In casa spanzuratului

E greu de imaginat o zi in care presedintele Putin sa se simtit mai stanjenit, mai furios si mai neputincios in fata jurnalistilor decat lunea trecuta, ziua inaugurala a congresului World Association of Newspapers (WAN). In primul rand pentru ca totul s-a intamplat in Moscova, capitala sa. In al doilea rand pentru ca de fata erau circa 1.700 de editori si publisheri de presa scrisa din peste 100 de tari – si sunt rare evenimentele la care sa poata asista atatia jurnalisti deodata. Si in al treilea rand pentru ca lunea trecuta lui Putin i s-au livrat nu una, ci doua mici lectii despre libertatea de expresie. Prima dintre ele – o intamplare inofensiva, altfel – a fost stanjenitoare si pentru ca s-a petrecut in conditiile severelor masuri de securitate din incinta Kremlinului. Cativa membri ai Partidului National Bolsevic s-au strecurat prin numeroasele filtre si, de indata ce presedintele Putin a intrat in sala, au aruncat in aer manifeste, strigand „Putin, macelarul libertatii!“, reusind chiar sa desfasoare steagul rosu-alb-negru al partidului inainte de a fi evacuati. „In fata liderilor occidentali, Putin se poarta ca un european civilizat“, se arata intr-o declaratie postata pe site-ul partidului. „Cu toate astea, in Rusia e un dictator crud si lacom“.

In afara de rumoarea starnita si dincolo faptul ca tocmai bolsevicii au ajuns sa vorbeasca despre libertate, incidentul in sine a ramas fara alte consecinte decat arestarea celor trei. A urmat, insa, inca o mica lectie pentru Putin, una credibila de data aceasta, livrata de presedintele WAN, Gavin O’Reilly, care s-a indreptat spre microfon de indata ce protestatarii au fost evacuati. „Intamplari ca asta par sa ma urmareasca oriunde m-as duce – s-a intamplat si in Coreea, asa ca nu sunt ingrijorat“, a glumit O’Reilly. Remarca lui, menita sa arate ca nu da prea multa importanta incidentului, a fost urmata insa de un discurs „atent frazat, dar profund critic“, dupa il descria un jurnalist rus. „Inca exista un scepticism raspandit, atat in interiorul cat si in afara tarii, cu privire la dorinta reala de a face din presa un participant puternic financiar, influent si independent in societatea rusa“, a spus O’Reilly, continuand cu o intrebare: „De ce e statul inca e acuzat ca promoveaza o atmosfera de prudenta si auto-cenzura in randul jurnalistilor?“.

Presedintele WAN a adaugat ca in Rusia „statul domina prea multe canale media“ si ca exista „un proces similar de control al stirilor la nivel regional si local, condus de primari, guvernatori si grupuri puternice de afaceri“. Dar a vorbit si de „jurnalismul platit“ si de deficitul de profesionalism, abilitati si bune practici care au adus presa rusa in starea in care se gaseste azi.

Putin a facut doar doua referiri la observatiile presedintelui WAN in discursul care a urmat, argumentand ca numarul canalelor media controlate de stat e in scadere si observand, in acelasi timp, ca astfel de critici sunt spuse cu voce tare in chiar sala in care se desfasurau odata congresele comunistilor.

Au existat cateva speculatii, publicate de Kommersant, ca discursul initial al lui O’Reilly ar fi fost mult mai sever – ar inclus chiar un apel de excludere a Rusiei din G8 – si ca s-ar fi ajuns la forma finala dupa negocieri cu Kremlinul. Presedintele WAN a negat categoric, iar faptul ca Putin a luat notite in timpul speech-ului ar putea arata ca n-a stiut ce urma sa spuna O’Reilly. Media rusa, cu unele exceptii, a tratat evenimentul asa cum se astepta toata lumea – criticile la adresa lui Putin nu si-au gasit loc la stirile TV, dar a fost citat generos Boris Grizlov, presedintele Dumei, care a vorbit despre organizarea conferintei la Moscova ca despre „o recunoastere de catre comunitatea mondiala a ziaristilor a cuceririlor democratice“ ale Rusiei.

Dincolo de faptul ca epoca Eltin apare acum presei ruse ca un paradis pierdut, de aerul propagandistic al jurnalelor de stiri si de teribilele povesti despre felul in care Kremlinul isi exercita controlul asupra ziaristilor (Beth Knobel, corespondent CBS de 14 ani in Rusia, spunea ca se simte ca un sovietolog din anii ‘70, reconstituind realitatea din mici fragmente de informatie) de la Moscova au venit si cateva vesti bune. „Anuntul ca presa a murit e o exagerare“, comenta un participant, parafrazand replica data de Mark Twain cand presa a anuntat ca el murise. O dovedesc statisticile World Press Trends 2006, care arata ca in 2005 vanzarile de presa scrisa au crescut cu 0,56% (6% in ultimii cinci ani), in vreme ce vanzarile de publicitate ale cotidienelor au crescut cu 1,21% (11,7% in ultimii cinci ani).

Asta arata ca, desi nu le e usor, ziarele arata „o uluitoare flexibilitate“, dovedindu-se tenace si adaptabile in fata competitiei cu televiziunea si Internetul, dupa cum a spus Timothy Balding, director general WAN. Si, in ciuda unor cifre proaste – tirajele au scazut usor in Europa si America in favoarea presei gratuite, de pilda – concluzia generala ramane ca presa scrisa va trai, totusi, cu mai mult decat se tot profeteste. Va trai destul si dupa ce Putin nu va mai fi presedinte.