BusinessMagazin

Category: Agricultură

Analize din domeniul agriculturii – totul despre micii producători dar și despre cei mari, detalii interesante despre cei care au afaceri în agricultură

  • Cruciada împotriva sămânţei din pătul

    De la aproape 30 de kilometri de centrul Capitalei, din apropiere de Afumaţi, pe DN2, la marginea Bărăganului, Jean Ionescu conduce compania Pioneer Hi-Bred România, parte a gigantului DuPont Pioneer, din postura de commercial unit manager pentru România şi Republica Moldova.

    Misiunea lui este atât cea de a extinde businessul din România, cât şi cea de a educa piaţa, în condiţiile în care agricultura românească ar trebui să se îndepărteze tot mai mult de conceptul de „subzistenţă“. De partea cealaltă, producţia de seminţe a unităţii din România creşte tot mai mult, iar dacă anul trecut seminţele furnizate de aceasta puteau acoperi 1,2 milioane de hectare, anul acesta capacitatea se îndreaptă spre 1,5 milioane de hectare.

    „O companie care cultivă teren nu poate rezista astăzi dacă nu se aliniază tehnologiilor, deoarece fermierul nu poate controla evoluţia preţurilor, dar poate controla tehnologia pentru a avea productivitate. Spre exemplu, acum în România cele mai multe solicitări vin pentru soiurile premium de porumb precum AquaMax. Peste 80% din vânzări sunt din produsele de top, iar anul acesta se îndreaptă spre 90% deoarece anul 2015 a fost unul secetos“, spune Jean Ionescu. El a preluat conducerea companiei la 1 iulie 2015. Este de profesie agronom, având inclusiv un doctorat, şi are în spate o carieră de 12 ani în cadrul companiei, fiind anterior director naţional de vânzări. Înainte de a se alătura companiei americane, a mai activat în vânzări în cadrul ADAMA, dar şi în cercetare agricolă. Compania americană rulează în România peste 100 de milioane de euro, prin firmele Pioneer Hi-Bred Seeds Agro şi Pioneer Hi-Bred România. Din vânzările Pioneer în România, 60% reprezintă sămânţa pentru porumb, iar restul de 40% reprezintă floarea-soarelui, rapiţa, soia şi lucerna, Pioneer fiind lider de piaţă, potrivit companiei.

    Producţia de cereale a României a scăzut cu 25% în 2015, potrivit datelor Eurostat, la 16,8 milioane de tone, faţă de peste 22 de milioane de tone anul trecut. Este al doilea cel mai slab an pentru cereale din ultimii cinci, producţia fiind puternic afectată de secetă. Potrivit lui Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), cea mai mare scădere a fost în cazul porumbului, de de circa 50%. Chiar şi zonele cele mai bune au avut producţii cu 15-20% mai mici decât anul trecut. Zonele bune au fost cele din sudul ţării, respectiv Brăila, Galaţi, Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu, Teleorman. Sistemele de irigat au funcţionat, dar pe zone extrem de mici. S-au irigat 130-150.000 de hectare dintr-un total de 10 milioane. În celelalte zone, precum Mol-dova, s-au înregistrat cam 60-70% pier-deri la porumb, iar în Transilvania 50-55%.

    Şeful Pioneer spune că în România numai 35-40% din piaţă este reprezentată de soiurile premium, în timp ce mulţi fermieri încă folosesc „porumbul din pătul“ la semănat. Din cele aproape 2,5 milioane de hectare însămânţate cu porumb, 800.000 folosesc sămânţă din pătul. Mai mult, din această suprafaţă, numai 190.000 de hectare sunt irigate. „Comercial vorbind, este mai uşor să vinzi un produs premium de ultimă generaţie decât unul vechi deoarece vorbim de o productivitate mult mai mare. Din păcate, România este pe ultimul loc în Europa la performanţă pe porumb, cu o producţie medie de numai 3,4 tone la hectar în 2015.“ Spre comparaţie, Bulgaria foloseşte încă din 1996 numai sămânţă certificată, iar culturile sunt protejate şi de perdele forestiere, care în România lipsesc cu desăvârşire. Aceste perdele permit formarea unui strat de zăpadă peste culturi, care să crească umiditatea din sol. Ungaria obţine în medie o producţie de porumb de cel puţin 5,4 tone de porumb la hectar, având o producţie tehnologică mai bună decât cea a României.

     

  • 1,5 milioane de euro investiţi la Ostrov-Silistra

    Dezvoltarea proiectul s-a făcut cu fonduri europene, durata de implementare a fost de 29 luni cu un buget total de 1.530.983,18 euro, din care valoare eligibilă din FEDR aproape 1,3 milioane de euro, iar cea aferentă bugetului naţional este de 199,027.81 euro. Fondurile au fost utilizate în constructia, dotarea si punerea in functiune a centrului, crearea a 11 locuri de muncă în cadrul centrului, realizarea unui plan de functionare şi organizarea de sesiuni de informare.

    Asociaţia Profesională Vitivinicolă „Terasele Dunării” Ostrov impreuna cu partenerii Asociaţia Viticulturilor şi a Producătorilor de Vin, Silistra, Universitatea Ovidius Constanţa – Facultatea de Ştiinţe ale Naturii şi Stiinţe Agricole, Staţiunea Experimentală pentru Cais şi Agricultură Silistra şi Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa au derulat in perioada iulie 2013 – decembrie 2015 proiectul Centrul Transfrontalier de Oenologie şi Viticulură «Terasele Dunării», COD MIS–ETC 600. Proiectul este finanţat prin Programul de Cooperare Transfrontalieră România – Bulgaria 2007-2013, Axa Prioritară 3 „Dezvoltarea economică şi socială”, Domeniul Major de Intervenţie 3.1. „Sprijinirea cooperării transfrontaliere în mediul de afaceri şi promovarea unei imagini şi identităţi regionale”.

    Centrul Transfrontalier de Oenologie şi Viticulură «Terasele Dunării» creat prin proiect, cu sedii la Ostrov şi la Silistra, avand 11 persoane angajate are drept scop principal stimularea şi promovarea relaţiilor transfrontaliere între comunităţile de afaceri implicate în oenologie şi viticultură din zonele de graniţă din România şi Bulgaria, cu accent pe cele din judeţele Constanţa, Călăraşi, Teleorman şi Giurgiu şi districtele Silistra, Razdrag şi Ruse. Serviciile  centrului promoveaza viticultura şi metodele de producţie sustenabile, integrarea aspectelor vitivinicole regionale şi transfrontaliere în strategiile de dezvoltare relevante, precum şi utilizarea resurselor locale. De asemenea, vor fi promovate schimburile de bune practici, de experienţă şi iniţiativele comune la nivel transfrontalier. Partenerii proiectului au participat activ la proiect, contribuind la dezvoltarea şi completarea serviciilor Centrului cu resurse specializate, realizarea unei strategii de dezvoltare a Centrului pentru primii trei ani după finalizarea proiectului şi un plan de acţiuni comune  ale partenerilor de proiect, pentru primul an de activitate si vor continua colaborarea si pe viitor in operarea Centrului, semnandu-se un protocol  de parteneriat post–proiect in acest sens. Instrumentele de livrare a serviciilor funcţionale ale centrului sunt: sediile centrului cu dotarile aferente, website-ul, baza de date online şi expoziţie virtuală cu produsele şi oferta membrilor asociaţiilor partenere în proiect, precum şi ale altor firme de profil, biblioteca şi mediateca, buletin electronic de informare, etc.

  • Omul care controlează un sfert din piaţa locală de tractoare. “Tractoarele româneşti abia au scărmănat la suprafaţă pământul ţării timp de 50 de ani”

    În România se vând anual aproximativ 2.000 de tractoare, piaţa locală având un parc de circa 165.000 de unităţi, dintre care peste 100.000 sunt vehicule Universal 650 produse de Tractorul Braşov. „Piaţa de tractoare în România este constantă, în jurul a 2.000 de unităţi anual de aproape patru ani, cu variaţii de cel mult 5-7% plus sau minus, fără scăderi sau creşteri masive. În Croaţia am înregistrat anul acesta o scădere masivă, de la 1.000 la 180 de unităţi anul acesta din cauza unei amânări a fermierilor de a cumpăra noi utilaje, în aşteptarea fondurilor europene promise de guvernul croat”, spune George Stanson, care, din biroul său din nordul Capitalei, controlează indirect, din funcţia de business manager Balcani pentru Case IH & Steyr, aproape un sfert din piaţa locală de tractoare. 

    Stanson se raportează însă la acel sfert de piaţă unde preţurile ajung şi la 300.000 de euro pentru un singur utilaj. Tractorul Universal 650, care domină mai bine de jumătate din parcul auto naţional de utilaje, nu a permis în ultimii 50 de ani o cultură performantă, fiind limitat de performanţele sale tehnice în raport cu marile utilaje, crede George Stanson, care consideră că tractorul poate face diferenţa între o recoltă de 3-4 tone de grâu la hectar şi de până la 9-10 tone, cât obţin marii fermieri care investesc în utilaje.

    Potrivit estimărilor lui Stanson, Case, New Holland şi Steyr, parte a concernului italian CNH Industrial, vând anual pe piaţa locală circa 700 de unităţi, din care cele mai multe sunt New Holland, urmate de Case şi Steyr. „A defalca pe cele trei branduri este foarte greu anul acesta deoarece au existat câteva mişcări în piaţă în condiţiile în care importatorul de New Holland a trecut acum la marca Deutz Fahr”, a spus George Stanson.

    Cele mai mari vânzări pe piaţa locală le au americanii de la John Deere, urmaţi de New Holland, care anul trecut aveau 25% din piaţă, cu 450 de tractoare livrate. Agricultura locală este al cincilea jucător pe piaţa europeană a cerealelor, dar ritmul de creştere a vânzărilor de utilaje noi este sub cel al creşterii volumelor din hambarele fermierilor, având în vedere că piaţa este de 11 ori mai mică decât în Franţa, deşi suprafaţa agricolă locală este la jumătate faţă de cea din Hexagon. În Franţa se vinde anual un tractor nou la fiecare 260 de hectare, în timp ce în piaţa locală intră câte un utilaj nou la fiecare 3.000 de hectare.

    „Tractorul românesc  abia au scărmănat la suprafaţă pământul ţării timp de 50 de ani la cel mult 25 cm, nivel sub care s-a creat celebrul „hard-pan”. Atunci când ari superficial, roata tractorului compactează solul în spate, iar la 25-30 cm s-a creat o suprafaţă dură. Tractorul de 65 CP nu a putut sparge acest strat care acum este dur precum betonul. Dezavantajul este că rădăcinile nu au cum să treacăşi nu intrăîn partea fertilăşi se extind doar în stânga-dreapta”, spune George Stanson. 

    Sunt trei categorii de clienţi în momentul de faţă care cumpără utilaje noi, în opinia executivului de la Case, iar cel mai mare este reprezentat de 20% din fermieri, care cultivă de la 10.000 de hectare în sus. Aceştia au ajuns la un standard bun de investiţie în parcul de utilaje şi ştiu ce au de făcut şi ce calcule trebuie să facă dacă trec de la un tractor de 300 CP la unul de 600 CP. Fermierii români utilizează tractoarele în regim american, adică le utilizează aproape nonstop în campanie, inclusiv noaptea la lumina farurilor, motiv pentru care acestea trebuie înlocuite în cinci-şapte ani. „Fermierul din Germania sau Austria merge doar câteva sute de ore anual cu un tractor. Noi le folosim extrem de intensiv, adică 2.500-3.000 de ore anual, echivalentul a 200.000 km pentru o maşină, motiv pentru care perioada de înlocuire este mai scurtă la noi decât în vest, adică 5-7 ani. De asemenea, mai sunt cei care le schimbă inclusiv la patru ani. În Europa de Vest ciclul este mai mare”, a spus Stanson.

    Piaţa locală a utilajelor se schimbă, în opinia executivului român, motiv pentru care şi acestea urmează trendul de pe piaţa camioanelor sau a automobilelor. În urmă cu cinci ani nu exista politica de trade-in în România. Datorită politicii agricole comune şi fondurilor europene, fermierul cumpără tractorul nou, însă mai devreme sau mai târziu România şi zona balcanică trebuia să intre pe politica schimbului tractorului vechi cu unul nou. În ultimii doi ani această piaţă a început să se dezvolte.

    „Este greu de cuantificat piaţa tractoarelor second-hand. Prin trade-in, procentual vorbind, vindem cam 35- 40% din total. Este posibil ca acest procent să crească în următorii ani sau să rămână constant. Dacă noua politică agricolă comună 2014-2020 funcţionează conform planului şi sunt sigur că va merge mai bine decât cea anterioară, este posibil să se stabilizeze procentul de trade-in până în 2020”, a subliniat George Stanson. 

    Brandul american de tractoare vinde pe piaţa locală utilaje cu puteri cuprinse între 65 şi 700 CP, cele mai puternice fiind echipate cu şenile pentru a le permite intrarea pe porţiuni mai dificile de teren, preţurile variind între 30.000 şi 300.000 de euro. „Trebuie să intri imediat după recoltat şi să păstrezi umiditatea în sol, iar un tractor pe roţi întâmpină dificultăţi. Foarte mulţi fermieri şi-au dat seama că soluţia pentru ei, mai ales în zona de vest, Moldova, Timişoara, Arad, Bărăgan, este în zona de şenile. S-a recoltat în anumite zone ca într-o orezărie. Era apă sub headerul de grâne. Nu poţi o asemenea lucrare fără şenile”, explică Stanson.

    Vânzările de tractoare într-un an sunt influenţate atât de condiţiile meteo, cât şi de evoluţia preţurilor şi profitabilităţii culturilor agricole.
    „Într-un an vindem mai mult în partea de sus, într-un altul cu putere mai mică, în funcţie de capriciile anului respectiv. Dacă anul este foarte uscat, vindem tractoare de putere medie. Şi vremea şi costurile influenţează, dar şi preţurile produselor agricole. Într‑un an cu preţuri bune fermierii pleacă de la 160-180 CP şi se duc la 250 CP şi mai adaugă un metru în spate la lăţimea de lucru şi face investiţia când obţine un preţ bun la grâu, la porumb, rapiţă. Dacă are un preţ bun la toate, atunci face o investiţie masivă pentru că are certitudinea încasărilor.”   


     

  • Moştenitoarea imperiului Gîrboiu: Când îţi place ceea ce faci, de fapt ziua de muncă reprezintă 24/24 ore cu 7/7 zile

    “Cred cu desăvârşire că atunci când îţi place ceea ce faci, de fapt ziua de muncă reprezintă 24/24 ore cu 7/7 zile,” spune Livia Gîrboiu, care a preluat de mai bine se şase ani conducerea cramei care poartă numele familiei. Povestea, spune ea, începe “în sânul familiei, când pasiunile membrilor s-au unit şi direcţionat către viticultură, cumva influentaţi şi de zona favorabilă şi cunoscută drept tărâm al vinurilor, Vrancea”.

    Evident, scenariul acestei poveşti a fost ghidat de intenţia de a investi în acest domeniu şi, implicit, de viziunea fondatorului, Constantin Gîrboiu, povesteşte Livia Gîrboiu, acum executive manager al afacerii. După absolvirea studiilor în domeniul economic (Relaţii economice internaţionale şi masterat în Marketing), “am cultivat cunoştinţe reale şi foarte folositoare, investind foarte mult timp şi energie chiar în cramă şi în vie”. Timp de trei ani, a combinat studiile de specialitate, respectiv master în Oenologie, cu experienţa practică în cramă, acumulând informţii legate deopotrivă de vie, producţia vinului, ambalare, vânzări şi marketing. “Vreau să cunosc cât mai mult acest domeniu care mă fascinează”, spune tânăra antreprenoare.

    Afacerea a fost înfiinţată în urmă cu zece ani, pe baza fostei crame a boierului Zamfirescu, printr-o investiţie de peste 2 milioane de euro, cu ajutorul unui program SAPARD. Familia Gîrboiu a preluat, recondiţionat şi modernizat fosta cramă a boierului Zamfirescu, căruia sătenii îi spuneau Conu’ Alecu. Amplasată în podgoria Coteşti din Vrancea, Crama Gîrboiu deţine peste 200 de hectare cu viţă-de-vie în spaţii viticole în Coteşti şi Dumbrăveni. Una peste alta, din 2005 până în prezent Crama Gîrboiu a atras investiţii de 6 milioane de euro, bani care au ţintit deopotrivă suprafaţa terenurilor cultivate cu viţă-de-vie, combinatul viticol, modernizarea, dezvoltarea şi tehnologizarea liniilor de producţie. “Anul acesta demarăm un proiect nou de retehnologizare a combinatului, prin care dorim să aducem pe piaţă un produs nou,” spune Livia Gîrboiu, care completează că valoarea investiţiei se plasează la aproximativ 2 milioane de euro.

    Firma, care are 60 de angajaţi cu o medie de vîrstă de 35 de ani, a realizat anul trecut o cifră de afaceri de aproximativ 8 milioane de lei, cu o uşoară creştere faţă de 2013, iar previziunile pentru anul în curs vizează, spune tânăra antreprenoare, o “evoluţie substanţială”.

    Livia Gîrboiu spune că rolul său este “de a lega coerent producţia cramei cu piaţa”, iar responsabilităţile sale încep cu producţia şi controlul calităţii acesteia, crearea imaginii şi plasarea produselor pe nişe de consum în piaţă, coordonarea echipelor de vânzări pe piaţa internă, identificarea şi dezvoltarea strategiilor de vânzare şi crestere a brandului, dezvoltarea exportului. Ea adaugă că viaţa personală şi profesională nu sunt separate; îşi începe ziua de muncă planificând ce are de făcut şi trece în revistă obiectivele propuse, urmează fie o şedinţă cu echipa de vânzări, fie o întâlnire de afaceri. “Chiar dacă programul uneori devine foarte aglomerat, întodeauna reuşesc să-mi aloc timp pentru a face sport, ceea ce mă ajută”. Iar programul se prelungeşte, dacă este necesar să fie prezentă la evenimente de specialitate, de pildă degustări de vinuri, lansări de produse de la alte crame, târguri şi expoziţii.

    Crama Gîrboiu, povesteşte tânăra antreprenoare, deţine câteva soiuri unice de viţă-de-vie, atât în România cât şi la nivel mondial, respectiv Şarba şi Plavaie. Vinurile albe reprezintă 60% din producţie, din soiuri ca Feteasca Regală, Fetesca Albă, Şarba, Plăvaie (soi vechi autohton), Muscat Ottonel, Sauvignon Blanc, Gewurztraminer, Chardonnay. Vinurile roşii sunt produse din Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Shiraz. “Avem o capacitate de producţie de 1,5 milioane de litri de vin, ceea ce ne permite să fim prezenţi în mai multe categorii de preţ”, afirmă Livia Gîrboiu. Pe segmentul economic sunt amplasate mărcile Varancha şi Livia, iar în segmentele premium şi super premium destinate horeca se află Epicentrum, Tectonic, Bacanta. “Anul acesta vom mări portofoliul cu un nou brand, Cuartz”, mai spune Gîrboiu. Ea completează că are aşteptări mari în ce priveşte evoluţia vânzărilor în Horeca, în condiţiile în care anul trecut ponderea acestora a fost uşor mai mică decât cele din retail.

    “Domeniul este ofertant şi interesant, orizonturile sunt foarte larg deschise”, conchide Livia Gîrboiu.

  • Carnea de pui a crescătorului de crescătorii a ajuns la raft

    Preţul la raft, promoţional, este de 14,9 lei, iar antreprenorul estimează că la următoarele livrări preţul afişat se va plasa peste nivelul de 20 de lei, date fiind costurile mai mari de producţie. Puii crescuţi în ferma de test sunt scoşi la vânzare pe piaţa din Capitală în reţelele Carrefour şi Cora.

    Timişoreanul controlează cea mai mare reţea de magazine pentru micii fermieri, în care vinde furaje şi pui de o zi. Lanţul de magazine a ajuns la 250 de spaţii în 28 de judeţe din ţară. În 2014 cifra de afaceri a crescut cu o treime, ajungând la 20 de milioane de euro, de zece ori mai mult decât în 2008. Profitul companiei a bifat în 2014 un plus de 40% faţă de anul anterior iar numărul angajaţilor a crescut cu 23%, ajungând la 350 de oameni.

    Acum antreprenorul timişoreanul are un buget de investiţii de 10 milioane de lei pentru a dezvolta o reţea de fermieri crescători de păsări în sistem neindustrial. Cardoş este astfel singurul antreprenor care face trecerea din partea de distribuţie şi comerţ către producţia agricolă.

    Pentru acest tip de pui durata de creştere este de minim 63 de zile, spre deosebire de puii industriali care cresc în jumătate din acest interval (32-33 de zile). În plus, şi spaţiile necesare sunt mai largi decât în cazul marilor producători; în crescătoriile pe care le va întemeia Agroland densitatea puilor va fi mai mică: 11 pui pe mp, faţă de 16-22 de pui pe mp în cazul păsărilor crescute industrial. În plus, în cazul acestor mici crescătorii păsările sunt scoase în exteriorul adăpostului, pe un teren care trebuie să fie de câteva ori mai mare decât spaţiul interior, astfel încât să fie câte un metru pătrat pentru fiecare pasăre.

    “Am avut anul trecut trei aze de dezvoltare”, spune Horia Cardoş. Una dintre ele este formarea unei divizii special pentru fermele mari, iar până la finalul anului aceasta a ajuns să genereze 4% din cifra de afaceri. O altă decizie a anului trecut a vizat creşterea portofoliului de produse pentru grădinărit şi cele de hrană pentru animale de companie, care reprezintă cumulat 15% din vânzări. “Probabil cel mai important proiect şi cu impact puternic în afaceri în anii următori este Puiul Rustic. Până acum Agroland a stimulat dezvoltarea comunităţilor rurale oferind micului fermier posibilitatea de a-şi creşte în propria gospodărie toată hrana necesară în special pentru consumul propriu. Acum, cu Puiul Rustic încurajează dezvoltarea micilor ferme ca afaceri de familie”. Cardoş este astfel singurul antreprenor care face trecerea din partea de distribuţie şi comerţ către producţia agricolă. Concret, este o încercare de a replica modelul puilor crescuţi la curte, care vor fi vânduţi sub marca Puiul Rustic, dar cu reguli stricte şi în număr mai mare. Prima astfel de fermă a fost deja populată cu 2.500 de pui la începutul lunii decembrie iar din această săptămână carnea va fi vândută în hipermaeketuri din Bucureşti. Conform estimărilor antreprenorului, Puiul Rustic ar putea realiza anul acesta vânzări de 3 milioane de euro, iar pentru afacerile totale Horia Cardoş a stabilit o ţintă de creştere de 25-30% faţă de 2014.

    Agroland vrea ca în acest proiect să fie implicaţi 100 de fermieri, care să aibă 4-5.000 de păsări pe fiecare serie de nouă săptămâni. ”Sunt ferme într-adevăr mici iar gradul de interes a fost foarte mare. Între 50 şi 100 de fermieri şi-au declarat interesul ferm, dar nu am vrut să deschidem larg porţile”. Antreprenorul vrea să aplice mai întâi reţeta pe ferma de test; în plus, nici perioada de iarnă nu este foarte potrivită pentru ca puii să fie scoşi în exterior. În program vor fi incluşi fermieri din preajma reţelei Agroland, care acoperă întreaga ţară cu cele 200 de magazine. ”La un moment dat va trebui să alegem noi dintre cei care şi-au declarat interesul, nu va trebui să căutăm noi parteneri”. În această ecuaţie, Agroland pune la dispoziţie puii de o zi, furajele, asistenţa sanitar veterinară, care în bani înseamnă în jur de 100.000 de lei pentru fiecare fermă. ”Nu este o investiţie ci vorbim de imobilizarea banilor în produse”. Finaţarea, care pentru 100 de ferme se va plasa la circa 10 milioane de lei, este realizată din surse proprii, furnizori şi surse bancare, fiecare în proporţie de o treime. Iar pe fermieri îi va costa, conform calculelor lui Horia Cardoş, între 5.000 şi 8.000 de euro pentru o fermă cu un adăpost de circa 400 mp şi 2.500-3.000 mp teren în exterior. ”Preferabil ar fi să fie fermieri care au deja adăposturile, terenul şi în aceste condiţii trebuie să le furnizăm doar echipamentul, care este asemănător cu cel din fermele industriale şi asigură hrănirea, adăparea şi ventilaţia în adăpost. Echipamentul îl asigurăm tot noi şi putem să asigurăm şi o schemă de finanţare, să plătească chiar din venitul lor.”

    Pentru început, compania va lucra doar cu partenerii care operează magazine sub franciza Agroland, ”pentru că vom face, cu siguranţă mici greşeli până vom pune la punct tot procesul”. Profilul fermierului ar trebui să fie, în opinia antreprenorului, o familie tânără, fără experienţă: ”Tot ce are nevoie să înveţe va afla de la noi. Nu vrem fermieri care să ne spună <lasă-mă, nu mă învăţa tu, că ştiu eu mai bine>”. În opinia timişoreanului, o astfel de fermă este foarte uşor de administrat, astfel încât o familie s-ar putea ocupa nu numai de una, ci chiar de până la trei-patru ferme de acest fel; ”fiind semiautomatizate, nu au nevoie să angajeze pe cineva”.

    Un fermier care doreşte să intre în program poate administra patru ferme, pentru că în cazul în care ar fi nevoie de sacrificarea unei întergi serii paguba ar fi suportabilă. În creşterea puilor nu vor fi folosite antibiotice, ci numai uleiuri esenţiale din plante, cu rol similar. Dealtfel, Agroland a şi renunţat din 2007 să vândă în magazinele sale antibiotice pentru aninale. ”Oamenii obişnuiau să cumpere sticluţa de antibiotic şi pe cea de vitamine, ca să le adminsitreze preventiv în creşterea păsărilor şi a animalelor”. Pentru acest proiect, Agroland a ales un hibrid de găină cu penaj colorat, mai rezistent, dar cu creştere mai lentă decât hibrizii folosiţi în avicolele industriale.

    Veniturile unui fermier înscris în acest proiect ar putea să se plaseze în jurul a 16.000 de euro pe an, bani din care trebuie plătite utilităţile şi amortizarea investiţiei. În 2014 Agroland plănuieşte să includă în program doar fermieri care deţin deja un adăpost de minim 400 mp şi terenul aferent, de 4.000 mp. Echiparea fermei cu instalaţii de hrănire şi adăpare are un cost de circa 10-15.000 de euro, dar echiparea poate fi făcută de Agroland, iar plata eşalonată în decurs de 36 de luni.

    La un moment dat, estimează Cardoş, aceste proiecte vor deveni finanţabile prin proiecte europene, dar nu este dispus să mai aştepte şi preferă să investească proprii bani şi cei din credite. ”Urmează şi alte dezvoltări, dincolo de cei 100 de fermieri, pentru că vrem să intrăm şi pe alte specii, nu numai pui de găină”. Este vorba despre raţe, bibilici şi gâşte, iar popularea fermelor cu aceste tipuri de părări ar urma să înceapă în 2015.

     

  • Agricover investeşte 5 milioane de euro într-un abator de porci

    „Achiziţionarea acestui abator face parte din strategia Agricover de extindere a modelului de business integrat pe care l-am dezvoltat pentru fermierii din zootehnie. Venim astfel cu o soluţie pentru rezolvarea uneia dintre problemele majore cu care se confruntă crescătorii de animale din sudul ţării şi anume lipsa unui abator cu o capacitate relevantă de procesare”, a declarat Ştefan Bucătaru, director general al Agribusiness. Agricover are în plan retehnologizarea şi modernizarea abatorului.

    Finanţarea necesară acestui proiect a fost asigurată în principal de Black Sea Trade and Development Bank, ca parte a acordului de colaborare şi a angajamentului asumat de Agricover pentru susţinerea dezvoltării producătorilor şi agricultorilor din România.

    „Din 2010 de când am înfiinţat linia de business pentru fermierii din zootehnie, ne-am propus să găsim soluţii de integrare verticală pentru dezvoltarea relaţiei de parteneriat cu aceştia pe baze stabile şi predictibile. Prin alinierea abatorului la standardele solicitate de procesatori (fabrici de mezeluri care acum cumpără materiile prime preponderent din import), Agricover facilitează accesul fermierilor locali şi a porcului românesc către unităţile de procesare din ţară şi în perspectivă către pieţe externe”, a  adăugat Ştefan Bucătaru.

    Agricover este platforma de soluţii integrate pentru agricultură având în ofertă servicii şi soluţii tehnologice. Soluţiile integrate oferite fermierilor includ seminţe, îngrăşăminte, motorină, produse fitosanitare, consultanţă tehnică de specialitate, soluţii de finanţare, asigurarea recoltei, servicii logistice şi de siloz, precum şi sprijin pentru valorificarea producţiei. Echipa Agricover, cu peste 600 de angajaţi, compania fiind înfiinţată în urmă cu 15 ani.

  • Cele mai mari recolte din ultimul deceniu: România este pe locul cinci în UE la cereale şi pe podium la rapiţă, floarea-soarelui şi soia

    Cele aproape 22 milioane de tone de cereale şi cele 3,3 milioane de tone de seminţe au făcut din România un jucător-cheie în comerţul cu materii prime de la Marea Neagră şi au poziţionat economia locală pe locul al cincilea în UE la cereale şi pe locul trei la seminţele oleaginoase.

    Cantităţile record strânse de combine în vară şi în toamnă sunt rezultatul unui cumul de elemente aproape perfect: ploaia a venit la timp, iar soarele nu a dogorit prea mult în timpul verii.

    Jumătate din recolta totală de cereale este acoperită de cele 11 milioane de tone de porumb care au consolidat poziţia României pe a doua treaptă a podiumului european pentru acest produs, ceea ce înseamnă ca piaţa locală va oferi cereale suficiente şi ieftine pentru a hrăni vacile olandezilor, belgienilor sau francezilor până în toamna viitoare. Recolta românească de porumb înseamnă şi 15% din cea europeană dar şi 1,1% din întreaga producţie mondială, unde Statele Unite şi ţările din America de Sud dictează discreţionar.

    Ploile din vară au ţinut recolta de porumb aproape de recordurile istorice, dar au afectat calitatea unei părţi din producţia de grâu, astfel că o parte din marfă a fost trimisă direct în fermele de animale sub formă de furaje.

    Dacă pentru cereale producţia a fost una excelentă, pentru seminţele oleaginoase anul 2014 va fi unul despre care se va vorbi ca un etalon mult timp de acum înainte. România şi-a apărat cu succes poziţia de lider european la floarea-soarelui, cu 2,1 milioane de tone, ceea ce înseamnă că pe piaţa locală s-a strâns aproape un sfert din întreaga recoltă europeană. Recolta de floarea-soarelui a fost şi cea mai mare din istorie, iar rezultatul a fost secondat de cel de la rapiţă, de asemenea cea mai mare producţie înregistrată istoric.

    Pe piaţa rapiţei România nu joacă un rol la fel de important ca şi cel de la floarea-soarelui, fiind pe locul al şaselea în UE la mare distanţă faţă de Franţa şi Germania. Rapiţa a fost şi în acest an un adevărat motor de profit pentru ferme, cu marje brute de profit care s-au apropiat de 50%. Agricultorii au redescoperit în 2014 şi apetitul pentru producţia de soia, iar ploile le-au recompensat încrederea cu 221.000 de tone strânse, ceea ce a însemnat cea mai mare recoltă din ultimii nouă ani.

    Vremea bună şi recoltele mari au ajutat şi alţi producători agricoli importanţi din Uniunea Europeană, America de Nord sau Sud. Stocurile suficiente şi apetitul mai redus al importatorilor tradiţionali pentru achiziţii au trimis preţurile într-o spirală a scăderilor, iar mulţi dintre agricultori şi-au văzut năruite planurile de afaceri făcute la începutul anului. Primele veşti pentru anul viitor sunt mai bune având în vedere că în Rusia şi Ucraina se manifestă temeri din cauza secetei şi a vremii reci, ceea ce înseamnă că depozitarea poate fi un as în mânecă pentru fermierii cu răbdare până în primăvară.

  • Un antreprenor din Timişoara caută 100 de fermieri ca să le dea câte 25.000 de euro să îi crească găini

    Antreprenorul Horia Cardoş a dezvoltat afacerea Agroland, cea mai mare reţea de magazine pentru micii fermieri. Acum timişoreanul investeşte în jur de 10 milioane de lei pentru a dezvolta o reţea de fermieri crescători de păsări în sistem neindustrial. Cardoş este astfel singurul antreprenor care face trecerea din partea de distribuţie şi comerţ către producţia agricolă.

    1 DECEMBRIE ESTE O DATĂ CU SEMNIFICAŢIE PENTRU ROMÂNI. PENTRU ANTREPRENORUL HORIA CARDOŞ ARE O VALENŢĂ ÎN PLUS: ESTE DATA LA CARE SE VA DA STARTUL PROIECTULUI PILOT, ÎNTR-O FERMĂ DIN CARAŞ, PENTRU CREŞTEREA TRADIŢIONALĂ A PUILOR. Concret, este o încercare de a replica modelul puilor crescuţi la curte, care vor fi vânduţi sub marca Puiul Rustic, dar cu reguli stricte şi în număr mai mare. Pentru acest tip de pui durata de creştere este de minimum 63 de zile, spre deosebire de puii industriali, care cresc în jumătate din acest interval (32-33 de zile). În plus, şi spaţiile necesare sunt mai largi decât în cazul marilor producători; în crescătoriile pe care le va întemeia Agroland densitatea puilor va fi mai mică: 11 pui pe metrul pătrat, faţă de 16-22 de pui pe metrul pătrat în cazul păsărilor crescute industrial.

    În cazul acestor mici crescătorii păsările sunt scoase în exteriorul adăpostului, pe un teren care trebuie să fie de câteva ori mai mare decât spaţiul interior, astfel încât să fie câte un metru pătrat pentru fiecare pasăre.

    Ideea afacerii, ca şi altele pe care le-a pus deja în practică, vine dintr-o necesitate, spune Cardoş: ”Vreau pentru mine şi familia mea un produs de calitate. Suntem în poziţia în care putem integra un asemenea proiect în afaceri, spune Cardoş„. Firma are toate verigile lanţului – de la parteneriate cu fermieri, acces la furaje, utilaje pentru utilarea fermelor, posibilitatea de abatorizare şi desfacere a mărfurilor. ”Avem şi forţa financiară necesară acestui proiect.”

    Antreprenorul se aştepta ca acest proiect să demareze în vară, dar spune că au existat mai mulţi factori care au adus amânări, un exemplu fiind alegerea tehnologiei. Cardoş spune că în iunie a fost în Franţa, a văzut cum sunt crescuţi puii La Belle Rouge, crescuţi în acest sistem de circa 40 de ani, şi s-a inspirat în stabilirea felului în care poate structura acest proiect.

    Agroland vrea ca în acest proiect să fie implicaţi 100 de fermieri, care să aibă 4-5.000 de păsări pe fiecare serie de nouă săptămâni. ”Sunt ferme într-adevăr mici, iar gradul de interes a fost foarte mare. |ntre 50 şi 100 de fermieri şi-au declarat interesul ferm, dar nu am vrut să deschidem larg porţile.” Antreprenorul vrea să aplice mai întâi reţeta pe ferma de test; în plus, nici perioada de iarnă nu este foarte potrivită pentru ca puii să fie scoşi în exterior. |n program vor fi incluşi fermieri din preajma reţelei Agroland, care acoperă întreaga ţară cu cele 200 de magazine. ”La un moment dat va trebui să alegem noi dintre cei care şi-au declarat interesul, nu va trebui să căutăm noi parteneri.” |n această ecuaţie, Agroland pune la dispoziţie puii de o zi, furajele, asistenţa sanitar-veterinară, care în bani înseamnă în jur de 100.000 de lei pentru fiecare fermă. ”Nu este o investiţie, ci vorbim de imobilizarea banilor în produse.” Finanţarea, care pentru 100 de ferme se va plasa la circa 10 milioane de lei, este realizată din surse proprii, furnizori şi surse bancare, fiecare în proporţie de o treime. Iar pe fermieri îi va costa, conform calculelor lui Horia Cardoş, între 5.000 şi 8.000 de euro pentru o fermă cu un adăpost de circa 400 mp şi 2.500-3.000 mp teren în exterior. ”Preferabil ar fi să fie fermieri care au deja adăposturile, terenul şi în aceste condiţii trebuie să le furnizăm doar echipamentul, care este asemănător cu cel din fermele industriale şi asigură hrănirea, adăparea şi ventilaţia în adăpost. Echipamentul îl asigurăm tot noi şi putem să asigurăm şi o schemă de finanţare, să plătească chiar din venitul lor.”

    Pentru început, compania va lucra doar cu partenerii care operează magazine sub franciza Agroland, ”pentru că vom face, cu siguranţă, mici greşeli până vom pune la punct tot procesul„. Profilul fermierului ar trebui să fie, în opinia antreprenorului, o familie tânără, fără experienţă: ”Tot ce are nevoie să înveţe va afla de la noi. Nu vrem fermieri care să ne spună: «Lasă-mă, nu mă învăţa tu, că ştiu eu mai bine»”. În opinia timişoreanului, o astfel de fermă este foarte uşor de administrat, astfel încât o familie s-ar putea ocupa nu numai de una, ci chiar de până la trei ferme de acest fel; ”fiind semiautomatizate, nu au nevoie să angajeze pe cineva”.

    La un moment dat, estimează Cardoş, aceste proiecte vor deveni finanţabile prin proiecte europene, dar nu este dispus să mai aştepte şi preferă să investească propriii bani şi cei din credite. ”Urmează şi alte dezvoltări, dincolo de cei 100 de fermieri, pentru că vrem să intrăm şi pe alte specii, nu numai pui de găină.” Este vorba despre raţe, bibilici şi gâşte, iar popularea fermelor cu aceste tipuri de păsări ar urma să înceapă în 2015.

    Antreprenorul a constatat că astfel de carne se vinde şi acum; ”cred că aproape fiecare magazin al reţelei Agroland lucrează cu cel puţin un fermier care creşte 50-100 de păsări, le abatorizează de capul lui şi vinde în cercul de cunoştinţe„.

    Nu numai consumatorii finali au dat semnale de interes, ci şi comercianţii. ”Există un interes neascuns din partea tuturor retailerilor mari de acest tip de produse, nu numai de pui. Un produs crescut în România, la sat, în mod tradiţional„, spune Rino Tizzanini, care este din aprilie directorul general al Agroland. Italianul are o experienţă de peste 30 de ani în retail, iar în România a lucrat pentru retailerii Spar şi Interex. Dezvoltarea reţelei de magazine şi negocierile cu retailerii pentru Puiul Rustic sunt principalele preocupări ale lui Rino Tizzanini.

  • Investiţiile S.E.R.V.E. au ajuns la 2,5 milioane de euro

    Societatea Euro Română de Vinuri de Excepţie (S.E.R.V.E.), primul producător privat de vinuri din România, cel care a creat Vinul Cavalerului, Terra Romana şi Cuvée Charlotte estimează o producţie de 7.000 hl de vin, cantitate care se situează în limitele unui an normal, în ciuda dificultăţilor climatice ale verii 2014.

    “În zona Ceptura anul 2014 a fost unul dificil din punct de vedere al condiţiilor climatice, cu plecare în vegetaţie timpurie urmată de perioade cu temperaturi scăzute, înflorit normal ca perioadă, însă regim termic scăzut pe perioada verii. Ploile abundente din lunile mai-iulie au facut ca, sub presiunea bolilor viţei de vie, recoltele să se împuţineze, însă cu toate acestea din august avem condiţii bune pentru maturarea strugurilor şi estimăm o recoltă bună anul acesta, cu menţinerea unei calităţi înalte a producţiei”, explică Mihaela TYREL de POIX, proprietar şi CEO S.E.R.V.E.

    S.E.R.V.E. exploatează în prezent 54 de hectare de vie în Dealu Mare şi 56 de hectare în podgoria Babadag (Cogealac). Toate plantaţiile au vârste cuprinse între 3 şi 14 ani şi au fost înfiinţate cu plante din producţia propriei pepiniere. Soiurile cultivate în Dealu Mare sunt: Sauvignon Blanc, Riesling, Riesling de Rhin, Chardonnay, Merlot, Pinot Noir, Fetească Neagră şi Cabernet Sauvignon, iar soiurile cultivate la Cogealac sunt: Sauvignon Blanc, Riesling, Pinot Noir, Fetească Neagră şi Cabernet Sauvignon.

    Astăzi, investiţia S.E.R.V.E. în România depăşeşte 2,5 milioane de euro pentru o cramă cu o capacitate de 15.000 hl dotată cu o linie de îmbuteliere de 2.000 sticle/oră şi o suprafaţă totală de 110 ha de vie, plantată în întregime de către  S.E.R.V.E., începand cu anul 1999.

    “În 1995, în urma unei investiţii personale de 500.000 de euro, a fost vinificată prima noastră recoltă la Ceptura, judeţul Prahova (cramă amplasată în regiunea Dealu Mare). De atunci, fiecare campanie a adus îmbunătăţiri ale procedeelor de vinificaţie, stocare şi îmbuteliere, grija permanentă pentru creşterea calităţii fiind caracteristica principală a companiei S.E.R.V.E.”, spune Mihaela Tyrel de Poix, proprietar si CEO S.E.R.V.E.

    Calitatea vinurilor SERVE este asigurată an de an printr-o procedură de la care nu există abateri: controlul producţiei şi al randamentelor la hectar (tăierea viei şi recoltarea “în verde” care presupune eliminarea strugurilor în exces cu cel puţin o lună înainte de recoltare), selecţia riguroasă a parcelelor în funcţie de vârsta plantaţiilor, culesul manual, dubla triere a strugurilor (în vie şi în cramă, pe masa de triere) şi o vinificaţie realizată anual de Aurel Rotarescu, oenologul companiei încă din 1994.

    Pe piaţa autohtonă vinurile din portofoliul S.E.R.V.E. sunt comercializate în reţele HoReCa (Hoteluri, Restauirante şi Catering), în marile lanţuri de super şi hypermarket-uri, dar şi online pe www.clubulcavalerilor.ro. Calitatea vinurilor S.E.R.V.E. este recompensată prin notorietatea de care se bucură, atât pe piaţa autohtonă cât şi pe pieţele externe (Canada, SUA, Belgia, Germania, Luxemburg, Elveţia, Franţa).

    Istoria SERVE a început în România anului 1993, când, la mai puţin de 4 ani de la revoluţie, Contele Guy de Poix (producător francez de vinuri şi proprietarul a 50 ha de vie în Corsica – Domeniul Peraldi) a ales România, intuind potenţialul calitativ al regiunilor  viticole  româneşti şi fiind susţinut de echipa formată din Mihaela de Poix şi Aurel Rotarescu. Astfel, în anul 1994, Guy şi Mihaela de Poix au pus bazele primei societăţi viticole private din România de dupa 1989: Societatea Euro Română de Vinuri de Excepţie (S.E.R.V.E.). Debutul s-a petrecut tot în 1994, atunci când prima sticlă de “Vinul Cavalerului” a ieşit pe piaţă.

    Între timp, gama de vinuri s-a diversificat, compania lansând pe piaţă gama de asamblaje Milenium roşu şi alb (în 1999 şi 2001), şi primul vin “cuvée” – Cuvée Charlotte (în 2001, cu vinul din recolta 1999).

    În 2005 a urmat marca Terra Romana, alcătuită din vinuri atent selecţionate, destinate celor mai rafinate gusturi şi distribuită  exclusiv în HORECA şi pe pieţele externe.

     

  • 15 milioane de euro investite în terminalul de cereale Canopus Star din Portul Constanţa

    Cargill şi Transport Trade Services (TTS) au finalizat proiectul de investiţii de 15 milioane de euro în terminalul pentru cereale Canopus Star din Portul Constanţa. Investiţia, lansată în iulie 2013, creşte capacitatea operaţională a terminalului pentru cereale de la 50.000 de tone la 110.000 tone.

    Parteneriatul dintre Cargill şi TTS a fost iniţiat în 2008. Investiţia de 15 milioane de euro transformă terminalul într-o structură operaţională de înaltă performanţă, poziţionându-l drept un punct de reper în ceea ce priveşte operarea cerealelor în Portul Constanţa.

    Vasile Varvaroi, director general al Cargill în România, a indicat că „dublarea capacităţii de depozitare a terminalului de cereale Canopus permite o întărire a poziţiei strategice a României în comerţul internaţional cu cereale. Totodată, funcţionarea acestui terminal sporeşte capacitatea de depozitare a recoltei”.

    Finalizarea investiţiei comune Cargill şi TTS în Canopus Star asigură noi parametri de operare pentru un circuit flexibil al intrărilor şi ieşirilor din depozit. Toate etapele necesare livrării finale a produselor agricole destinate exportului sunt parcurse cu precizie.

    Mircea Mihăilescu, preşedintele grupului TTS, a declarat: „Proiectul de investiţii de la Constanţa a reprezentat un obiectiv strategic pentru TTS, asigurând o fluiditate sporită proceselor susţinute de capacităţile noastre logistice”.

    Cargill furnizează produse alimentare, produse financiare şi industriale şi servicii în întreaga lume.Cargill are 143.000 de angajaţi în 67 de ţări. Compania este prezentă în România din 1996, are sediul în Bucureşti şi are, în prezent, aproximativ 600 de angajaţi în 17 locaţii din ţară. Compania activează în domeniul cerealelor, seminţelor oleaginoase şi hranei pentru animale.

    TTS este o companie de transport marfă,  activă pe piaţa transporturilor multimodale din Europa de Est. TTS a fost fondată în 1996, cu sediul la Bucureşti şi, împreună cu filialele sale, are 1280 de angajaţi, activând în următoarele domenii: transportul pe Dunăre de bunuri vrac şi pachetizate; manipularea de mărfuri în porturile dunărene în propriile terminale – Galaţi, Brăila, Olteniţa, Giurgiu, Bechet şi Turnu Severin; manipularea de mărfuri la Constanţa în propriile terminale şi cu macarale plutitoare în orice locaţie din port.

    IFC (International Finance Corporation), membru al grupului Banca Mondială, are 10% din acţiunile companiei cu o cotă de 10%, asigurând capital grupului pentru a îşi continua extinderea operaţiunilor intermodale în regiunea Dunării şi a Mării Negre.