Un an de normalitate

Un an, care va sa zica…Cand Dumneazeu a trecut? Parca mai ieri rasfoiam primul numar, iar intamplarile si sentimentele de atunci imi sunt mai proaspete in minte decat cele de acum doua luni. Dar numarul tiparit pe coperta ma contrazice.

 

Inca prea tineri pentru a ne socoti maturi si totusi mai intelepti decat ne-ar recomanda varsta, implinirea unui an de la lansarea revistei ofera prilejul unei binevenite introspectii. Jurnalistic, sa folosim un reportofon…

Play…”N-am discutat cu colegii mei despre aceasta, dar cred ca daca am reusit si ne-am impus pe piata nu este din cauza aspectului grafic, a formatului, a modului de prezentare, a calitatii articolelor si a selectiei acestora…sigur ca sunt si acestea, ba sunt foarte importante, dar sunt adunate toate in ceva mult mai complex si, paradoxal, mai simplu, dar destul de rar in Romania de astazi, in normalitate; oamenii cu care vorbim, temele discutiilor, vorbele noastre si ale lor apartin acelei normalitati care ar face din tara si din natia asta, in sfarsit, o tara si o natie acceptate fara compromisuri in lume, normalitatea dupa care, constient sau nu, tanjim cu totii…”.

 

Stop.

Fast Forward.

Play: “…mie mi-a placut cel mai mult articolul acela cu noctambulii (nota mea: e vorba despre “Romania non-stop”), adica despre modul in care ni se schimba viata si cum nu realizam, pe moment, asta…”; “…si cand anuntati, acum aproape un an, un euro la 36.000 de lei, cred ca multi n-au crezut-o…”;

Stop.

 

Fast Forward cu scurte intreruperi.: “<Cum si cand se vinde o afacere>, <Omul de otel> si <Copilul meu, afacerea altuia>”…..”povestile petrolistilor din Romania, istoriile despre oligarhii rusi, afacerile fotbalistilor…”

 

Ma opresc aici, ar suna deja a lauda. Ba nu, o sa continuu eu in locul reportofonului, nu inainte de a va asigura ca tot ceea ce este mai sus in ghilimele sunt opinii reale, culese de ici-colo. Si, cu tot respectul pentru colegii mei din presa si pentru competentele lor, nu o sa pot ignora faptul ca toate discutiile din media legate de brandingul de tara au fost iscate de un articol din Business Magazin sau ca am regasit in cotidiane idei din story-urile din revista privind muzica sau expansiunea economica a Timisoarei.

Personal, am realizat faptul ca am capatat un loc in constiinta publica in momentul in care un cititor m-a sunat la redactie ca sa ma intrebe cine va ajunge sa conduca lumea din punct de vedere economic, cu referire directa la expansiunea chineza. Era neasteptat de curand dupa lansarea revistei si ineditul situatiei m-a bucurat, chiar daca nu eram atunci foarte convins de puterea mea de a arbitra meciul economic China – Restul Lumii si nici acum nu prea ma simt in stare – cateodata nu pot comenta sau interpreta corect, la moment, nici macar ceea ce se intampla pe malurile Dambovitei.

 

Ce ar mai fi de spus? In primul rand despre echipa. Numai jumatate din oamenii de acum au aparut in caseta tehnica a primului numar, aparut la inceputul lunii octombrie 2004, actioneaza aici o cutuma: oamenii din presa, in special din cea economica, sunt vanati din ce in ce mai des de chiar sursele lor. Altii obosesc pur si simplu, pentru ca ritmul, cateodata, chiar la un saptamanal, il poate depasi pe cel de la un cotidian, sau cred ca se pot realiza mai bine in alta parte. Asa ca i-am pierdut pe Laurentiu, pe Calin sau pe Florenta, dar nu numai pe ei; nu au disparut insa din retea folderele cu numele lor, asa ca intr-un fel subtil ii intalnim in fiecare zi.

 

Cam acesta e Business Magazin, un an mai tarziu: o suma de nopti nedormite (multe, sa stiti), de idei mai bune sau mai rele (cele bune le bat la scor pe cele rele), de realizari si frustrari (si aici primele conduc detasat), de cautari asidue si de scormoneli trandave (n-are sens sa mai detaliez).

Dar mai ales, asa cum am scris si mai sus, este un produs normal, ce cultiva o normalitate binevoitoare chiar si atunci cand critica. Aici e, de fapt, paradoxul nostru: cu un an in urma eram de fapt, cu cativa ani inaintea societatii. Acum, un an mai tarziu, va lasam pe dumneavoastra, cititorii, sa decideti daca societatea s-a mai apropiat de timpuri.