Cu idealisti si cu negativisti, America merge mai departe. Doar ca putintel speriata. Mai sunt doar cateva zile pana vom afla cine va conduce Statele Unite ale Americii in urmatorii patru ani. In cele mai recente sondaje de opinie, republicanul George W. Bush, presedintele in functie, aspirant la inca un mandat, il devanseaza cu cateva procente pe democratul John Kerry. Inaintea ultimei confruntari televizate dintre cei doi era invers: Kerry avea un mic avans. Si de-a lungul verii se produsesera rocade, conducerea fiind preluata cand de unul, cand de celalalt. Oscilatiile arata cat de stransa e cursa. La fel ca in urma cu patru ani, cand Bush jr. a obtinut mai putine voturi decat challenger-ul sau de atunci, Al Gore, dar a beneficiat de sustinerea mai multor electori desemnati de catre statele membre ale federatiei, in conformitate cu sistemul combinat (direct/indirect) al alegerilor americane. Situatia de acum e – insa – foarte diferita. Au intervenit atacurile teroriste de pe 11 septembrie 2001 si mobilizarea antiterorista a Statelor Unite, interventiile militare din Afganistan si Irak, cu complicatiile ulterioare stiute. Conducand energic aceasta ofensiva internationala, presedintele a castigat increderea si sustinerea multor americani, dar a si riscat. I se reproseaza astazi tensionarea relatiilor internationale, instabilitatea prelungita din Irak si faptul ca nu s-au gasit armele de distrugere in masa pentru a caror eliminare a fost rasturnat de la putere regimul lui Saddam Hussein. Pe deasupra, Usama Bin Laden, liderul Al-Qaida si creierul atacurilor din 11 septembrie, n-a fost prins nici dupa – iata! – peste trei ani. Preluand acuzatiile, Kerry nu le-a fructificat decisiv din cauza ca a lasat la vedere vulnerabilitati greu de acceptat. In primul rand, faptul ca, senator in Congresul Statelor Unite, votase in favoarea interventiei in Irak! Iar obiectia mai generala e ca nu prea are profil de presedinte, e cam moale, ii lipseste vocatia conducerii (a leadership-ului). Un candidat democrat mai bun, mai impetuos, mai ferm ar fi putut face o campanie mult mai convingatoare. Ce inteleg mai greu strainii e sentimentul american al invulnerabilitatii, esential pentru mentalitatea populatiei pana pe 11 septembrie 2001 (Statele Unite nu fusesera niciodata atacate pe teritoriul lor), drept pentru care loviturile teroriste au fost percepute ca o gravissima agresiune, echivalenta cu o declaratie de razboi. Asa se considera astazi americanii: o natiune aflata in plin razboi antiterorist. Dusmanul e mai greu de localizat, dar ramane dusman. Incat presedintele Bush nu e pentru ei vinovat ca n-a preferat pacea: e conducatorul tarii atacate, obligat sa reactioneze in consecinta. In rest, America si-a vazut si in ultimii ani de drumul ei, continuandu-si aventura sociala, politica, economica si culturala. E o societate de o extraordinara complexitate, de o colosala vitalitate – nu exista destule epitete augmentative pentru a o descrie. Aprecieri se fac chiar acolo pe toata gama: de la exaltarea unicei mari puteri a lumii de azi si pana la cele mai severe critici din interior. Cu idealisti si cu negativisti, America merge mai departe. Doar ca putintel speriata. Ceea ce se vede pe strada, cu ochiul liber: oriunde se afla o potentiala tinta terorista (cladiri oficiale s.a.m.d.) sunt politisti, baraje, masuri speciale de securitate. Controlul in aeroporturi e foarte sever. Toti calatorii sunt obligati sa se descalte, iar pantofii trec prin aparatele de control. Din cauza terorismului, in patria celei mai mari libertati se aplica rigori defensive deranjante. Oamenii se supun fara sa cracneasca tocmai pentru ca stiu ca tara lor e in razboi. Un razboi pe care nu-l va rezolva finalul actualei curse prezidentiale. Indiferent cine va fi pe 2 noiembrie castigatorul Casei Albe, el nu va putea retrage curand politistii de pe strazi. De vina e secolul XXI, inceput atat de crancen, cu avioane zdrobindu-se de zgarie-nori care se surpa apoi ca niste turnuri de nisip…
Leave a Reply