Inflatia, o metafora

Inundatiile, majorarea accelerata a tarifelor la utilitati, cresterea in continuare a consumului intern, afluxul de capitaluri straine pe termen scurt si pretul petrolului aproape de 70 de dolari pe baril creeaza premisele ca inflatia pentru acest an sa se apropie de limita de sus a marjei acceptate de BNR, respectiv 8,5%. Pentru la anul, aproape certitudinea unei TVA majorate ridica din nou tinta de inflatie de la 5% la 6,5%, iar variabile care s-o ameninte raman in continuare destule (interesant e ca, in raportul despre inflatia pe primul trimestru din 2005, publicat saptamana trecuta, BNR enumera printre ele si posibilitatea ca Romania sa suspende acordul cu FMI, din cauza depasirii obiectivelor de deficit bugetar si de cont curent).

Aceasta inseamna, din nou, ca acea dezinflatie urmarita de BNR in perspectiva aderarii la UE ramane un obiectiv greu de atins. Pentru ca, desi mai toti factorii enumerati de banca centrala ca explicatii pentru faptul ca inflatia nu scade sunt conjuncturali, discursul de saptamana trecuta al guvernatorului Mugur Isarescu despre noua politica a BNR de tintire a inflatiei vorbeste de fapt despre altceva, despre probleme structurale ale economiei, inca nerezolvate. Cum spunea recent ministrul finantelor, e greu sa vorbesti despre limitarea consumului intr-o tara saraca; acum, cand BNR declara ca trebuie limitat excesul de cerere si trebuie introduse restrictii noi la creditare, oamenii de afaceri raspund pe drept cuvant ca asa li se inchide accesul la capitalurile strict necesare pentru dezvoltare, iar consumatorii care se imprumuta „doar cu buletinul“ pentru case, masini si aparate de aer conditionat au tot dreptul sa protesteze, comparandu-se cu cetatenii din alte state ale Estului, unde consumul pe credit nu e socotit deloc daunator economiei.

Ceea ce spune insa guvernatorul BNR e tocmai ca economia romaneasca de acum nu poate creste sanatos pe baza consumului, ci pe baza unei productivitati interne care deocamdata lasa de dorit. Mesajul e continut si in avertismentul lui Isarescu la adresa bancilor care iau credite ieftine din strainatate ca sa alimenteze cererea interna de imprumuturi in valuta (cu care vor fi apoi cumparate produse de import), si in metafora guvernatorului despre motorul mic care nu ar trebui supraturat, ci inlocuit cu unul mai mare (economia inca rigida si restransa, incapabila sa absoarba excesul de cerere, ar trebui sa fie mai intai hranita cu investitii in cresterea productivitatii).

Aceasta e de fapt morala discutiilor despre tintirea inflatiei: ele aduc aminte ciudat de tare de discutiile de acum zece ani despre cresterea economica „sanatoasa“ (neinflationista) si cea zisa „nesanatoasa“ (inflationista). Faptul ca in ajunul aderarii e asa de greu de redus inflatia spune tocmai ca, neiesita inca din tranzitie, Romania nu-i pregatita pentru Uniunea Europeana.