Analiza a evidenţiat 310 specii de bacterii care trăiau în organismul mamuţilor, inclusiv tulpini patogene asemănătoare cu cele care provoacă septicemie la elefanţii africani moderni. Cercetătorii au reconstruit, de asemenea, genomurile bacteriei Erysipelothrix dintr-un mamut de stepă vechi de 1,1 milioane de ani — cea mai veche dovadă de ADN microbian asociat unei gazde descoperită până acum.
„Această descoperire ne permite să înţelegem mai bine interacţiunile dintre microbii antici şi animalele preistorice şi oferă o fereastră unică asupra sănătăţii şi adaptării lor”, a declarat Benjamin Guinet, paleomicrobiolog la Centrul pentru Paleogenetică din Stockholm.
Studiul, publicat marţi în revista Cell, cuprinde probe provenind din 483 de mamuţi, datând din Pleistocenul timpuriu până la dispariţia ultimelor exemplare de pe Insula Wrangel, acum 4.000 de ani. Analiza genetică sugerează că anumite bacterii au fost parte din microbiomul oral şi osos al mamuţilor, influenţând sănătatea şi supravieţuirea acestora.
Aceste descoperiri deschid calea pentru cercetări viitoare asupra microbiomelor antice şi a impactului lor asupra evoluţiei şi extincţiei speciilor. „Vrem să deschidem cartea vieţii şi să extindem limitele a ceea ce putem şti despre trecutul biologic”, a adăugat Guinet.
Leave a Reply