Primul pas – afisarea preturilor atat in moneda noua cat si veche – a fost facut la 1 martie. Denominarea leului mai impune, insa, o serie de schimbari care se vor realiza in mai multe etape. Firmele isi vor desfasura activitatea dupa cum urmeaza: 1 MARTIE – 30 IUNIE 2005: Facturile emise de furnizorii de utilitati se intocmesc in lei vechi, iar totalul de plata se inscrie atat in lei vechi, cat si in lei noi. Contabilitatea tuturor firmelor se tine in lei vechi. 1 MARTIE 2005 – 30 IUNIE 2006: Comerciantii trebuie sa afiseze preturile si tarifele bunurilor si serviciilor atat in moneda veche, cat si in moneda noua. 30 IUNIE 2005: Raportarile contabile semestriale la aceasta data se vor intocmi in lei vechi. Situatiile financiare anuale pentru 2005 se vor intocmi insa in moneda noua, la nivel de leu, fara subdiviziunile leului. 30 IUNIE SI 1 IULIE 2005: Sunt declarate de BNR zile lucratoare nebancare in relatiile cu publicul (decizia privind activitatea cu clientii in cele doua zile ramanand la latitudinea fiecarei banci). 1 IULIE 2005: Apare pe piata leul nou. Persoanele juridice realizeaza conversia in lei noi a soldurilor initiale, a rulajelor si a soldurilor finale cuprinse in balanta de verificare la data de 30 iunie 2005. Incepand cu aceasta data, contabilitatea se tine in lei noi iar agentii economici care sunt obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale vor elibera clientilor bon fiscal si, la cerere, factura in lei noi, indiferent daca plata se face in moneda veche sau in moneda noua. 31 DECEMBRIE 2006: Pana la aceasta data la care moneda veche isi inceteaza puterea circulatorie companiile intocmesc registrul de casa in moneda noua. Soldul se scrie in moneda noua, iar monetarul se face atat in moneda noua, cat si veche.
Leave a Reply