Ne sutor ultra crepidam!

Stimate Domnule Director Timofte, permiteti sa raportez: mi s-a defectat toaleta; catelului meu, Vasile, i-a iesit un fel de buba de provenienta necunoscuta pe urechea stanga; baiatul cel mic intampina dificultati la memorarea tablei inmultirii cu sapte, iar fata sufera de acnee juvenila.

 

Personal, habar n-am cum s-ar cuveni sa rescriu un articol pentru revista Polity in asa fel incat sa corespunda standardelor americane. Va rog, asadar, respectuos sa dispuneti de masurile necesare pentru ca serviciul Dumneavoastra sa se implice activ in rezolvarea situatiilor mai sus mentionate.

 

Lasand gluma (amara) la o parte, ceva asemanator i-a cerut presedintele Basescu sefului SRI, pe 19 mai, dupa intoarcerea de la Viena – Serviciul Roman de Informatii sa se implice activ in rezolvarea disfunctionalitatilor din sistemul medical romanesc (din cauza carora presedintele suferind a fost plimbat de la un spital la altul in Ziua H, Ziua cu Hernia); mai mult, colac peste gaina (pardon, pupaza), acelasi serviciu sa identifice responsabilii pentru aparitia gripei aviare pe teritoriul patriei.

 

Cu tot respectul si increderea in serviciile noastre speciale, marturisesc, spasit, ca m-a pufnit rasul. Increderea debordanta a presedintelui nostru in serviciile speciale nu mai reprezinta de multisor un secret pentru nimeni.

 

De aici, insa, si pana la a-i cere SRI-ului implicarea in rezolvarea unei situatii care ii depasesc, in mod evident, daca nu atributiile, atunci macar competentele, este un pas mic pentru Basescu, dar mare pentru bunul-simt al omului de pe strada – un pas care acopera distanta calculata de clasici dintre sublim si ridicol.

 

Desigur, Traian Basescu isi poate oricand argumenta cererea prin faptul ca sanatatea prezidentiala ar constitui un subiect apartinand sigurantei nationale, la fel ca si gripa aviara – dar orice om de bun-simt ar vedea in acest gen de argumentatie o prestidigitatie scolastica de genul calcularii numarului de ingeri care incap in varful unui ac. Urmand aceeasi logica si la nivelul de educatie al copiilor nostri, si eventuala steatoza hepatica a presedintelui sau starea cercetarii romanesti sunt chestiuni care tin de siguranta nationala. Si totusi, nimanui nu i-a trecut, pana acum, prin cap sa ceara implicarea SRI-ului in rezolvarea acestor chestiuni arzatoare.

 

Oricat de profesionisti ar fi sereistii nostri, nimeni nu le poate cere sa se priceapa la orice – de la psihologia infantila la managementul relatiilor familiale sau la arcanele fizicii cuantice. Cu toate acestea, Radu Timofte nici n-a clipit din ochi si nici nu si-a declinat competenta. Ca un civil ce se afla, a pocnit, respectuos, din calcaie si a spus „se rezolva“.

 

Cum s-a rezolvat cel putin jumatate din cererea prezidentiala, stim deja – ca-n bancurile de la Radio Erevan: nu era Volga, ci era bicicleta, si nu i s-a dat, ca i s-a luat. Zecile de mii de pui morti importati din Ungaria sau Slovacia nu erau de curca, ci de gaina, si nu au murit, ci asteptau, bine merci, sa fie vanduti. Mai mult, daca printre profesionistii SRI s-ar fi nimerit si un specialist cu acces la internet, ar fi stiut ca, odata contactat virusul gripei aviare, o pasare mai traieste, maxim, doua saptamani.

 

Prin urmare, pasarile nu puteau fi contaminate in ianuarie, dandu-si obstescul sfarsit abia prin aprilie-mai – dupa cum mentiona raportul SRI. Cusatura cu ata alba a fost vizibila de la o posta. Dupa cum au remarcat deja unii comentatori, intre solicitarea prezidentiala si prezentarea raportului s-au scurs doar cateva ore. Prin urmare, fie SRI-ul avea deja aceste informatii, dar nu le-a prezentat factorilor indrituiti. Fie n-a stiut, dar le-a incropit, punand cap la cap, in doar cateva ore, un raport care sa satisfaca setea prezidentiala de „informatii confidentiale“. (Varianta ca avem un serviciu atat de performant incat intr-o dupa-amiaza poate incropi un raport cu implicatii atat de grave cade de la sine.)

 

De-o fi una, de-o fi alta, atat presedintele, cat si Radu Timofte s-au facut de… rasul curcilor. In mod normal, dupa o asemenea gafa, la ora la care cititi aceste randuri s-ar cuveni ca directorul SRI sa fie doar o biata amintire, o nota de subsol in manualele de istorie. Cum, insa, normalitatea la Portile Orientului ramane o chestiune relativa, personal, m-as multumi si cu mai putin – anume, cu mintea lui Basescu cea de pe urma. Conform acesteia, nu tot ce zboara se mananca (pardon, n-am gasit alta zicala mai potrivita) si nici SRI-ul nu se pricepe chiar la orice: „merge“ pana la apendicita, dar intampina dificultati cand vine vorba de neurochirurgie. Nimeni nu este perfect. Ghinionul, bata-l vina, face ca unii cred ca se pricep la toate celea, iar altii se grabesc sa ii creada.

 

Domnule presedinte, permiteti-mi sa va spun o poveste. A fost odata ca niciodata – ca de n-ar fi nu s-ar povesti – un pictor, Apelles ii zicea, care pe buna credinta, i-a cerut unui cizmar (vorba vine, pentru ca pe vremea aceea nu existau cizme) sfatul despre cum trebuie pictata o sanda. Omul, profesionist, i-a spus, iar pictorul, increzator, i-a ascultat sfatul. Atat i-a trebuit cizmarului! Imbatat de succes si considerandu-se deja un specialist, a inceput sa-i spuna pictorului cum sa-si pozitioneze modelul, cum se deseneaza mainile, ba chiar si cum se amesteca culorile.

 

Apelles, respectuos, a indurat cat a indurat. Dar, la un moment dat, exasperat, i-a strigat de la obraz: Ne sutor ultra crepidam! Adicatelea, „Cizmarule, nu mai sus de sanda!“. Domnule presedinte, credeti-ma, nici SRI-ul nu are cizme pescaresti – din alea pana la piept.