Un Rambo contra Americii

Pentru versiunea cinematografica de fata – care, cu cele 10 mil. $ cheltuite e cea mai scumpa productie facuta vreodata in Turcia – inamicul nu e vreun dictator represiv din Lumea a Treia. Numele comandantului dusman e Sam – ca in „unchiul Sam“ -, iar adversari ai eroicilor turci sunt chiar americanii, care trebuie pedepsiti pentru ca au jignit mandria si onoarea popoarelor turc si irakian.

In rolul comandantului Sam William Marshall joaca un actor american, Billy Zane. Marshall, un sociopat care ucide fara sa se gandeasca de doua ori, crezand ca asa infaptuieste vointa lui Dumnezeu. Desi filmul e fictiune, parte din el se bazeaza pe evenimente reale si multe dintre scene evoca imagini familiare privitorului. De pilda scena cu care incepe filmul infatiseaza un incident din 2003: un grup de soldati din fortele speciale turcesti aflat in Irak a fost luat atunci in custodie de puscasii marini americani. Soldatilor turci, care au fost luati drept insurgenti, li s-au pus catuse, lucru care a scandalizat intreaga Turcie.

In alte scene, filmul infatiseaza puscasi marini care ucid irakieni si batjocoresc detinutii din inchisoarea Abu Ghraib; apare la un moment dat si un chirurg american de origine evreiasca, jucat de Gary Busey, care transporta organe umane provenind de la detinuti irakieni – se pare ca e vorba de rinichi – la New York, Londra si in Israel. Iar toate acestea, potrivit scenaristului Bahadir Ozdener, sunt inspirate din evenimente reale. „Sunt doar cateva dintre incalcarile drepturilor omului de care e responsabila America in Irak si despre care presa a scris“, spune Bahadir Ozdener. „Nu am avut intentia de a insulta poporul american si valorile lui, am vrut doar sa infatisam adevarata tragedie de aici.“

Intriga e centrata pe asaltul american si pe ce se intampla dupa aceea. Comandantul turcilor se intoarce acasa infrant, cu gandul ca onoarea i-a fost patata intr-atat incat singurul lucru pe care-l mai poate face e sa se sinucida. Dar lasa un bilet eroului principal al filmului, un agent secret turc pe nume Polat Alemdar, in care ii cere sa lupte pentru onoarea Turciei, pe care el n-a fost in stare s-o apere.

Asa ca Alemdar preia conducerea unei mici echipe de soldati din trupele speciale, ducand-o in nordul Irakului. „Soldatii il cauta pe cel care i-a batjocorit pe camarazii lor turci, dar nu-si pot crede ochilor ca lucrurile au mers atat de departe“, se arata pe website-ul filmului. „Valorile poporului irakian, oamenii si istoria tarii sunt complet nesocotite. Iar cel care e responsabil de toate aceste crime impotriva umanitatii e comandantul fortelor speciale, Sam William Marshall.“

Marshall ataca la un moment dat  invitatii de la o nunta, unde puscasii marini, insetati de sange, ucid zeci de civili. Actiunea e menita, in mintea lui Marshall, sa aduca pacea in regiune prin intimidare si violenta – toate dupa vointa lui Dumnezeu. Si atrocitatile continua pana cand, in fine, e prins de Alemdar.

Zane, care a debutat in „Back to the Future“, spune ca nu e deranjat de tonul antiamerican al filmului. „Am jucat in film pentru ca sunt un pacifist“, a spus el intr-un interviu televizat. „Sunt impotriva razboiului, de orice fel ar fi el.“

Dincolo de eventualele lui merite artistice, filmul – care deja conduce box-office-ul din Turcia – evidentiaza tocmai felul in care e perceputa America in Turcia si discrepanta dintre ce spune guvernul si ce gandeste turcul de rand.

Oficial, cele doua guverne au relatii bune, dupa un moment de minim din 2003, cand Turcia a refuzat sa permita trupelor americane sa lanseze de pe teritoriul sau operatiunile impotriva Irakului. Pe strazi, insa, opinia generala despre SUA a continuat sa se inrautateasca dupa invazie, dupa dezvaluirea abuzurilor de la Abu Ghraib si dupa stirile despre torturile la care sunt supusi in inchisori secrete cei suspectati ca ar avea legaturi cu Al-Qaida. Oficial, cele doua tari sunt partenere in lupta impotriva terorismului. Turcia lupta insa si impotriva separatistilor kurzi inca din anii ‘80, de cand acestia isi cer independenta – iar Statele Unite, impreuna cu Uniunea Europeana, au inclus Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) pe lista organizatiilor teroriste.

Dar dupa invazia din Irak, SUA au evitat sa mai faca vreo miscare impotriva PKK, permitandu-i chiar sa opereze in nordul Irakului – iar asta ii irita pe turci. „Indiferent cat de bune sunt relatiile noastre oficiale, chestiunea PKK e un zid care impiedica legaturile noastre bilaterale sa se imbunatateasca“, spune Egemen Bagis, consilier pe probleme de politica externa al lui Recep Tayyip Erdogan, premierul Turciei. „Daca ar captura rebelii, americanii ar spulbera dintr-o miscare acest zid, iar popularitatea Americii printre turci ar exploda.“ Parca pentru a inrautati si mai mult lucrurile – cel putin asta e perspectiva turceasca – Washingtonul tolereaza existenta unui stat kurd de facto in nordul Irakului. „Oamenii cred ca americanii sprijina un stat kurd independent in nordul Irakului, amenintand, in felul acesta, unitatea teritoriului turc“, spune Nilufer Narli, profesor de sociologie la universitatea turca Bahcesehir.

Asa ca popularitatea SUA in Turcia e in declin constant. Romanele antiamericane – printre care si unul care relateaza un imaginar razboi intre SUA si Turcia – au vanzari viguroase, iar „Mein Kampf“, al lui Hitler, a fost best-seller in Turcia anul trecut. „Filmul nu ne arata nimic ce noi nu stiam deja“, spune Fahri Kaya, un agent de paza de 22 de ani. „E mai mult o terapie de grup care le-a dat oamenilor sansa sa-si exprime sentimentele negative fata de ceea ce se intampla in Irak tipand, aplaudand si fluierand.“

Consilierul premierului turc, Egemen Bagis, spune ca e nevoie de ceva mai mult decat de un film pentru ca relatiile dintre cele doua tari sa se deterioreze. „Alianta noastra cu Statele Unite are radacini foarte puternice“, spune el. „Nu pot fi distruse de un film sau de o carte.“

Eroul: Necati Sasmaz, in rolul agentului secret Polat Alemdar