Unul cate unul, grupurile petroliere din Romania descopera potentialul regional. Si se extind dincolo de granitele tarii. Ungaria, Bulgaria, Macedonia sau Serbia sunt pe lista lor de investitii. Miza: 125 de milioane de consumatori.
Cand Dinu Patriciu, presedintele grupului Rompetrol, vorbea acum doi ani de investitii pe piata regionala a petrolului, era intampinat in cel mai bun caz cu zambete rezervate. Dar azi mai toti petrolistii romani isi calculeaza investitiile pentru Europa Centrala si de Est. Toti pleaca de la premisa urmatoare: de ce sa te limitezi la o piata de mai putin de 22 de milioane de consumatori, cand poti aspira la o felie dintr-o piata de 125 de milioane de potentiali consumatori?
O prima analiza a pietelor de desfacere spre care isi indreapta privirile petrolistii romani arata ca astfel de planuri nu sunt deloc neplauzibile. Macedonia sau Moldova, spre exemplu, depind de importurile de produse petroliere. Bulgaria, la randul sau, are rezerve de titei de 60 de ori mai mici decat Romania si o productie de combustibili de 100 de ori mai mica.
Lasand la o parte rezervele subtiri de titei ale tarilor din jur, petrolistii autohtoni au cateva probleme de rezolvat, iar prima dintre ele e ca cele mai multe dintre rafinariile de la noi lucreaza sub capacitatea de productie. De aici si costurile mari de procesare a titeiului. Grupul austriac OMV a descoperit, acum mai bine de jumatate de an, cand a preluat Petrom, ca firma romaneasca ar putea sa prelucreze inca aproape opt milioane de tone de titei. Cele doua rafinarii ale companiei – Petrobrazi si Arpechim – prelucreaza doar putin peste sase milioane de tone de titei pe an, in conditiile in care au o capacitate nominala de 14 milioane de tone. Fiecare din cele doua rafinarii are cate o unitate inchisa. Asa dicteaza piata.
Nici rafinaria Petrotel LUKoil, redeschisa acum mai putin de un an, nu lucreaza la intreaga capacitate (2,4 milioane de tone pe an). Iar Rafo Onesti este, deocamdata, in stand-by. Singura rafinarie care a reusit performanta de a procesa titei in corelatie cu cantitatea proiectata – cinci milioane de tone pe an – este Petromidia, parte a grupului Rompetrol. Patriciu vede in piata regionala – Balcanii si zona Marii Negre – o sursa de bani, pentru ca aceste zone au un deficit de produse petroliere pe urmatorii 10 ani. Asa se face ca dupa ce a intrat pe piata din Bulgaria, Rompetrol si-a deschis un birou regional in Albania si isi indreapta privirile si catre Turcia.
Explicatia? Este un taram aproape virgin, marile retele nefiind prezente aici, explica recent Bogdan Costache, directorul Rompetrol Albania. Investitia de trei milioane de dolari in distributia de produse petroliere din Albania ar putea da roade. Cu atat mai mult cu cat Rompetrol are ca tinta aprovizionarea cu carburanti, prin Albania, a altor regiuni: Kosovo, Macedonia si Muntenegru. Statisticile par sa sustina decizia Rompetrol. Albanezii produc doar 6.000 de barili echivalent titei pe zi, dar consuma 24.000 de barili, diferenta fiind acoperita din importuri. Macedonia, la randul sau, importa intregul necesar de carburanti – 19.000 barili/zi. Turcia, o alta tara vizata de compania lui Patriciu, consuma peste 600.000 barili/zi, dar produce putin peste 10% din aceasta cantitate. Si cei de la OMV iau in calcul extinderea in regiune. Wolfgang Ruttenstorfer, presedintele OMV, a anuntat ca Petrom va avea un buget pentru achizitii pe pietele externe apropiate. Tarile vizate sunt Bulgaria, Serbia – unde Petrom a facut primii pasi pentru construirea de statii de carburanti – si Turcia.
Vedem Petrom dincolo de granitele Romaniei. Vom creste activitatea companiei in Kazahstan pana in 2008, precum si prezenta in bazinul Marii Caspice, spunea Ruttenstorfer la cel de-al treilea summit media care a avut loc luna trecuta la Viena. Daca Rompetrol si Petrom se indreapta spre Serbia, Bulgaria si Turcia, compania rusa LUKoil are alte tinte peste granitele Romaniei.
Repornirea rafinariei Petrotel a fost facuta cu scopul de a alimenta statiile companiei din Ungaria – unde LUKoil detine 5% din piata, dupa estimarile grupului – si Republica Moldova. Vecinii de peste Prut consuma 20.000 barili/zi, toti proveniti din import.
La randul sau, Ungaria are un necesar de carburanti de 149.000 barili/zi si o productie de 41.000 barili/zi. Aici, insa, compania va trebui sa concureze cu grupul local MOL, una dintre cele mai mari companii petroliere din regiune. Pe langa cele 130 de benzinarii din Romania, compania detine, alaturi de firma croata INA, peste 900 de benzinarii in 11 tari si a cumparat compania slovaca de petrol si gaze Slovnaft.
Cererea mare de produse petroliere a tarilor din jurul Romaniei nu este singurul argument pentru care companiile de la noi aloca bugete de milioane de dolari pentru investitii regionale. Pretul cu care isi pot vinde carburantii are un cuvant greu de spus. Inca de anul trecut, carburantii sunt mai scumpi decat in Romania in majoritatea tarilor din regiune. Daca, in 2004, benzina costa la noi 96 de centi, in Albania era deja 1,23 dolari/litru, in Macedonia 1,17 dolari, iar in Serbia, un dolar/litru, potrivit estimarilor Agentiei germane pentru cooperare tehnica. Turcia si Ungaria s-au detasat, avand preturi de 1,44, respectiv 1,3 dolari pe litrul de benzina.
La motorina situatia este similara. Daca in Romania, anul trecut, pretul era sub un dolar litrul, in Turcia, Ungaria si chiar Albania acesta trecea de un dolar. Iar perspectivele sunt bune. Cresterea pretului la barilul de titei pana la 60 de dolari provoaca, inevitabil, noi scumpiri ale carburantilor. Avantajul firmelor romanesti este ca extrag petrol din tara, cu costuri mult mai mici – asa cum face Petrom, spre exemplu – si ca proceseaza titei tip Ural, mai ieftin decat cel Brent, ale carui cotatii au crescut in ultima vreme.
Daca estimarile Rompetrol sunt corecte, Romania poate exporta, anual, circa trei milioane de tone de combustibili. Cu conditia sa investeasca 800 de milioane de dolari in pastrarea actualei capacitati totale de rafinare.
Cat de profitabile ar fi aceste investitii va spune piata. Locala sau regionala, in functie de strategia de dezvoltare a fiecarei companii petroliere in parte.
Leave a Reply