Bursa de la noi este o jucarie a unora, Sunt aceleasi actiuni de ani de zile, Ce, asta-i piata?!. Acestea sunt expresiile cele mai uzuale in discutiile despre Bursa de la Bucuresti dintre un potential investitor si broker sau dintre un investitor si unul care este indemnat sa se uite si la Bursa, ca o alternativa de investitii.
Sunt si brokeri care cred ca Bucurestiul e Londra si se mira de ce nu pot cumpara/vinde in fiecare zi de zeci/sute de milioane de euro, iar de vina sunt tara in care traiesc, conducerea pietei care nu face nimic si lumea care-i inconjoara. Ca ei nu sunt in stare sa-i convinga pe proprietarii de companii sa vina la Bursa nu mai e treaba lor.
Asa cum e aceasta piata, oropsita, pusa la zid, inclusa la categoria diverse, admirata pentru ca se fac bani buni din ea, jucatorii ei au dat in prima jumatate a anului aproape 70 mil. euro ca sa cumpere actiuni la Banca Transilvania in majorarea de capital (circa 34 mil. euro) si ca sa intre pe Transelectrica in oferta publica de vanzare (34 mil. euro). Transelectrica, o companie de stat, plicticoasa, care transporta energie, a avut ordine de cumparare de actiuni de 220 de milioane de euro. Orice bancher de investitii, de oriunde, s-ar bate pentru o asemenea suma. Cele doua operatiuni au aratat ca pe piata sunt bani si ca actionarii/investitorii sunt dispusi sa bage mana in buzunar pentru o afacere. Au fost si alte companii care au strans bani de pe Bursa, dar sumele au fost mult mai mici.
Cu toate ca de la distanta Bursa pare incremenita in aceleasi actiuni, piata este vie. Scaderile de preturi sunt urmate de cresteri rapide, iar o actiune care astazi ti se pare scumpa poate deveni peste doua zile foarte ieftina. Orice scadere de pret nu e pierdere, ci devine o buna oportunitate de a-ti reduce media de achizitie, cum predica brokerii. Primul trimestru din 2006 a fost cel mai zbuciumat in aproape opt ani si cu toate acestea piata a rezistat. Intrarile de bani sunt peste iesiri.
Este Bursa o jucarie a unora? Daca ne uitam la topurile lunare ale brokerilor si la procentele pe care le detin din tranzactii, vom vedea ca piata este mult mai competitiva decat ce se intampla in sistemul bancar. Investitorii au interese contrare, mai ales ca si piata de la Sibiu a inceput sa creasca. Daca crezi ca piata se duce in jos, poti sa vinzi fara sa detii titlul respectiv. Perceptiile investitorilor asupra evolutiei unor actiuni nu mai merg intr-o singura directie. Oricine poate cumpara si vinde in acest moment fara probleme. Fondurile straine de investitii nu mai detin toata puterea. Sunt si localnici care au forta si de multe ori isi schimba pozitiile mai repede decat o fac strainii. E loc de toti in piata si fiecare are forta lui.
Totusi, de ce proprietarii de companii private nu au incredere in Bursa? Anul trecut, o exceptie a fost Dragos Cinca, principalul actionar de la Flamingo, care si-a listat compania pe val, cash-uindu-si investitia, cum se spune, pe maxim, inainte ca piata de retail IT si electrocasnice sa scada. Acum, pretul actiunilor Flamingo este mai mic. De data asta, avantajul listarii a fost de partea proprietarului, nu a investitorilor. Este Bursa o amenintare pentru companiile private? Se tem patronii ca vin investitorii peste ei, ca se uita in dosarele contabile, ca-i vor lua la intrebari sau ca le vor prelua afacerea? Probabil ca da, ca asta este perceptia. Dar care este castigul? Acum aproape zece ani, un grup de oameni de afaceri din Cluj au adus pe Bursa Banca Transilvania. Valoarea ei actuala depaseste 1,3 mld. dolari. Si nu cred ca de-a lungul vremii fondatorii au investit mai mult de 100 mil. dolari, bani proprii. Daca nu ar fi adus-o pe Bursa, nu cred ca ar fi reusit sa stranga de-a lungul anilor banii necesari sa o dezvolte si nici nu ar fi avut dorinta si putinta sa o creasca. Dar mai mult decat atat, valoarea ei nu ar fi ajuns niciodata asa cum este pretuita acum, cand poti cumpara actiuni ale bancii si poti sa le vinzi fara nici un fel de probleme.
Romexterra, o banca intr-adevar mai mica, a ramas o entitate inchisa si s-a vandut, dupa estimarile pietei, la 100 de milioane de euro. Actionarii nu au pierdut, dar nici nu au facut vreo mare afacere. Asta-i diferenta dintre antreprenori si afacerile lor. Unul tine compania inchisa, de teama sa i-o fure cineva, iar altul are curajul sa o deschida. Primul a facut o afacere, iar cel de-al doilea poate sa faca o mare afacere.
Daca Dinu Patriciu va reusi sa vanda un pachet de actiuni in grupul Rompetrol (unde detine 80% din actiuni), care inglobeaza toate operatiunile, incepand de la Petromidia, pana la afacerile petrochimice, iar apoi il va lista in strainatate, va fi cel mai bogat roman. Bursa il va aduce la o avere de peste 1,5 miliarde de euro. Asta la prima strigare. Pana la 2 miliarde e nevoie de doar o crestere cu 30% a actiunilor. De acum in doi ani cred ca vom avea primul roman cu o avere de peste 2 miliarde de euro. Sau toata aceasta avere nu ii va folosi la nimic, daca va fi gasit vinovat in dosarul Rompetrol. E de-ajuns sa avem primul miliardar in euro facut pe Bursa, ca vor veni si altii dupa el.
Leave a Reply