Telefonul era un prototip Motorola, iar Cooper, pe atunci in
varsta de 44 de ani, a decis atunci sa faca experimentul chiar pe
strazile orasului New York. Reactia trecatorilor era de asteptat –
au fost complet surprinsi si in acelasi timp nedumeriti despre cum
este posibila o asemenea conversatie telefonica.
“Imi amintesc cum newyorkezi sofisticati ramaneau cu gura
cascata vazandu-ma in timp ce ma plimbam pe strada in timp ce
vorbeam la telefon”, isi aminteste Cooper, astazi in varsta de 82
de ani. “Tineti cont ca era anul 1973, cand nici macar nu existau
telefoane fixe fara fir, daramite telefoane mobile”.
Cooper era la vremea aceea directorul general al diviziei
Communications Systems din cadrul Motorola si a petrecut o buna
vreme plimbandu-se pe strada si dand multe telefoane. Primul apel a
fost catre Joe S Engel, competitorul sau de la Bell Labs. Apoi a
vorbit cu cunoscuti si reporteri si chiar i-a lasat pe acestia sa
dea propriile telefoane pentru a verifica functionalitatea
echipamentului.
Telefonul cantarea mai bine de un kilogram si semana mai degraba
cu o caramida, insa era o completa noutate intr-o vreme in care
singurele telefoane mobile erau cele instalate de oamenii cu bani
in automobile, desi inclusiv acelea aveau fir.
A fost nevoie de inca zece ani pana cand Motorola a lansat
primul telefon mobil comercial, un Dyna-TAC care cantarea putin sub
jumatate de kilogram si costa 3.500 de dolari.
Sursa:dailymail.co.uk
Leave a Reply