Restul de 20%

O critica incorecta din punct de vedere logic spune ca Romania e oricum incapabila sa cheltuiasca eficient niste bani in plus, pentru ca de fiecare data pana acum, sumele zise pentru dezvoltare, infrastructura sau reforma sistemelor de sanatate si pensii s-au topit fie in buzunarele demnitarilor corupti si ai clientelei politice, ori in consum (cresteri de salarii, subventii, programe sociale). Mergand pe aceasta logica, ar insemna ca Romania ar fi condamnata aprioric la ineficienta si ar trebui sa-i fie interzis sa-si faca vreodata vreun plan de cheltuieli pentru dezvoltare. In realitate, nu e vorba de nici o fatalitate, ci doar de o nevoie de prudenta, din cel putin doua motive.

Pe de o parte, structura economiei face ca un deficit bugetar crescut sa ameninte mai tare balanta de plati si inflatia decat o arata la prima vedere calculul pe hartie, adica paralela cu alte tari din Est care si-au majorat deficitele ca sa faca loc cheltuielilor de dezvoltare. Pe de alta parte, inexistenta unei strategii fiscale pe mai multi ani (promisa inca de anul trecut) produce salturi curioase in executia bugetului si incoerenta in planificare: toamna trecuta, ca si acum, bugetul a avut excedent fiindca n-au fost proiecte de investitii suficiente ori capacitatea de a le realiza, iar amanarea lor luni de-a randul a facut ca anul acesta tinta de deficit sa fie deja modificata de doua ori.

Acelasi lucru explica, in parte, si incapacitatea de cheltuire eficienta de care era vorba mai sus: statistica Finantelor arata ca pe primele cinci luni, cheltuielile de investitii au fost de 569 mil. euro, in timp ce cheltuielile pentru subventii au fost de 671 mil. euro. Faptul ca guvernatorul BNR si-a declarat acum speranta ca rectificarea n-o sa ameninte inflatia daca macar 80% din banii in plus vor fi cheltuiti eficient nu e decat o incercare de a linisti verbal piata. Nevrand sa dea un semnal ca BNR se asteapta la vreo aruncare in aer a indicatorilor macro, Mugur Isarescu n-a criticat deci majorarea deficitului. Marja de 20% estimata sa ramana dupa scaderea cheltuielilor „bune“ a fost insa deja destul de amenintatoare ca sa determine BNR la masuri preventive (cresterea dobanzii de politica monetara si majorarea rezervelor obligatorii in lei ale bancilor) mai graitoare decat lipsa criticilor din discursul guvernatorului.