Agonie si extaz. Momentele prin care am trecut in ultima perioada mi-au adus aminte de perioadelede inceput ale activitatii mele la Bursa. La inceput, tranzactiile erau sporadice si aveau drept subiect cupoanele rezultate in urma ofertelor publice efectuate de cele cinci FPP. Au urmat primele tranzactii mari, care au avut ca obiect actiunile defunctei societati Sanevit Arad. Au aparut, atunci, si primele speculatii bursiere cu valori mai mari, au aparut si primele castiguri din speculatiile pe termen scurt. Piata avea fluctuatii mari, dar volumele erau extrem de scazute. Valorile investite de clienti erau simbolice. Era inceputul. A urmat perioada 97-98, a cuponiadei, si primii jucatori pe Bursa. Era destul de simplu de speculat atunci. Faceai cross pe cupoane la prima ora si le vindeai dupa o ora in sistem cu un bonus de 10%. Era perioada de glorie a fondurilor de investitii straine – aparuse atunci pentru prima data pe Bursa notiunea intra-day. Situatia era aceeasi ca si acum. Toata piata crestea, analistii trageau semnale ca actiunile erau supraevaluate, dar entuziasmul era generalizat si molipsitor. Clientii faceau coada la cumparat actiuni. Fondurile de investitii straine cumparau in disperare la preturi din ce in ce mai mari. Clientii romani mergeau si ei inainte, cu piata. Lipsa de experienta era mare si nu putini erau cei care asimilau Bursa cu Caritasul. Cel mai in necunostinta de cauza client care a venit la mine a fost o batranica de vreo 80 de ani care mi-a spus, cu candoare: Maica, am si eu niste bani de inmormantare si nu-mi ajung, poti sa ma ajuti sa-i inmultesc pe Bursa?. Notiunea de risc era atunci o necunoscuta, nimeni nu tinea cont de ea. Situatia politica era cam aceeasi ca si acum, avusese loc alternanta la guvernare, Conventia Democrata anuntase miile de specialisti cu care va face economia functionala si totul parea roz. A urmat apoi lovitura. Romania era in pericol de a intra in incapacitate de a-si rambursa datoria externa. Aceiasi straini care in urma cu cateva luni cumparau in disperare la preturi din ce in ce mai mari incepusera sa vanda cu aceeasi disperare la preturi din ce in ce mai mici. Sugestiva pentru acea vreme e evolutia actiunilor OLT. Duse de val, ajunsesera la 4.000-5.000 lei/actiune, castigurile erau de peste 200% pe o perioada de sub un an, toata lumea avea in portofoliu Oltchim. A urmat agonia. Piata scadea cu 15% pe zi. Nivelul de rezistenta al Oltchim ajunsese la 200 de lei. Indicele BET, lansat in noiembrie 1997, ajunsese dupa un an sub 300 de puncte. Atunci au aparut primii clienti disperati si primele intrebari de genul mai scade?, are sanse sa mai creasca?, sa vand in pierdere sau sa mai astept?. La fel se intampla si acum. Bursa vine dupa o lunga perioada de crestere si dupa cresteri spectaculoase pe termene scurte. Iar scaderile din ultima luna au dus la aparitia unui al doilea val de clienti disperati. Asta ma face sa ajung la teorie. Din pacate, investitorii ajung sa puna mana pe analize financiare sau analize tehnice numai in momentul in care Bursa se prabuseste. Abia atunci isi pun intrebarea daca o actiune este scumpa sau daca momentul in care intra pe piata este bun, ce broker sa-si aleaga, daca acesta urmareste numai comisionul sau il sfatuieste bine intentionat. Ceea ce nu se intelege sau se intelege prea tarziu este ca Bursa nu este o forma de economisire, este o investitie. Si, ca orice investitie, presupune riscuri. Problema pe care trebuie sa si-o puna fiecare om inainte de a trece pragul unei societati de brokeraj este ce risc pot sa-mi asum? si daca pierd, cat de tare ma afecteaza pierderea respectiva?. Bursa este o alternativa de investitie pe termen lung, nu una in care iti investesti banii de inmormantare.
Leave a Reply