Prima oara cand am cunoscut-o a fost in 1990, cand am venit in Romania pentru a superviza primele alegeri nationale democratice. Pe atunci, era intunecata, obosita de povara celor 45 de ani de comunism. Cand m-am reintors in 92, am gasit-o schimbata in lumina libertatii recent dobandite si am observat cuvinte noi in vocabularul ei, precum democratie sau leadership. Dar era inca o Cenusareasa ascunsa sub zdrentele unei autocratii ce i-a fost impusa atata timp. De atunci, in cei 13 ani in care ea a fost o gazda ospitaliera mie si familiei mele, Romania a trait cu o intensitate maxima si a suferit o metamorfoza extraordinara. Cu doi ani inaintea uniunii ei cu Europa, suntem martorii unei noi Romanii, una mai puternica si mai sigura pe ea ca niciodata, ce-si poate etala frumusetile catre restul lumii. Romania parcurge o perioada extrem de favorabila, ceea ce ii confera o oportunitate unica de a se evidentia pe scena mondiala. Tarile din regiune concureaza pentru a atrage un numar cat mai mare de turisti si investitori, insa jucatorii care nu au o strategie de branding ies in pierdere. Printre atuurile geografice ale Romaniei se numara atat pozitionarea sa strategica la limita intre vest si est, cat si numeroasele bogatii naturale precum Delta Dunarii, Muntii Carpati si Marea Neagra. Sunt insa de parere ca cea mai valoroasa resursa a Romaniei o reprezinta poporul ei. Romanii sunt de departe cei mai ospitalieri, inteligenti, pacifisti si toleranti din regiune, ceea ce explica faptul ca Romania a beneficiat intotdeauna de relatii bune cu vecinii sai si alte natiuni. In acest climat polarizat din punct de vedere politic, Romania se evidentiaza prin toleranta sa deosebita fata de alte culturi, religii si politici. Este oare posibil ca toleranta de care da dovada sa poata fi exploatata in interesul sau si chiar sa devina un element de branding? Una din provocarile existente este faptul ca brandul national nu poate fi impus cetatenilor sai; el trebuie sa fie absorbit, inteles si promulgat de acestia. Din pacate, impovarati de problemele realitatii zilnice, majoritatea romanilor nu realizeaza importanta definirii unui brand national si beneficiile pe care acesta le-ar putea aduce. Identitatea nationala este in momentul de fata ca fata morgana: o cautam continuu, dar nu suntem siguri ca ea exista de fapt cu adevarat. Este astfel evident ca brandingul tarii trebuie sa fie mai intai pe plan intern. Daca nu suntem capabili sa vindem imaginea Romaniei catre poporul care o constituie, atunci cu siguranta nu vom fi capabili s-o vindem pe plan international. Pe parcursul anilor petrecuti aici, am observat ca romanii pot fi categorisiti in doua tipuri: romanii Caragiale si cei Eminescu. Romanul Caragiale este cinic, face mereu haz de necaz si refuza teoria conform careia fiecare cetatean are obligatia de a contribui la bunastarea tarii sale. La polul opus, il gasim pe romanul Eminescu, cel naiv si oarecum extremist in zelul sau patriotic. In aceasta dihotomie Caragiale-Eminescu, romanii trebuie sa gaseasca o cale de mijloc si sa isi asume responsabilitatea pe care fiecare cetatean o are fata de tara sa. Astfel, romanii trebuie convinsi de importanta imaginii nationale pentru a deveni ei insisi instrumente de branding in efortul comun de a promova imaginea tarii pe plan intern si international. Trebuie sa acceptam faptul ca zestrea Romaniei contine si bune, si rele si ca nici cea mai sofisticata strategie de branding nu va reusi sa ascunda trasaturile ei mai putin placute. Dar inainte de a o impodobi pe aceasta Cenusareasa pentru bal, este necesara o initiativa comuna din partea guvernului, a oamenilor de afaceri, a liderilor politici, a presei si, nu in ultimul rand, a populatiei, care sa stabileasca ce defineste aceasta tara, sa analizeze punctele ei tari si slabe, sa contureze o strategie de branding si sa gaseasca metodele eficiente de a o implementa. Este la latitudinea romanilor sa puna Romania pe harta.
Leave a Reply