ROBERT REKKERS, BANCA TRANSILVANIA

Timp de 13 ani, olandezul Robert Rekkers si-a schimbat de sapte ori resedinta ca expatriat in slujba bancii ABN Amro. Adica a stat, in medie, mai putin de doi ani in fiecare tara. Cu fiecare mutare „deveneam tot mai senior“, povesteste Rekkers, care are astazi 46 de ani. Dupa 13 ani, in care a stat mai mult prin America Latina si de Nord, banca l-a considerat pregatit pentru o misiune in Romania.

Sa fi fost aceasta o sarcina care sa ceara atat de multa experienta? Rekkers spune ca a inghitit cu greu vestea, ca pe un medicament. „N-as fi visat ca voi parasi America Latina, unde am petrecut atatia ani si de care eram atasat.“ Diferenta mare de temperatura, economia slab dezvoltata, saracia – toate ii spuneau ca a facut un pas inapoi venind aici.

La inceput, singurul lucru care l-a inveselit aici a fost originea latina a limbii. Apoi a aflat si de ce misiunea in Romania era vazuta ca una dificila: „in Romania era o perioada interesanta, dificultatile abundau, o gramada de banci dadeau faliment, iar ABN Amro avea mult succes“, isi aminteste bancherul. Cand compania-mama si-a schimbat viziunea de management in 2002, lasand mai putina libertate de decizie country-managerilor, Rekkers s-a hotarat sa plece.

„Eu sunt mai mult antreprenor in ce priveste modul de a conduce si de a lua decizii.“ Atunci a primit propunerea de a prelua conducerea Bancii Transilvania, pe care a acceptat-o pentru ca, pe langa faptul ca ii placea tara, obosise sa schimbe resedintele.

Si a depasit orice record de timp petrecut intr-o tara straina. Daca in primul an spune ca a stat in Romania strict pentru afaceri, dupa primul an Rekkers a inceput sa-si faca prieteni romani, sa invete limba, sa cunoasca tara si cultura. Astazi vorbeste foarte bine romaneste, are numai prieteni romani in Cluj – unde locuieste de trei ani – si spune ca stie tara mai bine decat 90% dintre romani. „Am intrat foarte profund in cultura romaneasca transilvaneana traind in Cluj, care este mai provincial decat Bucurestiul, dar foarte frumos si plin de oportunitati. Nu ma simt ca un expat“, spune bancherul.

Pentru Rekkers – singurul strain din Banca Transilvania – viata unui „expat standard“ inseamna „multa securitate, casa mare, masina mare, petreceri, restaurante si un cerc limitat de expati“. „Eu sunt total diferit, sunt mereu pe drumuri, incerc sa construiesc banca – este o poveste diferita, dar eu cred in ea.“ Atat de mult crede, incat nici nu a avut timp sa-si puna problema daca va mai parasi Romania vreodata: „Nu ma gandesc sa plec din Romania. Sunt prea ocupat“, spune managerul.