BUSINESS HI-TECH: De ce e bine sa nu ai un "adware" pe calculator

„Cu buna stiinta sau nu, companiile care isi fac reclama folosind adware alimenteaza raspandirea de programe nedorite care incetinesc calculatoarele, sunt un pericol pentru intimitate si strica experinta de navigare pe Internet pentru milioane de oameni”, sustine Ari Schwartz, directorul Center for Democracy and Technology (CDT), o organizatie care lupta pentru apararea drepturilor pe Internet. Metoda sa de lupta? „Scopul nostru este sa taiem finantarea acestor campanii de publicitate de la sursa.” O solutie pe cat de banala, pe atat de eficienta.

Intr-un studiu intitulat „urmarind traseul banilor”, Schwartz a facut publice numele unor companii care isi fac publicitate folosindu-se de „vehicule” adware. Surpriza: printre acestea se numara companii respectabile ca JP Morgan, Delta, Cingular. Partea si mai interesanta e ca si pentru companiile in cauza vestea pare sa fi fost o surpriza.

Cum e posibil ca o parte din bugetele de publicitate ale acestor companii sa ajunga in buzunarele producatorilor de adware, uneori fara stiinta platitorilor? Publicitatea pe Internet este, mai ales in SUA, o investitie fierbinte, care poate aduce rapid sume mari si care atrage nenumarati speculatori. Vanzatorii de publicitate cum sunt Yahoo!, Google si o multime de alte grupuri mai mici, incheie contracte de publicitate cu companiile care vor sa-si publice reclamele pe internet si taxeaza de fiecare data cand un utilizator face click pe una dintre ele.

Numai ca acesti vanzatori de publicitate din „linia intai” semneaza la randul lor contracte cu alti vanzatori de publicitate, carora le acorda un procent din castig pentru a le afisa reclamele. La randul lor, cei care fac publicitate „la mana a doua”, paseaza mai departe catre alti vanzatori de reclame. Undeva in acest sir de intermedieri, publicitatea care nu reuseste sa atraga interesul internautilor sau nu e acceptata de site-uri din cauza politicilor proprii e pasata si la companii, care isi obliga practic utilizatorii sa priveasca reclamele aparute pe monitor si sa apese pe ele pentru a disparea si a putea sa continue vizitarea site-ului pe care se afla.

Din cauza acestui lant de vanzatori de reclame, devine destul de dificil sa urmaresti unde anume este plasata reclama ta. De exemplu, portalul America Online (AOL) are o politica de a nu se promova folosind adware. „Dar daca te bazezi doar pe o politica de companie sau te bazezi pe ce spun cei de la care cumperi spatiu publicitar, invariabil vei ajunge sa te arzi”, a spus, citat de presa internationala, Jules Polonetsky, vicepresedintele AOL. „In lumea conectata de astazi trebuie sa faci investigatii serioase pentru a te asigura ca brandul tau nu este prezentat prin metode dubioase.” Si „resturile” care ajung la companiile care instaleaza adware nu sunt deloc neinsemnate.

De exemplu, Direct Revenue, o companie cu sediul in New York, a avut de la infiintarea sa din 2002 venituri de 100 mil. dolari. Softul lor a ajuns sa fie instalat pe 100 de milioane de calculatoare din toata lumea si a produs miliarde de reclame „pop-up”. Printre clienti se numara si cei numiti de raportul CDT, Delta Airlines sau Cingular Wireless, clienti „pasati” de Yahoo!. Analistii estimeaza ca veniturile obtinute de astfel de firme insumeaza 2 miliarde de dolari anual. Asta inseamna, potrivit companiei de consultanta IT Harvest, 11% din piata totala a publicitatii online.

Cu cat un producator de adware obtine o baza mai mare de calculatoare „zombie” pe care sunt instalate programele sale, cu atat veniturile generate sunt mai mari. Daca pentru afisarea unei reclame e perceputa o suma chiar si infima, de 1 cent, la o baza de calculatoare controlate de 10 milioane, o singura campanie publicitara poate aduce pana la 100.000 de dolari. Si, pana la urma, companiile de adware nu fac nimic ilegal. Toata baza lor de clienti si-a dat acordul pentru a primi acele reclame. Faptul de a primi servicii gratuite (in acest caz softul descarcat) in schimbul acceptarii afisarii unor reclame e un model de business legitim in sine, folosit si de alte medii, cum ar fi televiziunea, radioul sau ziarele.

Dar daca programul care deschide poarta de intrare pentru publicitate este instalat fara ca utilizatorul sa fie anuntat (chiar si printr-o mentiune greu vizibila intr-un acord de cateva pagini), deja el este catalogat drept spyware si condamnat de legile din mai multe tari. La presiunea producatorilor de adware „cu acte in regula”, Symantec, producatorul antivirusului Norton, a fost nevoit sa nu mai consemneze programele adware in categoria amenintarilor. Dar adware-ul ramane totusi o industrie in care putine companii se pot lauda cu o constiinta curata. Practicile prin care companiile isi creeaza si intretin baza de calculatoare „purtatoare” de adware sunt de cele mai multe ori trecute sub tacere.

De la ascunderea mentiunii legale despre adware in acorduri online stufoase pana la absenta programului adware din lista programelor instalate, pentru a fi dificil de inlaturat, unele companii nu se dau la o parte de la nici o practica. Nici macar de la spionarea obiceiurilor de navigare ale utilizatorilor, tot in vederea servirii de reclame cat mai relevante pentru acestia. Si pentru ca sunt atat de pricepute la a observa ce e in jur, programele adware pot sa spioneze pe calculatorul unde se afla instalate si ca sa descopere alte programe „concurente”.

Unele companii si-au dezvoltat programe care fac practic un serviciu utilizatorului, dezinstaland alte programe adware care se aflau deja pe acel sistem. Un fel de „cui pe cui se scoate”, insa fara posibilitatea de a scapa chiar de toate „cuiele”, pentru ca programul care face curatenie „uita” sa se dezinstaleze si pe el. Cu alte cuvinte, o metoda foarte inventiva de a castiga cota de piata, destabilizandu-i in acelasi timp pe adversarii directi. E drept ca numai de lipsa de inventivitate nu poate fi acuzata o industrie care produce zeci de milioane de dolari anual functionand la limita legii.