CREDITE: CADEREA AVALANSEI

Vestea buna este ca tendinta de scadere a dobanzilor la creditele in lei este deja un fapt cert si nimeni nu se mai indoieste ca va continua. 2006 va fi, cel mai probabil, un an de reasezare a dobanzilor, in care lupta bancilor pentru clienti se va duce preponderent pe terenul dobanzilor. Scaderea dobanzilor la imprumuturi a adus insa si o puternica reducere, chiar mai semnificativa decat in cazul creditelor, a dobanzilor platite de banci la depozite.

Nici nu a inceput bine anul si BNR a mai taiat 0,5 procente din dobanda de interventie. Dupa alte sapte scaderi din anul precedent, aceasta miscare a coborat dobanda de interventie a BNR la 16,5%. O valoare destul de greu de imaginat in urma cu un an, cand se situa la 21,25%. Si totusi, la vremea respectiva, „ordinul generalului“ nu a fost executat decat foarte timid de bancheri. Timp de cateva luni, nici una dintre marile banci nu a umblat la dobanzi, preferand sa castige in continuare din diferenta de aproape 14% dintre dobanzile incasate si cele platite.

Hotararea cu care banca centrala si-a continuat miscarea de reducere a dobanzii de interventie nu putea ramane totusi fara urmari. Astfel ca, dupa primele patru luni ale anului, aproape toate marile institutii financiare romanesti au mai taiat cate 1-2 procente din dobanzile practicate. Reasezarea dobanzilor a fost privita, la vremea respectiva, si ca o consecinta a intrarii in vigoare la inceputul anului a legislatiei care obliga bancile sa afiseze asa-numita dobanda anuala efectiva (DAE). Un cost al creditului care ajungea si pana la 40% – vizibil, de acum – nu putea avea decat un efect negativ asupra clientilor. Legea creditelor de consum, prin care bancilor le-a fost impus sa afiseze la vedere DAE, a starnit, cel putin la inceput, ample dezbateri si nemultumiri. Ce a adus aceasta lege? Practic, de la 1 ianuarie cand a intrat in vigoare, toate institutiile de credit si magazinele care ofera produse in rate au fost obligate sa afiseze, alaturi de dobanda, si celelalte costuri ale creditului, sub forma dobanzii anuale efective. De atunci, DAE nu trebuie sa lipseasca din nici o oferta, grafic de rambursare sau contract pentru credit de consum.

Scaderea dobanzilor din prima parte a anului nu putea sa ramana insa fara urmari – romanii au inceput sa se inghesuie, inca si mai mult decat in anii precedenti, la ghiseele bancilor, la cele ale magazinelor sau ale societatilor de finantare pentru a lua bani cu imprumut. Iar toate acestea se reflecta si in statistici: daca acum cinci ani creditul neguvernamental, cel care merge catre populatie si companiile private, reprezenta un timid 9,3% din produsul intern brut (PIB), in prezent valoarea acestor imprumuturi a atins 20% din PIB. Pentru finele anului curent, banca centrala estimeaza o pondere si mai mare: 21% din PIB, fata de 17,5% in decembrie 2004. Bani care au mers direct in consum – un consum indreptat mai ales catre bunuri importate, in conditiile in care economia romaneasca nu poate produce inca suficient de mult pentru a acoperi cererea. Astfel ca, pusa in fata unor iminente dezechilibre macroeconomice, banca centrala a intervenit in mod repetat pe piata, incercand sa calmeze cat de cat pofta romanilor de credite.

Intr-o prima etapa, „atentia“ BNR s-a indreptat inspre bancheri: in februarie 2005, banca nationala decidea aplicarea unei rate de 30% la rezervele obligatorii si pentru pasivele in valuta cu maturitate de peste doi ani atrase efectiv de banci. Obiectivul urmarit – calmarea creditarii in valuta, mult mai ieftina (si mai iubita, pe cale de consecinta, de romani). Efectele? Aproape nule, imprumuturile in valuta consemnand o rata de crestere de 45%, in mai 2005. O a doua interventie a avut loc in luna iulie, cand BNR a solicitat aplicarea ratei de 30% la rezervele obligatorii pentru pasivele in valuta, indiferent de maturitatea lor si de data la care fusesera constituite.

In acelasi timp, pentru a incuraja creditarea in moneda nationala, banca centrala a decis si reducerea cerintelor pentru rezervele constituite de banci pentru pasivele in lei cu maturitati de pana la doi ani, de la 18% la 16%. Tot in iulie au fost aprobate si noi norme privind conditiile de creditare a populatiei, principala modificare vizand limitarea ratelor lunare – pentru toate creditele atrase – la 40% din veniturile unui solicitant. Astfel, rata creditului si dobanda aferenta tuturor tipurilor de contracte de credit, precum si a altor contracte de aceeasi natura, cum ar fi cele de leasing ori de cumparare de bunuri in rate, nu poate depasi un plafon maxim de 40% din veniturile nete lunare ale solicitantului de credit sau al familiei acestuia. Angajamentele de plata lunare decurgand din credite de consum si imobiliare, indiferent de creditor, nu pot depasi 30%, respectiv 35% din veniturile nete lunare ale solicitantului de credit.

Dar lucrurile nu s-au schimbat nici asa prea mult. Romanii au continuat sa se imprumute, cu preponderenta in valuta. Motiv pentru care, in septembrie 2005, BNR a decis sa rezolve odata pentru totdeauna problema, stabilind ca bancile pot acorda imprumuturi in valuta in limita a cel mult 300% din fondurile proprii sau capitalul initial detinute de fiecare institutie de credit. Si cum, la data respectiva, procentul era deja depasit de cele mai multe dintre banci, cerinta bancii centrale a echivalat, mai mult decat cu o diminuare, cu o gatuire a creditarii in valuta.

O masura „barbara“, dupa cum au numit-o unii bancherii atunci cand a fost adoptata, care insa a avut – macar partial – efectele scontate. Dobanzile la lei au scazut puternic si foarte repede. Ceea ce la inceputul anului parea o utopie, se regaseste in oferta tuturor bancilor: dobanzi la lei undeva sub nivelul de 10%. Cand, la inceputul anului, Alpha Bank si ING au au coborat cu dobanzile pentru creditele ipotecare in lei la 13-14%, miscarea a echivalat cu un cutremur pe piata. Dupa primele doua saptamani din octombrie, o astfel de dobanda se situeaza deja in palierul de sus al pietei.

In portofoliile bancilor au aparut ca peste noapte noi tipuri de credite – pentru consum, pentru masini, pentru case, pentru aproape orice. De aceasta data, toate in lei.  Ulterior, bancherii au gasit rapid solutii pentru a acorda din nou credite in valuta. Pe termen lung, spun ei, masurile bancii centrale nu vor avea efectul dorit. Clientii pot obtine acum mai usor un credit in valuta direct din strainatate. In plus, si bancile isi pot vinde cu usurinta portofoliile de credite in valuta, reintrand astfel in limitele BNR. Pentru alte banci, solutia a fost majorarea capitalului si, implicit, a fondurilor proprii, astfel incat sa se conformeze normelor BNR. Este insa o solutie scumpa pentru banci, care isi vad rentabilitatea capitalului diminuata – lucru deloc pe placul actionarilor. Toate acestea aduc insa costuri mai mari in sistemul bancar – pe care bancherii le vor transfera (cel putin partial) clientilor finali.

• Depozite

Reducerea dobanzilor pentru plasamentele in lei a fost, cel putin la inceputul anului, o miscare dorita si urmarita de banca centrala. O miscare absolut necesara in perspectiva liberalizarii contului de capital, care, incepand cu luna aprilie, le-a permis strainilor sa devina jucatori directi pe piata monetara romaneasca. Mai pe romaneste spus, sa faca depozite in lei sau sa cumpere titluri de stat, in conditiile in care dobanzile de pe piata internationala nu depasesc cateva procente, iar plasamentele in lei erau extrem de atractive pentru straini.