Se canta prohodul sistemului public de pensii

Dupa multi ani de poticneli, sistemul de pensii private incepe sa capete forma. Proiectele de lege care reglementeaza reforma sistemului de pensii urmeaza sa fie aprobate intr-un viitor previzibil, iar investitorii asteapta cu nerabdare sa intre pe o piata care-si anunta un bun potential de dezvoltare.

 

Sfarsitul e aproape pentru sistemul public de pensii, la care contribuie azi toti salariatii din Romania. Deficitele din ultimii ani devin nefinantabile, iar raportul dintre salariatii care contribuie si pensionari scade continuu de 16 ani. Solutia sunt pensiile private, discutate pe larg in cadrul seminarului „Pensiile private, pe ultima suta de metri“, organizat de Ziarul Financiar si ING Asigurari.

 

Autoritatile spun ca primele fonduri de pensii facultative (asa-numitul pilon III) vor intra in functiune anul viitor, fiind urmate de fondurile de pensii administrate privat (pilonul II) un an mai tarziu. Investitorii sunt insa de parere ca ar fi mai bine ca sistemul privat de pensii sa debuteze cu pilonul II. Ce inseamna toate acestea?

 

Pilonul II va fi alcatuit din fondurile de pensii administrate privat, care vor prelua o parte din contributiile virate catre sistemul public, obligatoriu in prezent pentru toti salariatii. La schemele de pensii din pilonul II vor participa obligatoriu toti contribuabilii in varsta de pana la 35 de ani si facultativ cei cu varsta cuprinsa intre 35 si 45 de ani. Contributia virata in primul an va fi de 2%, aceasta urmand sa creasca liniar, cu cate 0,5 puncte, pana la 6%, nivel considerat insa prea mic de investitori. La varsta pensionarii, pensia va fi calculata individual, in functie de contributiile facute de fiecare.

 

Pilonul III ar trebui sa fie si mai simplu, cel putin in teorie. Schemele de pensii din acest pilon sunt facultative, oricine avand dreptul sa contribuie cand si cat doreste. Deocamdata, proiectul de lege spune ca doar contributiile de maxim 200 de euro pe an sunt deductibile de la plata impozitului, ceea ce ii nemultumeste pe investitori. Culmea, tocmai cei carora li se adreseaza legea – cum ar fi cei care traiesc numai din chirii sau dividende, muncesc in strainatate sau obtin venituri din alte activitati neprofesionale – ar putea fi exclusi din sistem.

 

In acelasi timp, pilonul I este din ce in ce mai impovarat de imbatranirea populatiei si de presiunile financiare care apar din cauza numarului insuficient de salariati care contribuie pentru a plati pensiile unui numar tot mai mare de pensionari. Acum 6 ani, 8 mi-lioane de salariati contribuiau pentru pensiile a 2,1 milioane de pensionari. Astazi, 4,6 milioane de salariati contribuie pentru tot atatia pensionari.

 

In tarile central-europene reforma sistemului public de pensii a debutat in urma cu 10-12 ani, cand la noi nici macar nu incepusera sa se privatizeze marile intreprinderi de stat. Cehia si Ungaria au reglementat pensiile facultative (pilonul III) in 1994, in timp ce pensiile administrate privat (pilonul II) au inceput sa functioneze in Ungaria in 1998 si in Polonia in 1999. Asadar, sistemele de pensii private au facut deja cariera in regiune, pe langa alte posibilitati de economisire.

 

Inaintea fondurilor de pensii au aparut in tarile vecine fondurile mutuale, pe principiul carora functioneaza de altfel si depunerile in viitoarele sistemele de pensii private. Iar in prezent activele fondurilor de pensii chiar au reusit sa le depaseasca pe cele ale fondurilor mutuale in Europa Centrala si de Est.

 

In Polonia, de exemplu, activele fondurilor de pensii erau evaluate anul trecut la putin peste 20 de miliarde de euro, in timp ce fondurile mutuale aveau depuneri din partea persoanelor fizice de numai 12 miliarde de euro. In cazul Bulgariei, fondurile de pensii tocmai au depasit jumatate de miliard de euro, in timp ce activele fondurilor de investitii nu au trecut inca de 100 de milioane de euro.

 

Polonia este exemplul clasic de reforma a pensiilor in regiunea central- si est-europeana. Dupa prabusirea economica de la inceputul anilor ‘90, polonezii au reusit prin reforme generalizate sa revina la crestere economica, sa reduca somajul si inflatia si sa aiba o moneda puternica si in apreciere. Lipsea totusi ceva pentru a sprijini eforturile de modernizare a economiei: in 1995, cand sistemul public de pensii a ajuns aproape de colaps, au aparut si primele discutii referitoare la pensiile private.

 

Veriga lipsa a reformelor a fost completata in 1999, cand au fost reglementate si au inceput sa functioneze pensiile private. Sigur, au existat si probleme la inceput. Randamentele fondurilor de pensii au fost nemultumitoare in primii cinci ani, picand sub cifra de inflatie.

 

Dar dupa o vreme, cand tot mai multi contribuabili au capatat incredere in sistem, comisioanele fondurilor de pensii s-au redus, la fel si costurile lor de administrare, iar randamentele au devenit la un moment dat real pozitive – iar azi circa 11,6 milioane dintre cei 13 milioane de contribuabili polonezi isi directioneaza economiile catre diverse scheme private de pensii. Sistemul public de pensii din Romania se gaseste in prezent in acelasi punct mort unde era si cel polonez in urma cu 10 ani.

 

Ramane ca legile pentru sistemul privat sa fie finalizate si sa devina destul de atractive pentru investitori, iar populatia sa capete incredere si sa inceapa sa depuna bani in aceste fonduri. Iar daca sistemul nostru va avea acelasi succes ca si in Polonia, estimarile arata ca activele fondurilor de pensii ar putea chiar depasi 3 mld. euro in 2015.