Biblioteca Google

Pe la mijlocul anului trecut, Google a demarat un proiect gigantic: digitizarea a peste 15 milioane de carti. Exista numeroase proiecte in acest domeniu – incepand cu Project Gutenberg, lansat in 1971 – insa abordarea celor de la Google difera prin doua caracteristici majore. In primul rand, Google nu intentioneaza sa faca public continutul cartilor, ci doar sa-l indexeze – adica sa permita cautarea cartilor relevante prin prisma unor criterii (de regula prin cuvinte – cheie) in cadrul unui serviciu specializat numit Google Print. In al doilea rand, Google nu se bazeaza pe atragerea de fonduri care sa sustina acest proiect, ci, dimpotriva, il priveste ca pe o afacere profitabila.

Multi au considerat proiectul nerealist si s-au indoit de fundamentul sau economic. Bugetul de 200 de milioane de dolari alocat a fost considerat subdimensionat, iar cei sase ani prevazuti, mult prea putini. 

Insa la sfarsitul anului trecut o versiune experimentala era deja functionala, iar la sfarsitul lui mai 2005 Google Print a iesit in public (in versiune beta). Digitizarea a inceput pe baza unui acord cu University of Michigan, universitatile Harvard, Stanford si Oxford, precum si cu biblioteca publica din New York. Implementarea tehnica se bazeaza pe un brevet obtinut de Larry Page (unul dintre fondatorii companiei).

Din perspectiva utilizatorului, Google Print nu se deosebeste aproape deloc de motorul de cautare pentru Web. Am cautat „Romania“ si am obtinut 265 de carti, in care termenul cautat apare in 53.400 pagini. Prima carte din lista rezultatelor a fost „Romania: The Unfinished Revolution“ de Steven D. Roper, in care cuvantul „Romania“ figureaza in 134 dintre cele 141 de pagini ale cartii. Pentru fiecare carte se furnizeaza informatiile bibliografice, cuprinsul, indexul precum si referinte directe la librariile online de la care poate fi comandata. De asemenea, se pot face cautari locale (in textul cartii) si o buna parte dintre paginile gasite pot fi vizualizate (sau, in unele cazuri, doar fragmentele de text relevante). Totul este simplu si intuitiv.

Partea cea mai interesanta este insa functionarea economica a serviciului. Google invita toate editurile interesate sa-i trimita cartile in format PDF (sau chiar pe hartie, caz in care le scaneaza gratuit), dupa care le indexeaza si pot fi regasite de motorul de cautare. Avantajul editorului este imediat, deoarece vizibilitatea cartilor creste fara nici o cheltuiala. Mai mult chiar, editorul poate castiga bani! Google plaseaza in paginile dedicate unei carti asa-numite „reclame contextuale“, selectate automat pe baza domeniului de interes al cautarii. Daca un vizitator urmeaza una din trimiterile din reclamele contextuale, editorul incaseaza o parte din pretul platit de advertiser. Avantajul lui Google este ca are tot mai multa informatie indexata, deci mai multi vizitatori si, in consecinta, mai multi clienti de publicitate si, desigur, mai multi bani. In fine, avantajul nostru este ca avem la dispozitie o unealta care ne permite sa descoperim carti care ne pot interesa. Daca le vom cumpara, vor castiga si librariile virtuale… Un model in care toata lumea are de castigat. 

Si totusi, criticile n-au lipsit. Printre primii suparati s-a numarat si Asociatia Presei Universitare Americane (AAUP), care se teme ca Google va detine o cantitate imensa de material sub copyright si proprietarii drepturilor nu prea vor avea mijloace de a controla modul in care Google il foloseste. Insa principala ingrijorare o provoaca un previzibil serviciu de tip „pay-per-view“, deja patentat de Google.  Insa, in buna traditie a firmei, este foarte putin probabil ca un astfel de serviciu sa fie operat direct de Google – mai degraba Google il va opera in numele editorilor.

Insa reactia cea mai surprinzatoare a venit din Europa. Un grup de sase tari – Franta, Polonia, Germania, Spania, Italia si Ungaria – au cerut Uniunii Europene sa lanseze o initiativa europeana care sa reprezinte o contrapondere la biblioteca exclusiv in limba engleza realizata de Google. Evident, „instigatoarea“ a fost Franta, iar purtatorul ei neoficial de cuvant a fost directorul Bibliotecii Nationale Franceze, Jean-Noël Jeanneney, care a publicat in Le Monde un articol intitulat „Quand Google défie l’Europe“ (pe care apoi l-a dezvoltat pana la dimensiunile unei carti). Dar este prea putin probabil ca birocratia europeana sa aiba vreo sansa intr-o competitie cu o companie atat de reactiva. Google in schimb si-a afirmat disponibilitatea sa-si extinda programul si in Europa. La urma urmei, europenii au reputatia ca citesc mai multe carti decat americanii…