COMPANII: Redute turcesti

Cel care a facut alegerea este tot un turc, Ali Ergun Ergen, si el foarte tanar – 34 de ani. Ergen, directorul Anchor Grup, compania care detine cele doua mall-uri din Capitala, Bucuresti Mall si Plaza Romania, spune ca la alegerea constructorului n-a tinut cont nici de nationalitatea firmei care construieste, nici de varsta directorului general. „Am avut o licitatie si alegerea constructorului s-a facut in functie de calitate si pret“, explica Ergen.  Oricum, indiferent de considerentele pentru care sunt alesi constructorii, multe dintre cladirile importante care s-au construit sau urmeaza sa se construiasca in Bucuresti sunt realizate de firme turcesti – si chiar daca in tara sunt peste 1.000 de companii autohtone de constructii, din ce in ce mai putine reusesc sa „prinda“ lucrari mai mari de 10 milioane de euro.

De ce? Pentru ca, spun constructorii romani, la proiectele mari se cer garantii de la constructor, care se angajeaza ca va duce la bun sfarsit lucrarea, printr-o scrisoare de garantie bancara in valoare de milioane de euro. „Foarte multe firme romanesti de constructii nu au capacitatea financiara de a emite astfel de garantii“, explica Cristian Tudor, directorul economic al Comnord, una dintre cele mai importante companii romanesti de constructii. Astfel, constructorul strain, care are putere financiara, semneaza scrisoarea de garantie bancara, ia lucrarea si o da apoi in subantrepriza companiilor romanesti.

„In general, garantia bancara este de 5-10% din valoarea lucrarii. Daca in perioada de garantie cladirea are vreun defect, beneficiarul isi poate plati pierderile din acea garantie a constructorului. Nu stiu daca in Bucuresti sunt cinci firme care pot da scrisori de garantie de peste un milion de euro, deci nu se pot aventura in nici un caz la lucrari care depasesc 20 de milioane de euro“, spune Tudor de la Comnord.

Faptul ca firmele romanesti de constructii nu au mare putere financiara o stiu si constructorii straini. Si mai stiu ca piata romaneasca este in plina expansiune si foarte multe lucrari isi asteapta constructorul. Toate acestea, cumulate cu faptul ca in tari precum Turcia sau tari din vestul Europei s-a cam construit ce era de construit, ii fac pe constructorii straini sa se orienteze spre noi piete. 

„Cand am analizat piata romaneasca, am vazut ca sunt foarte multe oportunitati, ca este practic un fel de rai pentru un constructor“, explica Salih Saginda de la Summa. Este usor de inteles acest lucru, daca stim ca grupul Summa International are, in afara Romaniei, filiale in mai multe tari din lume, printre care Republica Moldova, Rusia si SUA si ca anul trecut, la nivel international, compania a realizat circa 300.000 de metri patrati de constructii. Din acest volum, mai mult de o treime, adica 100.000 de metri patrati – suprafata complexului Plaza Romania -, a reprezentat aportul filialei romanesti a grupului. Alaturi de Summa, o alta companie turceasca de constructii foarte activa pe piata este Özer Construction Romania SRL, care a fost infiintata in 1997, ca filiala a grupului Özer  Construction, Contracting and Trading Co. De numele Özer se leaga constructia complexului comercial Bucuresti Mall, primul de acest tip  din Romania. Cu o suprafata construita de 60.000  de metri patrati, complexul, cel mai mare din Romania la momentul inaugurarii (anul 1999), a fost construit in 11 luni.

Pentru Özer a urmat apoi constructia cladirii de birouri Europe House din Bucuresti (actualul sediu al Orange), investitorul fiind, de aceasta data, nu o companie turca, ci una israeliana – GTC International. Constructia cladirii, care a costat 23 de milioane de dolari, a inceput in ianuarie 2001 si a fost finalizata in martie 2002. 

Tocmai pentru ca au fost multumiti de raportul calitate pret oferit de Özer, israelienii de la GTC au ales constructorul turc pentru urmatorul lor proiect important – America House, cea mai mare cladire de birouri din Bucuresti, aflata in prezent in constructie si care va costa 50 de milioane de euro. Lucrarile la acest imobil, care va avea o suprafata construita de 55.000 de metri patrati – cu care va trece pe primul loc ca suprafata a unei cladiri de birouri din Romania -, au inceput in luna mai a anului trecut si vor fi incheiate la sfarsitul acestui an. 

Ca si reprezentantii Summa, si cei de la Özer cred ca investitorii isi aleg constructorul dupa criterii de performanta si nu dupa nationalitate. „Credem ca investitorii seriosi nu au preferinte in functie de originea firmelor de constructii ci, asa cum este normal, merg pe ideea de a alege antreprenori capabili tehnic si financiar, cu experienta si la care pot gasi o buna corelare a raportului dintre pret, calitate si timp de executie“, spune Ileana Stanciu, director de marketing si dezvoltare la Özer Romania. „In afaceri nu conteaza nationalitatea, ci calitatea pe care o dai contravalorii banilor“, spune si Salih Saginda de la Summa.

Dar firmele romanesti de constructii au o consolare: sunt alesi ca subcontractori ai acestor mari firme. Constructorii straini spun ca peste 90% din cei care lucreaza pe santierele lor sunt totusi romani, pentru ca „politica firmei este sa luam lucratori din tarile in care construim“. Este normal, pana la urma, pentru ca mana de lucru in Romania este mult mai ieftina decat in alte tari. 

„Problema este ca aceste lucrari sunt subcontractate la jumatate de pret constructorilor romani, iar profitul pleaca afara“, se plange Liviu Daschievici, care a condus pana anul trecut Asociatia Romana a Antreprenorilor de Constructii.

Pana la urma, important nu este cine construieste, ci faptul ca in Romania a inceput sa se construiasca, adica sa intre bani. Chiar daca o parte din ei pleaca inapoi „afara“, la constructorii straini, ceva-ceva tot mai ramane si aici. Macar cladirea.