Capitalism cu pierderi impartite frateste

Aproape un deceniu, compania imobiliara Impact a incasat lunar ratele pentru vilele vandute, avand la baza un contract in care moneda de referinta a fost valuta – dolarul si apoi euro.

Un client isi platea rata in lei, dar la cursul valutar leu/dolar si leu/euro din momentul efectuarii platii. Cine cumpara o casa prin acest sistem stia foarte clar care sunt regulile jocului. Nimeni nu protesta. 

Dupa 15 ani de crestere continua a cursului valutar a urmat si o scadere dramatica de 20%, de la 43.000 de lei la 36.000 de lei. Nimeni nu se astepta la ea, toate calculele au fost date peste cap, iar multe bugete au fost afectate. Au castigat cei care au luat imprumuturi in valuta, iar acum trebuie sa ramburseze banii, dar platesc mai putini lei pentru un euro. Au castigat cei care aveau venituri in lei si nu legate de evolutia cursului.  Au platit scump si cei care si-au onorat facturile si serviciile cu intarziere de cateva luni. Spre exemplu, in octombrie li s-a emis pentru un serviciu o factura de 1.000 de euro la cursul valutar al BNR de atunci. 

Nu au avut „inspiratia“ sa plateasca in acel moment. In ianuarie, euro a fost mai jos, dar trebuie sa plateasca factura la cursul din octombrie, asa cum a fost contractul. Si ei incaseaza la cursul din ianuarie. Ghinion. Scandal, discutii. „De ce nu pot plati la cursul euro de acum? Stii cat pierd!“ „De ce nu ati platit atunci?“ Arieratele au si ele pretul lor. Oricum, au pierdut cei care trebuie sa incaseze in lei, dar la cursul valutar de acum, mai mic.  Compania Impact nu si-a asumat insa aceasta pierdere. Celor care trebuie sa plateasca ratele li s-a spus ca societatea a pierdut prea mult, pentru ca veniturile le avea calculate in euro, iar pe partea de cheltuieli platile se fac in lei – or, costurile au crescut.  In aceste conditii, pierderea „trebuie impartita frateste intre companie si client“. Alaturi de aceasta instiintare, societatea a trimis in plic si lacrimile de regret si de intelegere a situatiei.

Si, ca atare, cursul de schimb valutar la care se face plata nu este cel de la BNR, ci cel anuntat de societate, mai mare – 38.500 de lei pentru un euro. Peste noapte, intelegerea din contract a disparut. Ce poate face clientul: accepta situatia si plateste cateva mii de euro in plus  sau reziliaza contractul. 

Pe cererea asta de case, cu noi clienti la usa, societatea de abia asteapta sa renunte omul la contract. Daca dai societatea in judecata, astepti ani buni pana cand se va face dreptate. Intre timp pierzi. 

Asa o fi capitalismul? Cand cursul crestea, iar costurile erau constante in lei, nu cred ca societatea a impartit profitul cu clientii. Acum, cand euro a scazut, pierderea se transfera la client, care, fiind fara o alternativa viabila in spate, este nevoit sa accepte ceea ce i se ofera.

Situatia descrie perfect capitalismul romanesc. Lipsa alternativelor si a concurentei. Avem capitalism, dar nu avem ceea ce duce acest sistem inainte: concurenta. Daca ar fi fost mult mai multe proiecte imobiliare, ai fi putut tranti usa si a doua zi ai semna un contract cu altii. Dar nu ai aceasta varianta. Sunt sectoare intregi unde sunt doi, trei jucatori care fac legea. Unde sa te duci in aceasta situatie? 

Un bancher spunea ca intreprinderile mici si mijlocii si persoanele fizice sunt clienti captivi. Nu au alternativa. De aceea sunt si cei mai profitabili clienti. 

O companie mare ia un credit si cu 3% dobanda in euro. O persoana fizica plateste 12-15% efectiv in euro. De-asta este si bataia asta mare acum pe ei. 

De-asta isi extrag bancile renta ca urmare a pozitiei de oligopol pe care o detin.  Acum, si cei care tocmai blamau politica bancilor fac acest lucru. Isi pun clientii la zid. Pentru ca stiu ca acestia nu au alternativa.