Pentru arierate, boala cronica a economiei romanesti, nu de paleative e nevoie, ci de un tratament-soc Una dintre problemele de fond ale economiei noastre este cea a arieratelor fiscale. De-a lungul ultimilor 14 ani, din diverse cauze, societatile comerciale au acumulat datorii restante la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale, fondul unic al asigurarilor de sanatate, bugetul asigurarilor pentru somaj si bugetele locale, datorii care s-au propagat apoi in intreaga economie. Dezbaterea cauzelor care au determinat aceasta situatie este, din pacate, tarzie si mult prea vasta pentru un articol de presa. Este important, in acest context, ca aprecierea situatiei sa porneasca de la o viziune pragmatica si nu de la o abordare viscerala, fals moralista. Unde este moralitatea in acceptarea caracterului licit al averilor obtinute din economia subterana (venituri nedeclarate si, evident, neimpozitate)? Problema cronica a arieratelor poate avea multe solutii, situate insa intre doua extreme: amnistie fiscala sau faliment (generalizat). Este o alegere foarte grea, deoarece angajamentele externe si constrangerile electorale interne transforma decizia intr-o adevarata misiune imposibila. Este foarte important de mentionat ca au fost deja luate decizii situate intre cele doua extreme fara ca aceasta sa determine rezolvarea problemei. Intr-adevar, iertarile de datorii pentru societatile de stat privatizate (sau re-privatizate), scutirea societatilor de stat din transporturi sau minerit de la plata unor contributii sociale, chiar si mecanismele normale de esalonare a datoriilor restante nu au dus la diminuarea problemelor reale ale economiei. Acestea nu sunt decat paleative, pentru o economie care are nevoie de un tratament de soc. Autoritatile au ales solutia falimentului pentru a diminua arieratele fiscale. Astfel, Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) a demarat, de cateva luni, o campanie de deschidere a procedurii falimentului pentru agentii economici care inregistreaza datorii restante la bugetul de stat consolidat. Conform ultimelor date de pe site-ul ANAF, aproximativ 45.000 de agenti economici inregistreaza datorii restante la bugetul de stat (din care 454 sunt mari contribuabili si 44.461 sunt mici contribuabili). Datoriile cumulate ale acestora se ridicau la data de 31 iulie 2004 la 199.490 de miliarde de lei (pentru comparatie, veniturile bugetului de stat pentru anul 2004 erau stabilite in proiectul initial la 288.309 miliarde de lei). Din capul locului trebuie spus ca lichidarea datornicilor la bugetul de stat nu reprezinta o solutie realista, si aceasta din mai multe motive. In primul rand, in cele mai multe ca-zuri, obligatiile restante sunt datorii istorice acumulate in perioada 1990-2002 datorita lipsei resurselor de finantare atat pentru societatile cu capital de stat cat si pentru cele cu capital privat. In al doilea rand, datorita conexiunilor existente in economie, lichidarea unei societati mari va duce la propagarea pierderilor in economie, ceea ce va avea ca efect cresterea accentuata a somajului si reducerea dramatica a volumului de activitate a agentilor economici viabili si, indirect, reducerea veniturilor la bugetul de stat. In al treilea rand, nu trebuie neglijat efectul de curatare a terenului pentru investitorii straini care vor domina economia nationala. O astfel de situatie nu este de dorit, mai ales ca economii de piata precum Franta si Germania se opun in multe situatii preluarii unor companii reprezentative de catre companii din alte tari. In fine (si poate cel mai important), costurile lichidarii a zeci de mii de societati comerciale sunt prohibitive atat in termeni financiari cat si ca durata. Practic, o astfel de actiune ar putea paraliza atat justitia cat si administratia publica. Specialistii mai stiu si ca in astfel de situatii nu se recupereaza decat o suma infima din valoarea reala a activelor, oricum mult mai putin fata de impozitele si taxele pe care le-ar putea incasa bugetul de stat daca agentul economic si-ar continua activitatea. Amnistia fiscala e o masura exceptionala de care economia romaneasca are nevoie ca de aer pentru a rezolva problema arieratelor. Aceasta masura ar trebui sa fie insotita de recapitalizarea societatilor comerciale, revizuirea fiscalitatii in domeniul fortei de munca, optimizarea (reducerea) cheltuielilor bugetare si simplificarea procedurilor de faliment. Astfel ar fi create conditiile obiective pentru cresterea gradului de conformare voluntara a contribuabililor si pentru impunerea disciplinei financiare in sectorul de stat. Chiar daca amnistia fiscala este un ajutor de stat fata de care partenerii europeni ar putea sa se exprime critic, interesul national trebuie sa primeze: avem nevoie de intreprinzatori romani pentru a intra cu fruntea sus in UE. Emil Duca este consultant fiscal, doctor in Economie. Pe langa activitatea publicistica la Ziarul Financiar, Emil Duca este autorul lucrarii in format electronic Noua legislatie fiscala. Editia 1.
Leave a Reply