Formula educatiei perfecte

Cu cat scriu mai mult despre politica externa, cu atat mai mult imi doresc sa fi studiat in colegiu stiintele educatiei, deoarece cu cat calatoresc mai mult, cu atat mai mult aflu ca cele mai incinse dezbateri in multe tari sunt in jurul educatiei. Si ce e chiar amuzant e ca fiecare tara crede ca este in urma celorlalte.

 

Tony Blair s-a luptat cu propriul partid pentru regulamente scolare mai inovatoare. Singapore e obsedat sa-si imbunatateasca performantele deja de top in matematica pana sa vina altii din urma. Si America e disperata ca tot sistemul sau, de la gradinita pana la clasa a 12-a, are nevoie urgenta de imbunatatiri pe partea de matematica si stiinte. Am fost in Mumbai la o intalnire anuala al asociatiei indiene de high-tech, Nasscom, unde multi vorbitori se ingrijorau in gura mare ca sistemul indian de educatie nu creste destui „inovatori“. 

 

Atat India cat si China, care au perfectionat invatatul pe dinafara si i-au infricosat pe toti ceilalti cu armatele lor crescande de ingineri, se intreaba daca nu cumva prea multa matematica si stiinte – necondimentate cu arta, literatura, muzica si stiinte umaniste – nu vor face din Indira si Zhou doar niste copii lipsiti de stralucire in loc de niste buni inventatori. Foarte putine produse globale ne-au venit pana acum din India sau China.

 

„N-avem pe nimeni care sa se indrepte spre artele liberale, toata lumea se duce spre inginerie si MBA-uri“, spune Jerry Rao, director executiv la MphasiS, una dintre cele mai mari companii indiene de outsourcing. „Devenim o natiune de oameni care viseaza sa fie programatori si agenti de vanzari.

 

Daca nu avem destui in domeniile umaniste, o sa pierdem generatia viitoare de V.S Naipauls si Amartya Sens“, a adaugat el, referindu-se la un scriitor indian si la un economist indian, ambii laureati ai premiului Nobel. „Asta este si trist si periculos.“

 

Inovatia e adesea o sinteza intre arta si stiinta si cei mai buni inventatori le combina adesea pe ambele. Cofondatorul Apple, Steve Jobs, in convingatorul sau discurs de anul trecut de la Universitatea Stanford, amintea cum s-a lasat de facultate, dar a ramas in campus si a urmat un curs de caligrafie unde a invatat despre arta literelor frumoase.

 

„Nimic din asta nu-mi dadea macar vreo speranta pentru vreo aplicatie practica in viata mea“, isi amintea el. „Dar zece ani mai tarziu, cand desenam primul computer Macintosh, mi-am adus aminte totul. Si am desenat totul in Mac. A fost primul computer cu litere frumoase.“ 

 

In urma cu 50 de ani, cunoscatorul de sanscrita era respectat in India, observa Rao, dar azi toti vor sa se faca ingineri, programatori, sa faca un MBA sau sa ajunga doctori. „Mai multi vor sa-si dea anul acesta doctoratul in sanscrita in America decat in India“, spune Rao, „si sanscrita este radacina culturii noastre“.

 

De ce toata aceasta anxietate educationala de azi? Deoarece computerele, fibra optica si Internetul au aplatizat terenul de joc al economiei, creand o platforma globala la care mai multi lucratori se pot conecta si lucra. Banii curg acum mai repede ca oricand pentru a plati cel mai productiv talent, oriunde ar fi el, astfel incat fiecare tara se zbate sa-si imbunatateasca baza de talente umane. Cand toata lumea are acces la aceeasi platforma tehnologica, talentul uman – dupa cum scriu consultantii John Hagel III si John Seely Brown – este „singurul avantaj sustenabil“.

 

De aici preocuparea pe care am gasit-o in India ca trebuie sa se miste repede de la „business process outsourcing“ (BPO) – administrarea bucatariei firmelor, raspunsul la telefon sau scrierea de software pentru companiile americane – la „knowledge process outsourcing“ (KPO): inventarea de mai multe designuri si produse originale.

 

„Trebuie sa incurajam mai mult incubarea de idei, pentru a face inovatia o initiativa nationala“, spune Azim Premji, presedintele Wipro, una dintre companiile tehnologice de frunte ale Indiei. „Suntem noi, indienii, creativi? Luandu-ne dupa mostenirea noastra culturala bogata, nu e nici un dubiu ca avem una dintre cele mai mari arte si literaturi. Trebuie sa aducem acelasi spirit in arena noastra economica si de business.“

 

Dar pentru a face acest salt, spun antreprenorii indieni, este nevoie de o schimbare majora in rigidul sistemul de educatie indian, in care profesorul nu e niciodata contestat. „Daca nu ii lasam pe studentii nostri sa intrebe de ce, ci le spunem intr-una cum, atunci n-o sa capatam decat tipul de outsourcing tranzactional, nu acele lucruri superioare care presupun interactiuni complexe si judecata pentru a intelege nevoile altei persoane“, spune Nirmala Sankaran, director executiv al HeyMath, o companie de educatie din India. „Avem o problema de creativitate in tara asta.“

 

Parerea mea e ca suntem la inceputul unei convergente globale in educatie: China si India vor incerca sa le inspire propriilor studenti mai multa creativitate. America se va apuca mai serios de matematica si stiinte. Si aceasta convergenta va fi un impuls minunat pentru cresterea globala si pentru inovatie. Este o situatie din care toata lumea castiga. Dar unii vor castiga mai mult decat altii – vor castiga aceia care vor ajunge la acest echilibru cat mai repede, in cat mai multe scoli.

 

Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer; urmatorul sau articol va aparea in numarul din 19 aprilie al BUSINESS Magazin.

 

Traducere de Mihai Mitrica

 

* Acest articol a fost publicat in The New York Times si este reprodus de BUSINESS Magazin printr-un partaneriat intre cele doua publicatii

* Articolul poate fi preluat partial/integral numai cu acordul scris al The New York Times

* Copyright 2006 New York Times News Service