Olandezii sunt „unici“ şi „inovatori“ în lume cu grădinile urbane pentru autoconsum, iar românii, cu 2,9 milioane de gospodării care îşi fac propria mâncare, sunt consideraţi „subzistenţi“. Cum schimbăm eticheta?

♦ În România, în orice gospodărie din mediul rural, dar şi din oraşele mici grădina din spatele casei asigură în sezon ceapă, salată, roşii, castraveţi, cartofi, ardei pentru consumul extins al unei familii 

„Fer­me­le de subzistenţă nu produc doar pentru au­to­consum, ci sunt o formă eficientă de pro­ducţie, având un surplus care poate fi valo­rificat. Sunt sisteme productive, cu un ran­dament bun din punct de vedere energe­tic şi al consumului de resurse, care arată că agricultura ţărănească este viabilă şi suste­na­bilă, indiferent de scară. Totuşi, încă trebuie să lucrăm mult la schimbarea percepţiei publice. Cuvântul «subzistenţă», de fapt, nu înseamnă doar limitarea la supravieţuire, ci este un model de agricultură care poate fi viabil“, spune Raluca Dan, membră a aso­ci­aţiei ţărăneşti Eco Ruralis, care funcţio­nează la nivel naţional şi are peste 13.000 de mem­bri în toate judeţele ţării.