De ce atata graba, <br/>domnilor ministri?

Este momentul poate ca guvernantii sa inteleaga ca si in Romania a trecut vremea deciziilor luate in numar ridicat, tocmai pentru a mari sansele ca macar o parte din ele sa fie bune.

In 1990 nu aveam o varsta la care sa ma intereseze prea mult economia, insa mi-au ramas in cap doua din primele masuri ale Guvernului Roman: ieftinirea kilowatt-ului si cresterea salariilor. Probabil ultimele lucruri pe care trebuia sa le suporte o economie romaneasca cu mare nevoie de reformare.

Impresia pe care mi-au lasat-o pana in prezent deciziile proaspatului cabinet Tariceanu nu difera foarte mult de cea din ‘90. Diferenta este ca entuziasmul populist oarecum justificat de acum 15 ani s-a transformat intr-un populism „investitional“, de castigare a simpatiei unui mediu de afaceri care are nevoie acum doar de echilibru, nu de masuri pompieristice.

Banuiesc ca nu sunt singurul care isi pune intrebarea „Era oare necesara adoptarea cotei unice in cateva zile, intre Craciun si Revelion, riscand un conflict cu Fondul Monetar International?“. Nu era mai simplu ca mai intai sa aiba loc mai multe consultari pentru identificarea potentialelor probleme bugetare si a unor solutii? Nu cred ca s-ar fi suparat vreun om de afaceri daca introducerea cotei unice era aprobata in martie, de exemplu, cu mentiunea ca are efect retroactiv pana in ianuarie.

Desi asa ar fi fost logic sa se intample lucrurile, noul Guvern a riscat si a gresit. FMI a reactionat, solicitand adoptarea unor masuri urgente pentru aducerea de bani la buget din alte surse, cum ar fi cresterea TVA. Masura care probabil nu ar deranja foarte mult companiile, ce vor avea probleme doar la nivelul lichiditatilor, insa va lovi exact intr-o parte a clasei de mijloc care a votat cu incapatanare de partea liberalilor sau democratilor dupa 1990. Mai precis, vor pierde tocmai aceia care si-au negociat salariile „la net“ si nu vor beneficia de efectele cotei unice, dar vor avea parte, in schimb, de cresteri ale preturilor produselor.

Sigur, exista sanse ca majorarea TVA sa nu aiba loc, insa Guvernul va fi nevoit, in lipsa certitudinilor privind cresterea gradul de colectare a impozitelor, sa apeleze la artificii care vor lasa impresia de inconsistenta. Si atunci se pune intrebarea: cui folosesc astfel de actiuni pripite? Intervievati de BUSINESS Magazin, multi manageri si investitori au afirmat raspicat ca nu plata unui impozit mai mic era principala lor dorinta, ci asigurarea unui mediu predictibil de afaceri. Adica exact ceea ce Guvernul Tariceanu nu va putea realiza, daca continua in aceeasi maniera.

Este momentul, poate, ca ministrii sa inteleaga ca si in Romania a trecut vremea deciziilor in avalansa, luate fara chibzuiala cu speranta ca macar o parte se vor dovedi bune (vezi guvernele Ciorbea sau Vasile).

Economia romaneasca, acum privata in marea ei parte, se va restructura pe cont propriu in urmatorii ani. Guvernului ii va ramane sarcina de a o ajuta, insa prin actiuni cu precizie de bisturiu, indelung si temeinic planificate. Nicidecum prin decizii cu sanse mari de a fi anulate sau modificate la scurt timp dupa publicarea in Monitorul Oficial.