Deocamdata knock-out

Boxul profesionist din Romania sta, de ani de zile, intins la podea. Facut knock-out de lipsa banilor si a specialistilor in marketing sportiv. Dar organizatorii de gale si televiziunile nu arunca inca prosopul. De ce? Va poftim in ring…

 

In iarna lui 2002, romanul Leonard Dorin Doroftei – atunci proaspat campion mondial la box profesionist – avea toate motivele sa fie fericit: castigase centura cu diamante WBA la categoria sa (semiusoara) si consemnase, astfel, o premiera istorica pentru boxul profesionist romanesc.

 

Cu toate acestea, Mosul – asa cum il numesc apropiatii sai – era trist. O confesiune de-a lui din acele vremuri ar fi, poate, edificatoare: “Ma doare ca n-am putut impartasi aceasta victorie cu romanii din tara mea. Televiziunile din Romania n-au stiut de ce sunt in stare… Si n-au avut incredere in mine”, povestea pe atunci campionul.

 

Ce vroia sa spuna de fapt Doroftei era ca, in timp ce peste 40 de milioane de telespectatori din intreaga lume asistasera in direct la victoria istorica a romanului impotriva argentinianului Raul Balbi, romanii abia daca auzisera de acest meci. Si in timp ce in Canada, unde locuia de patru ani de zile, Doroftei era deja o vedeta a boxului profesionist, printre romani numele lui era cunoscut mai mult prin salile de antrenament.

 

In traducere libera, romanul fusese slab mediazat si aproape deloc “marketat” in Romania, cum ar spune specialistii de gen. Explicatia e simpla: boxul profesionist nu era popular aici, deci nu exista apetit de consum. Iar televiziunile nu erau dispuse sa riste sa nu-si acopere din publicitate cele 30-40.000 de dolari pe care i-ar fi platit pentru cumpararea dreptului de televizare a meciului respectiv. Era mai profitabil pentru televiziuni, dar si pentru publicitari, sa-si indrepte atentia catre sportul de masa numarul unu din Romania: fotbalul. Un sport cu slabe performante aici – vazut prin prisma succesului pe care il atinsese boxul profesionist -, dar cu un puternic efect de magnet asupra incasarilor din publicitate.

 

Asadar, puse fata in fata in ringul publicitatii, boxul profesionist era atunci facut knock-out de sportul-rege. Ce l-ar fi putut pune din nou pe picioare? Insusi apetitul de consum mentionat mai devreme. Care, la randul sau, ar fi starnit apetitul publicitarilor si al televiziunilor deopotriva. S-a intamplat acest lucru? A devenit boxul profesionist atractiv pentru marketerii companiilor si ai televiziunilor? Sa vedem.

 

Performanta lui Doroftei din 2002 a facut repede inconjurul Romaniei. Drept dovada sta si audienta pe care a obtinut-o Pro TV cand a difuzat in reluare partida istorica, la o saptamana dupa ce meciul se consumase in direct. Costi Mocanu, director al departamentului sport al Pro TV si director executiv TV Sport isi aminteste ca meciul respectiv “a rupt” la audiente, desi nu a fost difuzat in prime-time (ci in intervalul 17.00-19.00). Iar “Mosul” a devenit repede cunoscut, apreciat si iubit de romani. Capatase, asadar, toate ingredientele sa atraga audienta. Cu alte cuvinte, sa vanda.

 

Canadianul Yvon Michel, cel care il descoperise pe Doroftei la mondialele de box de la Budapesta din ’97 si care conducea clubul care l-a cooptat ulterior pe Doroftei (Interbox din Canada) a intuit repede potentialul de business al acestei performante. Astfel ca managerul Interbox a dat mana cu deputatul PSD Iosif Armas – pe atunci presedintele Federatiei Romane de Box – pentru a-i ceda firmei acestuia (Argirom) drepturile asupra imaginii sportivului in Romania, dar si drepturile de difuzare a urmatoarei gale de box avandu-l pe Doroftei cap de afis. Este vorba de gala din luna mai 2002, in care Leonard Doroftei trebuia sa-l infrunte pe acelasi Raul Balbi pentru a-si pastra centura WBA (ceea ce a si facut).

 

Contractul cu Interbox din buzunarul baronului local Armas echivaleaza, poate, cu momentul in care s-a pus pe picioare marketingul acestui sport in Romania. Dar a echivalat acel moment si cu inceputurile business-ului profitabil in boxul profesionist? Depinde pentru cine, spun surse apropiate acestui sport. Boxerii-vedeta care au luptat in acea gala au castigat burse frumoase: campionul 500.000 de dolari, iar challenger-ul – 150.000 de dolari (bursa lui Doroftei era cea mai mare pe care o obtinuse un boxeur la Interbox pana atunci). Televiziunea care a transmis gala (TVR1) a atras publicitate in valoare de 163.587 de euro la rate-card, conform Alfa Cont (gala a fost difuzata in intervalul 19.30-23.00).

 

Suma care, exprimata la net, pare sa nu fi acoperit cheltuielile de achizitie. Conform informatiilor vehiculate la acea vreme, televiziunea publica ar fi platit in jur de 150.000 de euro pentru a achizitiona drepturile de televizare a Galei Doroftei de la Argirom (suma era considerata mare, comparativ cu alte bugete de achizitie ale programelor sportive cu miza ridicata). In ce-l priveste pe organizatorul Galei, firma Argirom, cheltuielile acestuia au fost estimate la circa 1,5 milioane de dolari, cheltuieli despre care surse din piata spun ca au fost in mare parte acoperite din sponsorizari (provenite de la companii de stat – BCR, Loteria Nationala, Petrom).

 

Gala Doroftei este momentul-cheie care a declansat romanilor “pofta” sa consume box profesionist, dar si programe de lupta corp-la-corp in general (gen Local Kombat de la Pro TV, care se bucura de un real succes de piata, avand date de audienta comparabile cu un meci jucat de Real Madrid, de exemplu).

 

De la cresterea apetitului romanilor pentru box si pana la initiativa televiziunilor de a difuza programe de gen nu a mai fost decat un pas, fie ca este vorba despre reluari ale celor mai importante gale de box mondiale de-a lungul timpului sau de transmisiuni ale unor gale organizate la nivel local. Nici Federatia de Box nu a stat cu mainile in san: anul acesta, ea a preluat activitatea de box profesionist si a inceput sa organizeze o serie de gale, spune Costi Mocanu de la Pro TV si TV Sport, canale care au un parteneriat cu federatia pentru transmiterea acestora. “Iar rezultatele de audienta sunt incurajatoare”, spune Mocanu.

 

Mai mult, reprezentantul Media Pro pariaza pe acest sport si nu ezita sa afirme ca, dupa fotbal, boxul este al doilea sport-vedeta in Romania. Iar tot el explica si de ce: “Marile branduri de fotbal deja s-au <securizat>. Va urma bataia pe box”. Cand spune “bataie”, Mocanu se refera la bataia sponsorilor / advertiserilor. Si asta pentru ca boxul “este un vector de imagine sanatos, are expunere mare si un potential urias de publicitate neconventionala.”

 

Dar, pentru ca intotdeauna exista un “dar”, bataia sponsorilor pe spatiile asociate acestui box nu a inceput inca. Prin spatii asociate se inteleg ringul de box (centru, laterale, colturi), short-urile jucatorului sau chiar spatele acestuia – adica toate acele locuri ce pot fi branduite pentru a avea expunere in fata publicului prezent la gala sau in fata micului ecran. De ce nu a inceput aceasta bataie inca? “Din reticenta absurda a advertiserilor de a se asocia cu boxul”, spune Costi Mocanu, subliniind ca tocmai aceasta reticenta este principala cauza pentru care acest sport nu creste in Romania, in timp ce in alte tari – cum ar fi Statele Unite sau Germania – “boxul este o institutie”. Acolo, advertiserii nu sunt “speriati”, povesteste Mocanu, dand ca exemplu marca Budweiser, care este “bine asociata” cu boxul in afara.

 

El este sigur insa ca si in Romania va veni o vreme in care clientii de publicitate “se vor asocia si cu alte forme de expunere”. Previziunea lui vine din realitate: atat din ceea ce se intampla pe alte piete, dar si din inclinatia romanilor pentru “aceste evenimente”. “Romanii vin dupa o perioada in care oamenii au avut cu totul alte preocupari decat sportul si inca au alte resurse de entertainment. Dar, in timp, isi vor intoarce privirile catre sport”. Concluzia lui? “Sunt multe sporturi care au un potential de audienta latent. Deci si de business”.

 

De aceeasi parere este si Leonard Doroftei, 35 de ani, a carui performanta a creat practic aceasta piata in Romania. “Boxul profesionist, daca stii sa-l faci ca lumea, poate fi un business extraordinar pentru toata lumea”, spune el intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Numai ca, deocamdata, boxul profesionist in Romania este “inexistent”, in opinia lui. “Boxerii nu au o pregatire speciala, nu au manageri, iar business-ul lor se reduce la cateva sute de euro (cat castiga din bursele pentru care lupta, n.r.).” Pentru ca acest sport sa capete greutatea din afara, Doroftei crede ca ar trebui organizate frecvent gale care sa intre in circuitul WBA sau WBO. Cu alte cuvinte “gale in care sa lupte sportivi de valoare, observati de arbitri de valoare”, spune el, subliniind in acelasi timp efortul urias financiar pe care l-ar implica acest lucru.

 

Dar aceasta observatie nu ii apartine numai fostului boxer, ci si unui organizator de gale profesioniste, Cristi Ganescu, proprietarul unei companii de  management si promovare de box cu sediul in Montreal (Gankor). Ganescu spune ca boxul profesionist de calitate implica sume uriase de bani, numai ca, subliniaza el, acestea sunt direct proportionale cu impactul asupra audientei – care este de asemenea “urias”.

 

Stabilit in Canada de 22 de ani, Ganescu a lucrat indeaproape cu Doroftei de-a lungul carierei sale, iar in prezent ii consiliaza pe cei mai valorosi boxeri profesionisti romani la ora actuala, Lucian Bute, Adrian Diaconu si Ion Ionut Dan – toti trei activi la Interbox, acelasi club pentru care a luptat si Doroftei. Pentru necunoscatorii acestui sport, trebuie mentionat ca dupa nici doi ani de cariera, Lucian Bute este clasat in primii 15 boxeri profesionisti din lume la versiunile WBC si WBA, castigand 4 titluri continentale si avand 14 meciuri castigate prin KO din 14 disputate.

 

Ca si Costi Mocanu de la Pro TV, si Ganescu crede ca boxul poate ajunge sportul numarul doi al romanilor, dupa fotbal. Dar pentru acest lucru, acest sport trebuie sustinut prin gale de valoare, de marketing si, in primul rand, de sponsori. Atingand problema financiara, Ganescu nu ezita sa spuna ca “boxul este si sportul care intampina cele mai mari dificultati in atragerea de sponsori”. De ce? Acestia evita sa isi asocieze numele cu sporturi de contact, “ceea ce este o mare greseala”, subliniaza el, aratand inspre pietele dezvoltate unde bugetele asociate acestui sport se invart in jurul sutelor de milioane de dolari.

 

Unul dintre cei mai mari investitori in boxul profesionist este canalul de televiziune HBO, care are un buget de 150 de milioane de dolari anual (acesti bani merg in galele de box pe care canalul le organizeaza). Iar incasarile sunt “cel putin duble”, crede managerul Gankor, subliniind importanta acestui sport in business-ul HBO tocmai prin faptul ca boxul profesionist este singurul sport difuzat de HBO.

 

De fapt, Ganescu duce discutia catre ceea ce crede el ca va fi esenta business-ului in boxul profesionist din Romania: sistemul pay-per-view, prin care telespectatorii pot achizitiona doar acele programe care ii intereseaza “Acum totul se recepteaza gratis, prin cablu, dar situatia se va schimba in cativa ani, cand va creste puterea de consum. Viitorul e in pay-per-view” spune cel care vrea sa aduca in Romania o serie de gale internationale de box, facand referire la exemplul HBO. “Deocamdata nu fac bani din box in Romania, dar stiu ca lucrurile se vor schimba. Asa ca am rabdare si astept. Astept, dar nu stau deoparte”, precizeaza el zambind.

 

Rezumand povestile actorilor acestui sport – organizatori de gale, televiziuni si insusi Leonard Doroftei – rezulta ca boxul profesionist se afla inca la podea (banii advertiserilor se varsa in continuare in fotbal), dar ca a deschis ochii si da semne ca se ridica. Mai mult, daca s-ar investi in sportivi de calitate si ar fi bine marketat, ar avea toate sansele sa “boxeze” corespunzator in sacul cu bani al clientilor de publicitate. Gratie antecedentului creat de Doroftei, al apetitului romanilor pentru acest sport, dar si gratie interesului televiziunilor. Cu alte cuvinte, premisele sunt create. Doar sponsorii mai trebuie sa intre in ring.