Primele 100 de companii mari est-germane valoreaza impreuna mai putin decat o singura multinationala precum Siemens. Dupa cincisprezece ani de la unificare si in ciuda investitiilor masive din vest, landurile fostei RDG se confrunta in continuare cu o productivitate scazuta, un numar record de someri si o populatie saraca. In fiecare an, observa revista italiana Panorama, est-germanii primesc 85 de miliarde de euro din regiunile cele mai prospere ale Germaniei occidentale, sub forma ajutoarelor structurale pentru regiunile sarace sau a subventiilor pentru intreprinderi. Tot acest efort a costat statul german, din 1990 incoace, peste un miliard de euro, in incercarea de a pune pe picioare economia subreda a estului Germaniei. Obiectivul de a atinge standarde de viata egale si aceeasi productivitate pentru cele doua parti ale Germaniei s-a dovedit o misiune imposibila, e de parere jurnalistul Uwe Müller, care dezvaluie intr-o carte recent aparuta ineficacitatea programelor publice pentru reconstructia estului. Dupa 15 ani de la unificare, prosperitatea mult trambitata de la inceputul anilor 90 e mult inferioara Portugaliei sau Sardiniei, scrie Panorama. Nici o alta tara sau regiune din lume (cu exceptia Vaticanului, desigur) nu are o rata a natalitatii atat de scazuta, numarul locuitorilor scazand cu 11% din 1990 incoace. Primele 100 de companii mari est-germane valoreaza impreuna mai putin decat valoreaza o singura multinationala precum Siemens, de exemplu (65 de miliarde de euro, fata de 74) si ofera locuri de munca pentru 200.000 de persoane, fata de 417.000 oferite de Siemens. In timp ce tari precum Polonia, Ungaria sau Slovacia inregistreaza o crestere economica anuala de cel putin 4% fara a dispune in egala masura de ajutoarele financiare ale est-germanilor, economia fostei RDG stagneaza de ani de zile. Motivele? Pe langa unificarea monetara timpurie, care a dus la scumpirea produselor est-germane, facandu-le necompetitive pentru pietele de desfacere traditionale din Europa de Est, multi economisti critica folosirea ineficienta a subventiilor publice. In loc sa ajute la dezvoltarea economica si sa se investeasca in cercetare, 85% din ajutoare au fost folosite in sectorul social, pentru pensii si ajutoare de somaj sau pentru a acoperi gaurile bugetelor locale. Doar 15% din ajutoare au mers in sectorul privat, insa necontrolat si haotic. Mai grav este, apreciaza Uwe Müller, ca pretul unificarii incepe sa afecteze economia landurilor din vest.
Leave a Reply