Economia de consum

Romania beneficiaza de o pozitie de nisa in economia zonei euro: produce bunuri cu valoare adaugata mica, poluante si energofage. In plus, exporta aceste bunuri catre piata europeana, cu marje minime de profit.

Desigur, acesta nu e neaparat un lucru rau, iar conditia de low-cost producer a permis tarii noastre sa creasca in ultimii ani pe seama exporturilor. Tarile din Asia s-au dezvoltat pe baza acestui sistem fara probleme, decenii de-a randul, (China, Thailanda, Indonezia, Corea), dar secretul este ca acceptarea pozitiei de producator de bunuri inferioare sa fie insotita in tehnologie moderna, infrastructura si cercetare.

In acest fel, o tara in curs de dezvoltare poate profita de costurile relativ mai scazute cu forta de munca, precum si de un mediu economic mai “lejer”; in schimb, prin investitiile pe care le atrage, precum si prin cresterea nivelului de trai al populatiei isi asigura in timp competitivitatea la nivel mondial. Prosperitatea propriilor cetateni determina in timp o crestere robusta de bunuri de larg consum, o clasa de oameni de afaceri puternica, si mai departe investitii interne, generand o spirala a bunastarii si cresterii economice.

In Romania insa, perioada de crestere prin exporturi nu a produs o imbunatatire generala  a nivelului de trai si veniturilor populatiei, ci mai degraba acute disparitati sociale proprii tarilor din America Latina. Pe de alta parte, apropierea de momentul integrarii in UE s-a reflectat in fluxuri de capital strain si un optimism exagerat despre resursele si potentialul Romaniei. Peste toate acestea, recesiunea din tarile Europei de Vest si incercarea lor de a “externaliza” costurile aferente, a creat o abundenta de bunuri de larg consum la preturi competitive si distribuite in mod agresiv in Noua Europa.

In acest context, tara noastra a fost impinsa sa devina un consumator de bunuri de larg consum importate atat prin politici agresive de marketing, cat si prin relaxarea brusca a conditiilor de creditare. Ruptura dintre mersul economiei si starea de spirit a populatiei, exprimata prin cererea de bunuri, se adanceste pe masura ce economia Romaniei este contaminata de stagnarea sau chiar recesiunea din intreaga Europa. Mai mult, alti aspiranti la titlul de low-cost producers: China, India ataca nisa pe care in urma cu cativa ani se baza cresterea economica din tara noastra. Cheia mentinerii unui nivel de crestere aproape sanatos este gasirea unui echilibru intre cererea interna de bunuri si productie. Din pacate insa, oferta nu este destul de elastica pentru a se adapta cererii suficient de rapid, si atunci dezechilibrele ies la suprafata prin presiuni inflationiste, deficit comercial – importuri care cresc mai repede decat exporturile, surse mai putine la bugetul de stat decat cele anticipate.

Toate aceste elemente, ca si altele de natura legala si de management economic, au fost enumerate in raportul de tara elaborat de Comisia Europeana, unul considerat crucial in evaluarea potentialului economic al Romaniei in perspectiva aderarii (probabil amanate) la UE.

Dupa cativa ani de crestere alerta, iata ca economia pare sa-si fi epuizat din resurse. Consumatorii nu sunt insa dispusi sa astepte pana ce companiile romanesti vor raspunde cererii, mai ales ca au de ales intre bunuri de calitate si la preturi tot mai competitive din import, pentru cumpararea carora pot  imprumuta la dobanzi mici si pe termene tot mai lungi. Creditele pentru capital de lucru au crescut in primele 8 luni ale anului cu 14%, iar cele pentru investitii cu 20%, in timp ce creditul de consum a avansat cu un impresionant 66% in aceeasi perioada.

Ritmul inalt de majorare a investitiilor este vestea buna, dar diferenta dintre expansiunea creditului de consum si productie este cel putin ingrijoratoare. Daca mai adaugam si procentul de 33% de majorare a creditelor ipotecare in perioada ianuarie – august 2005, avem imaginea disparitatii intre cerere si oferta interna, care genereaza deficitul comercial. Investitiile realizate de companii se vor materializa in viitor intr-o oferta mai larga de bunuri, dar pentru moment productia industriala stagneaza.

Eforturile guvernului de a impulsiona economia prin relaxare fiscala au avut efecte nedorite pe termen scurt, prin adancirea deficitului bugetar si atragerea vigilentei FMI. De cealalta parte, interventia Bancii Centrale in scopul de a limita cererea si a tempera presiunile inflationiste a nascut reactii negative din partea mediului de afaceri si a bancilor comerciale. Masuri care au sens din punct de vedere economic, sunt primite cel putin cu raceala de catre cei carora li se adreseaza, in timp ce structura economiei ramane ancorata de un segment de produse putin profitabile si pentru care ni s-au erodat si avantajele competitive. Ce este de facut acum? Putine lucruri, cand integrarea bate la usa. Vom continua sa fim o economie de consum, fara pretentii la export si care absoarbe supraproductia Europei.