Povestea e tristă doar dacă, renunţând la visurile noastre, le-am omorî şi pe ale altora.
Noiembrie 1993.
– Ce vrei?
– Bună ziua!
– Mdea.
– Vreau să depun şi eu o plângere…
– Că?
– Azi noapte…
– Azi noapte?! Nu se poate.
– Nu se poate ce?
– Să depui plângere.
– De ce?
– Că s-a întâmplat azi noapte şi …
– Nu au trecut 24 de ore.
– Mă înveţi pe mine?! Nu se poate, ţi-am zis: nu se poate.
– Cum să nu-mi primiţi o plângere?
Citeşte aici continuarea: Am fost proasta, ca să ştiţi. Mic îndrumar de alegeri
Leave a Reply