Oracle iese la shopping

Daca in perioada de inceput a asa-numitei revolutii informatice domnea diversitatea, iar miscarile cele mai obisnuite erau divizarile companiilor mai mari in firme tot mai specializate, in ultimii ani (vreo zece deja) asistam la un proces invers: consolidarea. Companiile mai mari cumpara in mod constant companii mai mici. Exista mai multe motive pentru care lucrurile merg astfel, cel mai banal fiind maturizarea industriei. Insa fiecare achizitie are specificul ei. Uneori cumparatorul vrea tehnologiile, produsele si clientii „victimei“, uneori vrea pur si simplu sa-si scoata de pe piata un rival, uneori vizeaza brandul unei companii in dificultate sau, uneori, doreste sa-si loveasca prin ricoseu un concurent periculos.

Oracle este indiscutabil campionul achizitiilor din ultimii ani. Pozitia sa pe piata serverelor de baze de date fiind extrem de solida (pozitia fruntasa in 2005, cu peste 41% din piata), interesul companiei s-a mutat din ce in ce mai mult in zona aplicatiilor la nivel de intreprindere. Asa se explica una dintre cele mai spectaculoase achizitii ale companiei: preluarea in decembrie 2004 a firmei PeopleSoft, unul dintre liderii pietei aplicatiilor de administrare a resurselor umane si a relatiilor cu clientii. Oracle a platit peste 10 miliarde de dolari, dar s-a ales cu mii de clienti de mari dimensiuni din zona corporatista si administrativa. In aceeasi linie se inscrie recenta preluare a firmei Siebel, un important jucator in zona CRM si e-business. Inca aproape 6 miliarde de dolari platite si Oracle se misca acum intr-o piata rarefiata si selecta, alaturi de colosi de talia unor IBM si Microsoft, carora li se alatura campionul aplicatiilor de intreprindere: SAP.

Cum piata marilor clienti este practic impartita si inchisa – deoarece rareori se intampla ca o corporatie sa-si schimbe sistemul de gestiune a resurselor (ERP) – interesul tinde sa se mute in zona clientilor mici. Iar aici lucrurile se complica, deoarece intervine un jucator atipic: produsele software open source. Fara indoiala, campionul in zona bazelor de date este MySQL, cu peste 6 milioane de instalari. In general firme mici, care-l folosesc cel mai adesea pentru aplicatii web intr-o combinatie extrem de populara numita LAMP – adica Linux cu Apache si MySQL, peste care se dezvolta aplicatii cu PHP, Perl sau Python. Totul open source. Aceasta popularitate se explica nu doar prin pret, ci si prin eficienta (MySQL a obtinut cateva rezultate excelente in teste), simplitate in administrare, paleta foarte bogata de interfete de programare si multitudinea platformelor hard/soft suportate.

MySQL are insa si slabiciuni. Una este faptul ca dezvoltarea este realizata aproape exclusiv de o firma suedeza MySQL AB, care ofera produsul intr-un sistem dual de licentiere: open source (GPL) sau comercial. In al doilea rand, MySQL nu se preteaza la aplicatii complexe din cauza unor limitari tehnice, cea mai importanta fiind absenta din structura nativa de stocare MyISAM a suportului tranzactional (care asigura consistenta actualizarii bazei de date printr-un grup de operatii, pe baza principiului „totul sau nimic“) – aspect extrem de important in aplicatii critice.

Rezolvarea problemei a venit din utilizarea unor terte variante de stocare: tabelele InnoDB (furnizate in regim open source de firma finlandeza Innobase OY) sau tabelele Berkeley DB (furnizate tot open source de firma Sleepycat Software). Dupa aceste explicatii preliminare, faptul ca Oracle a cumparat in octombrie 2005 firma Innobase OY si, in urma cu o luna, firma Sleepycat incepe sa capete sens, mai ales daca luam in calcul lansarea in 2005 a versiunii gratuite Oracle Express, care desi este limitata la masini cu un singur procesor si lucreaza cu cel mult 4 GB de date, este perfect compatibila cu editia standard.

Se pare ca Oracle incearca sa castige o piata pe care pana acum a neglijat-o si, totodata, sa-si obstructioneze principalul concurent. Insa pe piata mai exista PostgreSQL si Firebird, ambele open source si potrivite pentru proiecte complexe, cu avantajul ca dispun de comunitati largi de proiectanti, care le fac imposibil de controlat. Mai mult, SAP si-a publicat in regim open source propria baza de date, pe care chiar MySQL AB o distribuie sub numele MaxDB. Pentru MySQL, o varianta buna poate fi combinatia MySQL-MaxDB, care i-ar atrage si suportul lui SAP. Exista insa si varianta ca Oracle sa evite ostilitatea comunitatii open source si sa sprijine MySQL cot la cot cu rivalul SAP.