La inceputul deceniului sase al secolului trecut scriitorul italian Dino Buzatti (Desertul tatarilor) prezenta o tulburatoare poveste de dragoste sub forma unui miniroman intitulat Marele portret. In esenta este vorba de crearea unui echivalent al unui creier uman dintr-un supercomputer.
Buzatti si-a inzestrat creatia cu personalitatea unui femei, ba chiar si cu capriciile acesteia. Pentru ca tehnica de atunci nu lasa sa se intrevada miniaturizarea de acum, computerele necesitand suprafete extrem de mari si conditii speciale de clima pentru functionare, si in fond pe Buzatti nici nu-l interesau prea mult aspectele tehnice, a iesit o faptura gigantica cu suflet de Julieta. Povestea sfarseste tragic, femeia electronica se indragosteste de creatorul ei, dar lipsa unui trup si a cailor fine de comunicare care inseamna dragostea o imping la sinucidere.
Absolut nebagata in seama intr-o Romanie mai preocupata de criza ostaticilor din Irak si de situatia europeana, o stire de la inceputul saptamanii trecute m-a facut sa imi aduc aminte de povestea lui Buzatti.
International Business Machines (IBM) a incheiat un acord de colaborare cu o echipa de cercetatori elvetieni pentru a crea primul model de creier artificial.
Cercetatorii spera ca modelarea creierului la nivel celular va oferi noi perspective asupra functionarii celui mai complex organ al corpului uman. Scopul imediat este acela de a modela neocortexul, care reprezinta 85% din masa creierului uman si care detine centrii vorbirii, ai capacitatii de invatare, ai memoriei si ai gandirii complexe.
Extinzand munca si asupra altor zone ale creierului, cercetarorii spera sa obtina, in cele din urma, un model artificial al creierului uman, care sa functioneze cu ajutorul computerului. Henry Markram si echipa sa de la Ecole Polytechnique Federale de Lausanne din Elvetia vor utiliza, in urmatorii doi ani, computerul Blue Gene al IBM pentru a crea un model functional tridimensional al neocortexului. Markram a precizat ca proiectul este unul dintre cele mai ambitioase din domeniul neurologiei, intrucat exista sute de mii de parametri care trebuie luati in calcul.
Sistemul Blue Gene care va fi instalat la universitatea de la Lausane va functiona cu o viteza maxima de cel putin 22.800 de miliarde de operatiuni cu virgula mobila pe secunda, echivalentul a 22,8 teraflopi. In urma cu cinci ani, nici un computer din lume nu putea depasi un teraflop. Dar, dincolo de puterea de calcul, nuanta putin inspaimantatoare a stirii este chiar ceea ce intentioneaza sa faca cercetatorii.
Priviti-va calculatorul: este o masina inteligenta? Nu, si prin grija domnului Bill Gates poate sa si greseasca. Dar poate fi asemuita cu o celula, cu un neuron. Este legat la Internet? Atunci face parte dintr-un sistem de milioane de neuroni. Firele de cupru si curentul care circula prin acestea este sistemul lor sangvin. Ce le deosebeste de noi sunt lipsa sentimentelor (cu toate ca pe al meu il banuiesc cel putin ca avand nuante subtile de umor, atunci cand nu e rau de-a binelea), dar si lipsa nevoii de odihna.
Ce le-ar mai lipsi ca sa devina constiente? Poate nu au ajuns la masa critica necesara. Poate ca odata conectat la Internet, creatia cercetatorilor de la IBM si ai universitatii din
Demersul elvetiano-american nu este singular. Jeff Hawkins, omul care a inventat Palm Pilot-ul, vrea sa construiasca computere care sa gandeasca la fel ca si creierul uman. Pentru aceasta a infiintat o companie noua, Numenta, la care are numai patru angajati.
Cercetarile lui Hawkins se concentreaza asupra zonei din creier responsabila cu inteligenta, pe care vrea sa o reconstruiasca folosind siliciul folosit la fabricarea procesoarelor. Estimarile lui Hawkins arata ca un creier artificial va necesita 8 trilioane de bytes de memorie, ceea ce nici nu este prea mult – de 80 de ori memoria unui computer obisnuit -, dar crede ca ii va trebui peste zece ani pentru a depasi toate obstacolele iar masina? va functiona.
Oaia Dolly a starnit destule spaime la vremea ei, iar faptul ca a putut fi fotografiata/descrisa/atinsa a transformat-o in subiect intens de dezbateri publice. Cum va reactiona oare lumea la crearea unui fiinte din siliciu, metal si electricitate? Cum va reactiona, la randul ei, aceasta fiinta?
Raspunsul il da, poate, tot un scriitor SF, Frederic Brown, in scurta povestire intitulata chiar Raspunsul. Oamenii creeaza un sistem unic ce grupeaza calculatoarele de pe toate planete locuite din Univers, peste nouazeci de miliarde de planete.
Ultima lipitura, cu aur, o cuplare de intrerupator electric, un bazait electric ce anunta succesul operatiunii si concentrarea energiilor tuturor planetelor si… prima intrebare: Exista Dumnezeu?. Da, acum Dumnezeu exista, raspunde o voce gigantica, mai puternica decat fulgerul ce coboara din cer si topeste parghia contactului electric, pentru totdeauna.
Leave a Reply