Principala trasatura a politicii sociale din Romania consta in existenta mai multor sisteme cu caracter social, fiecare gestionat de entitati autonome, ale caror politici cu greu se poate spune ca sunt coordonate de o autoritate responsabila. Unul dintre subiectele cele mai delicate pentru politicieni intr-un an electoral este reformarea politicii sociale. Motivul este foarte simplu: politicienii inteleg prin politica sociala numai promisiuni de marire a ajutoarelor acordate celor mai sarmani dintre romani. Desi politica sociala reprezinta un element important pentru stabilitatea statului, se scapa din vedere faptul ca resursele statului sunt limitate in timp ce nevoile umane sunt din ce in ce mai mari. Este bine cunoscut de economisti ca bunurile si serviciile acordate gratuit tind sa dispara de pe piata, adancind dezechilibrele pietei. Nu este, deci, deloc intamplator ca medicamentele compensate se epuizeaza din ce in ce mai repede si ca ajutoarele acordate familiilor nevoiase sunt din ce in ce mai multe si insuficiente. Pentru a putea reforma acest sistem trebuie mai intai sa intelegem structura acestuia, elementele componente si caracteristicile acestora. Principala trasatura a politicii sociale din Romania consta in existenta mai multor sisteme cu caracter social, fiecare gestionat de entitati autonome, ale caror politici cu greu se poate spune ca sunt coordonate. La o prima analiza, se constata cu usurinta ca absolut toate aceste sisteme au disfunctionalitati majore. Astfel, asigurarile sociale de stat inregistreaza un deficit cronic, pensiile au nivel diferit pentru persoane care au obtinut venituri similare si, poate cel mai important, pensiile sunt insuficiente si nu asigura un trai decent pentru marea majoritate a pensionarilor. Asigurarile sociale de sanatate se confrunta, de asemenea, cu o criza cronica, desi, teoretic, veniturile depasesc cheltuielile fondului: spitalele au datorii uriase fata de furnizori, accesul la serviciile medicale necesita plati informale, medicamentele compensate ajung cu greu la cei care au nevoie de ele. Asigurarile pentru somaj (indemnizatie de somaj) s-au indepartat din ce in ce mai mult de scopul lor, acela de a asigura un venit in cazul pierderii locului de munca, fiind destinate cu prioritate platilor compensatorii pentru salariatii concediati din marile societati de stat sau pentru un sistem de stimulare a ocuparii fortei de munca care are o singura realizare notabila: exodul fortei de munca in Europa. Cauzele acestor disfunctionalitati sunt multiple, dar una trebuie subliniata: mimetismul birocratiei romanesti. Aceasta boala cronica a administratiei romanesti (forma fara fond) continua sa faca ravagii. Sub pretextul alinierii la normele europene, birocratia s-a dezvoltat pe baza modelelor cele mai sofisticate existente in Uniunea Europeana. Culmea este ca multe dintre structurile introduse cu entuziasm in Romania, fara cea mai elementara analiza de oportunitate, sunt doar recomandari – neobligatorii pentru statele membre. Finantarea acestor sisteme de protectie sociala se face din fondurile colectate prin plata contributiilor sociale de catre salariati si angajatori, raportate fara exceptie la fondul de salarii (cu exceptia venitului minim garantat si ajutoarelor sociale, finantate de la bugetul de stat). Asa cum se stie deja, nivelul contributiilor sociale este cauza principala a supraimpozitarii muncii, ceea ce a determinat fuga masei impozabile in economia subterana. De fapt, contributiile sociale nu au crescut din senin, ci din cauza ca sistemul de protectie sociala acorda mult prea multe avantaje fata de cat poate suporta contribuabilul roman. Problema politicienilor este ca orice reducere a contributiilor sociale nu poate fi realizata fara o regandire a sistemului de protectie sociala. Iar aceasta regandire nu inseamna o contemplare pasiva, ci o actiune ferma pentru reducerea costurilor de operare si, poate cel mai important, o alocare cu prioritate a cheltuielilor in functie de cererea sociala. Aceasta alocare cu prioritate poate insemna, de exemplu, repartizarea prioritara a fondurilor pentru functionarea sistemul de sanatate pentru eliminarea/atenuarea crizei in care se afla, concomitent cu reducerea listei de medicamente compensate. De asemenea, poate insemna eliminarea sistemului de microcredite finantate din fondul de somaj si orientarea resurselor pentru subventionarea neconditionata a locurilor de munca pentru tinerii absolventi.
Leave a Reply