Electrica Muntenia Sud e un fel de BCR al sectorului energetic. Ca si vanzarea celei mai importante banci din sistem, privatizarea celei mai mari distributii de electricitate a atras nume cu rezonanta, iar statul roman se asteapta sa incaseze mai mult din Electrica Muntenia Sud decat din toate cele patru distributii deja vandute.
Daca ar fi sa gasim un singur cuvant pentru a justifica ambitiile si agitatia care s-au creat in jurul privatizarii distributiei Electrica Muntenia Sud (EMS), acesta ar trebui sa fie strategic. Pentru ca cele zece companii inscrise in cursa vad acum Bucurestiul ca un fel de burete de energie, situat in inima unei zone in plina dezvoltare – pe care deja s-au instalat – si catre care stiu ca pot canaliza o mare parte din productia de electricitate, prezenta sau viitoare.
Nici una din companiile care au depus oferte tehnice (a se memora ca cele zece inscrise initial au intrat pe lista scurta fara probleme, indeplinind toate criteriile de precalificare) nu au facut-o intamplator. Mai toti sunt deja prezenti in zona, cu productie sau distributie de energie, inarmati cu proiecte care sa ii ajute sa acapareze o cat mai buna cota din proaspata si dinamica Europa de Est. Cei de la AES Corporation – singurii americani inscrisi in lupta – survoleaza serios Europa Centrala si de Est de cativa ani. Au in derulare proiecte de productie de aproape 1.000 MWh in Bulgaria si Cehia si produc anual 44.000 MWh la nivel global. Nu s-ar plange ca nu au ce distribui in caz ca preiau EMS. Dar nici ceilalti nu s-ar putea plange.
Compania ceha CEZ e al doilea exportator energetic din Europa, nemtii de la EnBW produc in Polonia si distribuie electricitate in Praga, italienii de la Enel produce energie nucleara in Slovacia. Alti competitori care si-ar dori sa cumpere Electrica Muntenia Sud au afaceri semnificative atat pe pietele locale, cat si pe cele europene. Cea mai mare companie privata de electricitate, E.ON, distribuie curent si alte utilitati in Bulgaria si Ungaria, Gaz de France (GDF) are aproape o treime din consumatori in afara Frantei, iar RWE Energy, tot din Germania, detine deja 12% din piata de energie din Europa de Est.
Spaniolii intrati in cursa nu prea s-au orientat pana acum catre Europa de Est (doar Union Fenosa International este prezenta pe distributie in Republica Moldova), dar sunt celebri pentru pentru felul in care se isi sufla in ceafa unii altora la ei (unde Iberdrola este cel mai mare producator de energie eoliana, iar Union Fenosa e principalul rival pe acest tip de energie). Austriecii de la EVN AG sunt cei mai mici dintre cei care vor sa cumpere EMS, desi au o cifra de afaceri de 1 miliard de euro – dar asta ar putea sa nu insemne nimic. A se vedea privatizarea BCR, unde o banca globala precum Deutsche Bank a fost inlaturata de doua banci regionale: Erste Bank (Austria) si Millennium bcp (Portugalia).
Dincolo de ceea ce fac cei zece magnifici pe pietele externe, pe piata din Romania sunt pregatiti sa faca din privatizarea EMS un spectacol. Oficialii companiilor deschid birouri la Bucuresti, vin si se intalnesc cu oficialitatile, dau interviuri. AES Corporation a deschis in septembrie un birou la Bucuresti si are in curs de desfasurare deschiderea unei filiale, care se va numi AES Romenergia. Aceasta subsidiara va coordona in viitor planurile de investitii pe termen lung, atat in distributie, cat si in producere de electricitate, spune Kristen Panerali, reprezentant pentru Romania al companiei americane.
Gaz de France (GDF) considera ca Electrica Muntenia Sud este cartea pe care trebuie sa o joace pentru a intra rapid pe piata locala de electricitate. Grupul francez vrea sa devina un furnizor de utilitati care sa ofere clientilor atat energie electrica, cat si gaze naturale, dupa cum afirma directorul diviziei internationale a GDF, Pierre Clavel. Oficialii GDF considera ca achizitionarea EMS ar putea forma un operator comun cu Distrigaz Sud care ar activa in acelasi perimetru si ar face piata competitiva, in ideea ca un operator comun ar putea reduce costurile de administrare a portofoliului de clienti de gaze si electricitate.
Iar gigantul german de utilitati RWE considera Romania ca fiind piata cheie pentru strategia de dezvoltare in Europa Centrala si de Est, conform lui Berthold Bonekamp, presedintele RWE Energy. Strategia RWE pentru Romania vizeaza sa faca din EMS o companie regionala si doreste sa se extinda in Romania prin cumpararea de capacitati de productie de energie, furnizare de apa potabila sau pe piata de gaze. Iar RWE nu e singurul competitor care vede Romania dupa privatizarea – a se citi preluarea – EMS. Venit in Romania luna trecuta pentru o intrevedere cu oficialii statului, Utz Claasen, CEO EnBW, declara ca nu se gandeste la infrangere si ca, dupa preluarea EMS, va investi in productia de electricitate. De asemenea, Enel, E.ON, AES si CEZ au declarat ca vor privi cu interes scoaterea la vanzare a complexelor energetice Rovinari, Turceni sau Craiova, dar si a unitatilor de producere de energie hidro.
Dar despre ce oferte va fi vorba? Pana acum, Romania a vandut jumatate din distributiile de electricitate cu putin peste 350 de milioane de euro. Nici unul dintre cei zece competitori nu a facut inca publica propria estimare, vorbind doar de un pret corect – dar piata vorbeste si nimeni nu o poate opri.
Primele estimari de care s-a auzit vorbeau de o suma usor peste 200 mil. euro. Dar, dupa depunerea ofertelor tehnice, pretul a crescut simtitor, ajungand la 350 de milioane de euro sau chiar mai mult, adica exact cat a luat statul pe Banat, Dobrogea, Oltenia si Moldova la un loc. 350 de milioane de euro nu e un pret exagerat si nu e nici suma minima care ar putea fi luata pentru EMS. Este un pret rezonabil daca ne gandim la gradul de amortizare si la reputatia internationala pe care si-o va putea face cel care va castiga aceasta competitie si va alimenta Bucurestiul, spune Jean Constantinescu, directorul Institutului Roman pentru Studiul Amenajarii si Folosirii Surselor de Energie (IRE). Atuurile EMS? Concentratie mare de consumatori (asadar zona mai mica pentru investitii in retele), cei mai buni platitori, cea mai mare cerere constanta, o zona cu cel mai bun ritm de crestere si ascendenta politica, cumparatorul EMS fiind viitorul distribuitor oficial al tuturor factorilor de decizie.
Presedintele IRE avertizeaza ca si la EMS, ca si la celelalte distributii, nu e important doar pretul luat, ci si viitoarele investitii si planul de afaceri. Dar oare se va repeta povestea BCR? Cei mai mici jucatori sa vina cu cea mai buna oferta financiara si cei mari cu strategii excelente si planuri de investitii? Sau ofertele vor cauta sa nu cada in aceasta plasa de ori-ori si se vor intrece in sume mari si planuri imbatabile? Primele zile ale anului urmator ne vor da, in sfarsit, raspunsul la intrebari.
Leave a Reply