Conferinta TED desfasurata la Oxford s-a constituit intr-un exercitiu de gandire la nivel inalt care a pus in evidenta tendintele majore care se contureaza in ultimii ani si care-i vor influenta cu siguranta pe urmatorii. TED (Technology, Entertainment and Design) este un eveniment anual – conferinta ar fi un termen prea restrictiv – care reuneste experti in domeniul tehnologiei, divertismentului si designului pentru a-si impartasi ideile despre viitorul nostru comun. Experti este un termen oarecum inadecvat, pentru ca desi pianistul Herbie Hancock este un maestru al jazzului, cu greu poate fi considerat un expert in divertisment. Domeniile evocate de nume sunt limitate mai degraba din ratiuni istorice – de fapt evenimentul aduna si personalitati din lumea stiintei, a afacerilor si a artei. Prima reuniune TED a avut loc in 1984, pornind de la observatia ca cele trei domenii au o puternica tendinta de convergenta. Nu intamplator, atunci a fost prezentat computerul Macintosh de la Apple si compact-discul de la Sony. Insa evenimentul a devenit regulat abia sase ani mai tarziu, reunind de atunci la Monterey (California) peste 800 de personalitati de prim rang.
Din 2002 gazda evenimentului este Chris Anderson – redactorul-sef al revistei Wired – iar din acest an TED ia o anvergura internationala prin TEDGlobal, conferinta organizata la Oxford (Marea Britanie) la mijlocul lunii iunie. Una dintre cele mai interesante sectiuni de la TEDGlobal a fost cu siguranta cea numita Co-op World, care l-a avut printre invitati si pe Jimmy Wales, fondatorul proiectului Wikipedia.
Ideea dezbatuta a fost ca pe baza colaborarii informale prin internet apar semnele unui nou mod de productie si ca aceasta productie sociala va crea inevitabil o presiune asupra lumii institutionale a prezentului. Este pentru prima data de la revolutia industriala cand cele mai importante mijloace si componente ale nucleului economiei sunt la indemana populatiei – remarca Yochai Benkler de la Yale. Computerele si retelele de comunicatii – tot mai puternice si mai usor de folosit – sunt cele care pot declansa colaborarea creativa din care s-a nascut pana acum nu doar miscarea open source software, ci si numeroase alte proiecte bazate pe aceleasi principii.
Charles Leadbeater – analistul preferat al lui Tony Blair – a remarcat faptul ca aceasta tendinta nu este tocmai noua, iar exemplul pe care l-a adus este sugestiv.
Bicicletele mountain bike au fost create de niste tineri din nordul Californiei, pasionati de ciclism in natura dar nemultumiti de bicicletele prea sensibile pe care le aveau la dispozitie. Au bricolat cu ce au avut la dispozitie si au creat ceva cu totul nou, cu 10-15 ani inainte ca marile companii producatoare sa realizeze valoarea comerciala a acestui sortiment (care astazi reprezinta circa 65% din totalul vanzarilor in SUA). Ceva asemanator, dar la alta scara, se petrece acum in spatiul Retelei. Experienta lui Jimmy Wales pune un accent in plus pe diferenta dintre ritmurile dezvoltarii in conditii institutionale si cele ale cooperarii informale.
Primul proiect de enciclopedie online pe care l-a incercat s-a numit Nupedia si se baza pe echipe de editori si recenzenti care trebuia sa valideze si sa publice materialele trimise de voluntari, dar a reusit sa produca doar cateva articole. Wikipedia a eliminat insa toate restrictiile si s-a dezvoltat intr-un ritm uluitor, ceea ce demonstreaza un alt aspect important: comunitatile virtuale poseda capacitatea si mijloacele de a se organiza in mod dinamic si eficient. De altfel si alte exemple demonstreaza modul in care computerele si internetul fac posibila o veritabila explozie a creativitatii. O adevarata presa alternativa a fost constituita din milioane de blog-uri, care prin interconectare devin o platforma de dialog si dezbatere din ce in ce mai influenta.
Tot din mediul ne-institutional vin din ce in ce mai multe initiative de marcare a continutului pentru a-l face mai usor de regasit. Retele peer-to-peer au adus solutii inovatoare de partajare a continutului. Sistemele de relationare si colaborare informala in retele au ajuns sa fie adoptate si de organizatii formale, care par sa identifice deja o tendinta. Relatia dintre acest nou cadru tranzactional – cum il numeste profesorul Bankler – si modul traditional de functionare a societatii va fi cu siguranta una tensionata. De altfel, putem observa ca tensiunile deja se manifesta, domeniul cel mai vizibil fiind cel al proprietatii intelectuale. Insa, pe de alta parte, vorbitorii au remarcat si semnele unor noi formule prin care aceasta productie sociala se poate incadra intr-o noua ecuatie economica. Companiile cladite pe baza unor comunitati sunt doar un prim exemplu.
Leave a Reply