Lobby pentru BCR

 Mai putin de doua saptamani, atat a mai ramas pana la termenul de depunere a ofertelor angajante pentru privatizarea BCR. 17 octombrie este momentul adevarului, cand cei noua jucatori ramasi in cursa vor pune cartile pe masa in lupta pentru preluarea celei mai mari banci romanesi. Pana atunci, in vorbe mari, fiecare isi anunta planurile.

 

Pe ultima suta de metri, motoarele sunt turate la maximum. Aproape fara exceptie, toti candidatii care au ramas in cursa pentru preluarea BCR au relocat in Romania echipe impresionante de specialisti. Ei incearca acum sa evalueze cat mai bine “in ce ape se scalda” cea mai mare banca romaneasca, pentru a pune pe masa comisiei de privatizare “oferta corecta”. Ce inseamna, mai precis, corect, nu se aventureaza insa nimeni sa spuna, pentru ca lupta este apriga, iar surprizele nu sunt excluse.

 

Pretendentii se impart, cel putin la nivel declarativ, in doua categorii. Nu putini sunt cei care spun ca vor include in oferta lor o suma ce nu va putea fi refuzata, “peste orice concurenta”. A doua categorie, mai moderata, vorbeste despre un “pret care sa ii multumeasca si pe actionari”. Guvernul roman stie insa foarte bine ce vrea: in grila de evaluare, 90% din punctaj se va baza pe oferta financiara. Doar 10% din punctaj se va baza pe criteriile tehnice, potrivit comisiei de privatizare a BCR.

 

Pana vom ajunge sa cunoastem noul proprietar al bancii ce detine in prezent mai bine de un sfert din piata bancara romaneasca, va mai trece insa ceva timp. Calendarul initial a fost deja devansat cu o luna, la cererea jucatorilor ramasi in cursa pentru procesul de due-dilligence. Initial, comisia de privatizare estima ca desemnarea câstigatorului si semnarea contractului va avea loc pâna la 21 noiembrie. Acum un termen realist pentru finalizarea procesului ar fi mai degraba inceputul anului viitor, spun cei implicati.

 

Pana la deschiderea ofertelor, un adevarat “moment al adevarului”, lupta se duce la fel de aprig pe un alt ring. La comunicare, armele s-au incins, pentru ca si imaginea conteaza, nu?

 

Rand pe rand, la rampa au iesit aproape fiecare dintre cele noua grupuri ramase in cursa, incercand care mai de care sa convinga ca el este cel mai potrivit pentru BCR. Sau ca BCR se potriveste “perfect” profilului lor. Oricare dintre variante, la fel de bune. Astfel ca, in ultimele doua-trei luni, au curs declaratii oficiale peste declaratii oficiale, dineuri de afaceri, vizite la sediile centrale ale bancilor – fiecare a aratat presei ce a avut de aratat. Presa, la randul ei, a preluat si a anuntat mai departe. Cat va conta in decizia finala a comisiei de privatizare acest lobby, ramane de vazut. Cert este ca, oricine va cumpara pana la urma mult-ravnita banca romaneasca, nu va mai fi un necunoscut total nici publicului larg si nici presei de specialitate.

In prezent, doar unul dintre candidatii aflati in cursa este prezent in Romania – Banca Nationala a Greciei, care a cumparat in urma cu doi ani Banca Romaneasca.

 

Alaturi de el, pentru BCR se lupta belgienii de la Fortis, Dexia si KBC, portughezii de la Millennium Banco Comercial Portugues (bcp), italienii de la Banca Intesa, Deutsche Bank AG din Germania, austriecii de la Erste Bank AG si francezii de la BNP Paribas.

 

Nume mai mari sau mai putin rasunatoare pe piata bancara central si est europeana, au preferat sa nu se implice prea mult in Romania.

 

Astfel ca, in urma cu trei ani, cand statul roman a incercat sa privatizeze pentru prima data BCR, nici unul dintre cei prezenti acum in cursa nu s-a aratat interesat. In 2002, doar doua oferte, respinse in final de comisia de privatizare, au stat pe masa guvernantilor. In lipsa unor oferte convingatoare, guvernul roman a “privatizat” partial BCR, vanzand catre IFC si BERD un pachet de 25% din BCR. Pentru actiunile respective statul roman a incasat 222 milioane de euro, ceea ce ducea valoarea bancii romanesti la aproximativ 888 milioane de euro sau 1 miliard de dolari, la acea vreme). Intre timp insa, banca a crescut subtantial, doar in ultimul an activele majorandu-se cu peste 40%, exprimate in euro. Implicit, si valoarea, ca si pretul bancii au crescut.

 

De ce s-au tinut insa departe de Romania pana acum aceste grupuri financiare? Si ce s-a schimbat atat de mult, incat nici unul dintre actorii inscrisi in cursa nu vrea sa admita o posibila infrangere? Ba mai mult, pentru unii dintre ei, intrarea pe piata romaneasca este acum atat de importanta incat s-au inscris, concomitent, si in cursa pentru BCR si in cea pentru CEC. Dexia, Erste Bank si Banca Nationala a Greciei se regasesc pe ambele liste. Pentru cei care vor ramane “pe dinafara” dupa incheierea privatizarilor de la BCR si CEC, mai exista doar optiunea de a cumpara o banca privata, mult mai mica. Mai direct sau mai voalat, cativa dintre pretendentii la BCR sau CEC au inclus si aceasta posibilitate in discursul lor.

 

Cand vine vorba de interesul pentru piata romaneasca toti cei noua vorbesc practic aceeasi limba. Romania este oportunitatea perfecta de a-si consolida pozitia in aceasta regiune, sau chiar de a patrunde pe piata est europeana. Economia locala creste, climatul (cel putin cel economic) este cu mult mai stabil si previzibil decat in urma cu trei ani, iar apropierea de Uniunea Europeana reprezinta si ea un plus important. Decizia de a investi in România tine insa si de ritmul spectaculos de dezvoltare a pietei bancare din ultimul an, care a adus profituri consistente in visteriile bancilor prezente deja aici. Ritmuri de crestere la care occidentalii mai pot, acum, doar sa viseze “la ei acasa”.