt interesante mai ales atunci cand compara atitudinea adolescentilor cu cea a parintilor. Acestia din urma par sa ignore in mare masura activitatea online a copiilor lor, ceea ce tinde sa confirme opinia lui Dvorak. La fel de adevarat este insa ca nu toti adultii ignora fenomenul MySpace. De exemplu, oamenii din marketing, care isi adapteaza strategiile pentru a folosi aceasta masinarie care aduna zeci de milioane de adolescenti. Pentru a-si promova filmul „When a Stranger Calls“, Sony Screen Gems a creat profiluri MySpace pentru personajele filmului, pe care le-a legat la situl de promovare. Rezultatul? O lista de aproape 100.000 de e-prieteni si peste 750.000 de vizualizari ale paginii filmului inainte de lansare. Deci functioneaza!