Googlemania

In fiecare an, Wired publica un „Top 40“ al celor mai inovative companii din IT, cele pe care prestigioasa revista le considera „pe val“. Primele cinci pozitii din ultimul clasament (mai 2005) sunt ocupate de Apple, Google, Samsung, Amazon si Yahoo. Daca exceptam Samsung – care a adunat in 2004 profituri mai mari decat Sony, Matsushita, Motorola si Nokia laolalta – ramanem cu patru companii care au in comun un anume interes: cautarea informatiei. Google si Yahoo isi disputa suprematia pe web. Batalia s-a intetit dupa ce la inceputul anului trecut Google ajunsese sa proceseze circa 80% din cautarile din Internet, mare parte prin situl propriu dar si prin clientii sai, printre care se numarau Yahoo, AOL si CNN. 

Yahoo a iesit din combinatie, hotarand sa furnizeze doar rezultate proprii si in joc a mai intrat un concurent surpriza: A9, un motor de cautare de la Amazon. Google ramane insa liderul incontestabil, ceea ce a incruntat fruntile celor ce ocupa pozitia 28 in clasamentul Wired: Microsoft.

Insa lucrurile se precipita spre desktop. Varietatea informatiilor pe care utilizatorii le pastreaza pe discuri locale tot mai mari face din cautarea „pe desktop“ o directie strategica. Microsoft a anuntat ca va include in urmatorul sau sistem de operare – Longhorn – o facilitate de cautare integrata, care sa scotoceasca discurile locale in cautarea tuturor pieselor de informatie legate de un subiect. Insa Longhorn este in intarziere cu aproape un an iar Bill Gates a observat inca de la sfarsitul lui 2003 ca Google angajeaza tot mai multi specialisti in sisteme de operare. Amenintarea era vizibila iar Microsoft a fost pusa in situatia de a contraataca, mobilizand resurse uriase in directia uneltelor de cautare. Surpriza insa: atat Google cat si Yahoo au lansat motoare de cautare pe desktop-ul Windows inaintea lui Microsoft, iar Apple a lansat recent MacOS X Tiger, cu un cautator integrat numit Spotlight care a taiat rasuflarea specialistilor.

Google este mult mai mult decat un motor de cautare. Ceea ce construieste Google este practic o noua platforma informationala, care ameninta sa mute totul pe web. Iar acolo, serviciile Google sunt omniprezente: GMail surclaseaza orice serviciu de e-mail online oferind 2 GB de spatiu de stocare fiecarui cont, Google News furnizeaza stiri recoltate din 4.500 de surse, Blogger gazduieste peste un milion de bloguri, Orkut aduna alte cateva milioane de utilizatori dornici de socializare… si inca multe altele, care se adauga motoarelor de cautare specializate (pentru cumparaturi, servicii locale, harti, imagini, grupuri de discutii etc.) si, desigur, celui general, care rascoleste prin cele peste opt miliarde de pagini indexate. Cum toate acestea dispun de interfete de programare (API) publice, mai ramane doar ca un browser sa le integreze pentru a reduce PC-ul la o simpla componenta a unui web dominat de Google.

In fata unui astfel de competitor, armele cele mai redutabile ale Microsoft-ului sunt neputincioase. Un razboi al preturilor nu are sens, pentru ca toate serviciile si produsele oferite de Google sunt gratuite, exceptand unul singur: publicitatea in rezultatele cautarilor. Dar nici aici Google nu poate fi concurat, pentru ca sistemele sale de publicitate (sensibile la contextul cautarii) sunt automate si preturile se regleaza de la sine. Varianta finala, achizitia, a fost luata in considerare de Microsoft inca din toamna lui 2003 dar, chiar presupunand ca Larry Page si Sergey Brin – proprietarii de atunci – ar fi fost dispusi sa vanda, promotorii Windows-ului s-ar fi vazut in posesia unui parc de circa un sfert de milion de servere ruland la unison Linux. Intre timp Google a devenit publica iar actiunile ei costa peste 50 de miliarde de dolari.

Google este considerata la ora actuala una dintre cele mai inovative companii IT si nu este deloc lipsit de importanta faptul ca cei circa 3.000 de angajati sunt incurajati sa-si dedice o zi pe saptamana unor proiecte personale, sa joace de doua ori pe saptamana hochei pe role in parcarea din fata sediului central, sa manance gratuit la cantina interna, sa stea la discutii pe holuri… si sa adere la principiul de conduita al companiei: „Don’t be evil“ (Nu fi rau).