SERVICII: Cand supermarketul vine la tine

Daca n-ai timp sa mergi la magazin pentru cumparaturi, vine magazinul la tine – e drept, pentru preturi cu circa 10-15% mai mari.

 

E-tailingul e deocamdata un termen avangardist pentru Romania. Asa era si pentru britanici acum zece ani, cand doi mari retaileri, Tesco si Sainsbury, au dat doua raspunsuri diferite la aceeasi intrebare: ne aventuram sau nu in comertul electronic?

 

Intre cei doi retaileri britanici Tesco si Sainsbury era, la sfarsitul lui 2004, o diferenta de peste 22 miliarde de euro in termeni de vanzari anuale. In termeni de „medalii“, Tesco se clasase pe podium, ocupand locul al treilea in retailul european, dupa Carrefour si Metro, iar Sainsbury ocupa, anul trecut, abia locul al 14-lea, conform Planet Retail.

 

Distanta dintre cele doua companii a crescut constant in ultimii 10 ani, iar decalajul isi are, printre explicatii, si felul diferit in care Tesco respectiv Sainsbury s-au pozitionat fata de ceea ce pe atunci era o forma revolutionara de a vinde paine, cascaval, detergent ori legume: comertul electronic.

 

Greseala celor de la Sainsbury a fost ca au spus, dupa sedinte, evaluari si rapoarte, doar atat: „OK, sa facem un departament de «delivery» cu tineri care sa care cu bicicleta cumparaturile la domiciliu“. Tesco a intuit ca un departament de delivery, conceput drept o anexa prea putin sofisticata a retailului clasic, n-ar fi exploatat cum se cuvine potentialul a ceea ce avea sa capete numele de e-tailing.

 

Si a decis sa investeasca milioane de lire sterline pentru a „construi“ un magazin virtual – de fapt, un departament de sine statator, cu logistica si angajati proprii. Iar in 2003, vanzarile Tesco prin Internet ajunsesera la 660 de milioane de dolari, conform Planet Retail, adica de trei ori mai mult decat vanzarile realizate anul trecut in Romania de Carrefour si Cora la un loc.

 

Retailerii din Romania mai au pana la momentul in care va trebui sa ia, asemeni Tesco si Sainsbury, astfel de decizii – iar cand vremea va veni, probabil ca vor „importa“ modelul de grup. Deocamdata, nici hipermarketurile Cora sau Carrefour, nici magazinele cash & carry ca Metro si Selgros, nici supermarketurile ca Billa, Mega Image sau La Fourmi nu se gandesc la „revolutii electronice“ – si asta cel putin din doua motive.

 

Primul motiv e ca retailul modern are inca o pondere mica in totalul comertului – circa 20% – deci retailerii sunt suficient de ocupati sa construiasca mai intai magazine clasice, iar concurenta nu este intr-atat de acerba incat magazinele sa fie dispuse sa livreze clientilor cumparaturile acasa pentru a-i pastra. Retail-ul clasic, cel „cu cosul printre rafturi“, merge intr-atat de bine in Romania incat unele magazine au chiar statut de vedete la nivel de grup. E cazul Carrefour Orhideea, care detine locul al treilea la nivel international, intre magazinele grupului, in privinta traficului de cumparatori – pe primele doua locuri si pe cel de-al patrulea plasandu-se magazine din China. Un al doilea motiv tine mai putin de disponibilitatea companiilor de a livra cumparaturile „la usa“ si mai mult de dezvoltarea Internetului in Romania: doar 24% din romani utilizau Internetul in 2004, conform datelor Ministerului Comunicatiilor si Tehnologia Informatiei (MCTI).

 

Dar lucrurile s-au schimbat mult in ultimii ani si vor continua sa se schimbe. Conform acelorasi date, in 1998 numarul de utilizatori era de doar 2%, in 2001 de 9%, iar in 2003 de 19%; dintre cei circa 5 milioane de utilizatori romani, doar 36% isi cautau in 2004 produse pe Internet, adica circa 1,3 milioane – si doar vreo 350.000 ajungeau sa si cumpere.

 

Chiar daca doritori ar fi, nu prea au de unde sa cumpere deocamdata. Desi unii comercianti au sistem de vanzare on- line la nivel de grup (cum este Cora, cu www.houra.fr), „este prematur in acest moment sa spunem cand am putea demara un astfel de proiect in Romania“, dupa cum spun reprezentantii Cora, care tin insa sa mentioneze ca sunt „mereu deschisi la idei noi“ si incearca sa anticipeze tendintele pietei. Pana cand retailerii isi vor construi propriile departamente de e-tailing, apar firme de sine statatoare care suplinesc lipsa acestora. Una dintre ele este Mirabilis Media, care ofera bucurestenilor serviciul No Stress de cumparaturi din supermarket. Serviciul apartine site-ului culinar.ro, lansat in septembrie 1999 ca „portal dedicat in mod special bucatariei“, explica Dragos Roua, directorul Mirabilis Media, firma care detine si opereaza site-uri ca masini.ro, porta.ro, culinar.ro, onlinetv.ro.

 

In 2001, culinar.ro a inceput sa ofere servicii de livrare a mancarii la domiciliu, in colaborare cu o firma de livrari. Culinar.ro preia comenzile lansate pe Internet si le transmite restaurantelor prin e-mail, web sau SMS, fiind, practic, o interfata intre clienti si restaurant. Cei care n-au vreme si nici dispozitie sa se plimbe printre rafturi pot primi acum cumparaturile la usa, daca locuiesc in Bucuresti, si pot alege dintre cele peste 4.000 de produse listate pe site. Serviciul No Stress este activ de luni pana vineri intre orele 9:00 – 19:00, iar taxa de livrare este de 10 RON (100.000 ROL). Dupa lansarea comenzii, unul dintre cei patru angajati ai site-ului merge la cumparaturi „in Selgros, in aceeasi zi sau cu o zi inainte de data aleasa de client pentru livrare“, spune Dragos Roua, care admite ca pentru a fi profitabil ai nevoie de multi clienti. „Rata de profit este intre 5 si 7%“, adica pentru o comanda de 1.000.000 lei (100 RON), castigul este de 50 – 70.000 lei (7 RON).

 

Iar apetitul romanilor pentru astfel de servicii este in crestere. Desi in prezent numarul mediu zilnic de clienti este de 100, de la luna la luna comenzile cresc cu 8-9%. „Cea mai aglomerata zi din saptamana este vinerea, iar lunar se observa datele de primire a salariilor: 1-5, si 20-25 ale lunii“, adauga Roua.

 

Dupa modelul culinar.ro functioneaza si portalul kiosk.ro, un site pentru cadouri. Iar din septembrie, de pe site-ul masini.ro vor putea fi cumparate masini noi, serviciu despre care reprezentantul site-ului spune ca este „o noutate in Romania“.

 

Si producatorul de pateuri Scandia a inaugurat, de curand, un magazin virtual prin intermediul caruia se pot face comenzi de peste 150.000 lei (15 RON). Produsele sunt expediate prin posta, iar plata se face la primire. De anul trecut, Posta Romana a lansat, si ea, portalul de comert electronic Postmarket, care se adreseaza atat furnizorilor de produse, cat si potentialilor cumparatori. Astfel, companiile interesate au posibilitatea sa-si expuna produsele pe pagina web, iar consumatorii le pot achizitiona la preturi de furnizor, fara adaos comercial.

 

Dar pentru a discuta cu adevarat despre comert electronic, si platile trebuie realizate tot online. Deocamdata, aceasta piata ar putea ajunge, la finele lui 2005, la 80 de milioane de euro, ponderea covarsitoare, de aproximativ 90%, fiind detinuta de tranzactiile operate de catre clientii din afara tarii.

 

„Se pare ca romanii nu au incredere in aceasta forma de comert“, a declarat pentru Mediafax directorul general al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, Cornelia Rotaru. Iar lucrurile nu se vor schimba decat prin educatie, pentru ca „platile online tin de cultura antreprenoriala“, crede Rotaru.

 

Acum, in Romania, sunt peste 500 de site-uri care deruleaza tranzactii in sistem electronic, iar rata de crestere lunara este de 17-20%, procent cu care nu se mai poate mandri, poate, nici un alt domeniu. Asa ca era „supermarketului electronic“ nu va putea sa ocoleasca nici Romania, dupa cum n-a ocolit nici alte tari in care timpul petrecut printre rafturile magazinului a devenit fie un stres in plus, fie un lux, fie amandoua.