BusinessMagazin

Category: Agricultură

Analize din domeniul agriculturii – totul despre micii producători dar și despre cei mari, detalii interesante despre cei care au afaceri în agricultură

  • Vânzări cu 13% mai mari pentru Jidvei, anul trecut

    Segmentul premium şi superpremium, cu gamele Mysterium şi Owner’s Choice (vinurile Ana şi Maria), au avut cea mai mare creştere, respectiv cu 30% faţă de anul anterior. În ceea ce priveşte vinul bag-in-box, Jidvei a vândut, în anul 2017, peste 1 milion de litri.

    „În prezent, portofoliul de produse cuprinde, pe lângă vinurile liniştite, vinuri spumante, vinars şi must, Jidvei fiind producătorul cu cea mai diversificată gamă de produse din România”, a spus Cristian Şaitariu, girector general al Jidvei.

    Recoltarea în anul 2017 s-a desfăşurat în perioada 5 septembrie – 9 octombrie, fiind implicaţi 1.100 de oameni pentru culesul manual şi 13 combine pentru culesul mecanizat. În total, din podgoria Târnave, ce se întinde pe o suprafaţă de peste 2.500 ha de viţă-de-vie, s-au recoltat peste 22 milioane kg de struguri. Din această producţie se estimează obţinerea a aproximativ 17 milioane de litri de vin.

    Anul 2017 a marcat cea de-a treia ediţie a campaniei „Vin de casă din must de la Jidvei”, iniţiativă care vine în sprijinul iubitorilor de vin, al celor care păstrează tradiţiile generaţiilor anterioare, al gospodarilor care doresc să obţină acasă un vin de calitate autentic românesc. La această ediţie, s-au vândut 900.000 de litri de must.

    Compania a continuat investiţiile în dezvoltare, acestea fiind direcţionate către achiziţionarea de echipamente şi utilaje pentru viticultură, precum şi către extinderea capacităţii de producţie şi depozitare a cramelor – capacitatea depăşeşte, în prezent, 30 milioane litri. Valoarea echipamentelor achiziţionate pentru lucrările agricole a depăşit 2.5 milioane euro, iar a celor pentru modernizarea cramei Jidvei a fost de aproximativ 4 milioane euro.

    Jidvei deţine plantaţii bază certificate, precum şi o pepinieră de butaşi, denumită „Şcoala de viţă”, care generează peste 500.000 de plante anual, soiurile cultivate fiind integral nobile, atât autohtone (Fetească Regală şi Fetească Albă), cât şi internaţionale (Sauvignon Blanc, Pinot Grigio, Riesling, Syrah ş.a.).

    „Aceasta reprezintă baza genetică sănătoasă pentru întreaga producţie Jidvei. Toate operaţiunile sunt făcute integral în cadrul grupului Jidvei: creşterea butaşilor ce se plantează ulterior în vie, creşterea şi recoltarea strugurilor, vinificaţia şi condiţionarea vinurilor, precum şi procesul de îmbuteliere. Integrarea verticală completă asigură un control total al procesului de producţie, cu beneficii directe şi certe asupra calităţii produselor”, a spus Cristian Şaitariu.

    Grupul Jidvei este cel mai mare producător de vin din România, având 2.500 de hectare de viţă-de-vie şi crame situate la Jidvei, Tăuni, Blaj şi Bălcaciu. Jidvei produce vinuri cu denumire de origine controlată de pe Valea Târnavelor. În zona DOC „TÂRNAVE” – sub denumirea „JIDVEI” se produc unele dintre cele mai apreciate vinuri şi spumante româneşti, calitatea acestora fiind confirmată de cele peste 300 de medalii obţinute în ultimii ani în cadrul celor mai prestigioase concursuri de profil din lume.

     

  • Fermierul român care a reuşit să economisească zeci de mii de euro după ce a creat alături de vărul lui o aplicaţie de administrare a fermei

    Agriso a pornit acum trei ani în cadrul fermei Agromec Visina, judeţul Dolj,unde Ştefan Stănescu administrează 3.600 de hectare de teren în arendă. Ca şi în cazul majorităţii start-up-urilor, prin soluţia sa Stănescu a vrut să rezolve o problemă: solele erau fragmentate, fiind dispuse pe opt localităţi; în plus, îi era greu să se asigure că utilajele mergeau conform planului. „Faptul că la acea vreme nu exista o soluţie completă de management şi monitorizare pentru ferme ne-a determinat pe mine şi pe Mihai Stănescu, vărul meu, care este pasionat de programare, să punem bazele aplicaţiei Agriso”, povesteşte fermierul de 28 de ani, cu master în economie europeană şi cu un alt master în management agricol obţinut la USAMV Bucureşti.  Vărul său, Mihai Stănescu, în vârstă de 22 ani, este student în cadrul Facultăţii de Cibernetică a ASE Bucureşti.

    Au lucrat împreună timp de un an de zile, „am testat şi îmbunătăţit aplicaţia în ferma noastră, iar rezultatele au fost surprinzătoare”. Stănescu povesteşte că a lucrat din pasiune la aplicaţie şi astfel n-a întâmpinat dificultăţi notabile, însă a fost nevoie de „foarte multă răbdare pentru a verifica fiecare parametru în parte şi pentru a ne asigura că toate datele sunt conforme cu ceea ce se întâmplă în fiecare zi în câmp”.

    Aplicaţia Agriso este un produs software ce ajută fermierii să aibă un control asupra activităţilor din fermă, în timp real, din spatele unui telefon sau al unei tablete. Utilajele agricole sunt dotate cu dispozitive GPS ce le-ar permite fermierilor monitorizarea permanentă, la orice oră şi din orice loc. Astfel, fermierul poate vedea ce suprafeţe sunt lucrate, consumul de motorină pe fiecare operaţiune în parte sau consumul general pe zi de lucru. Un alt lucru util pentru agricultori este survolarea şi monitorizarea pământurilor prin intermediul dronelor. „Găsim rapid zonele problematice din interiorul fiecărei sole, unde solul începe să se erodeze din cauza lucrării intensive a acestuia, an de an, şi pe care îl tratăm diferenţiat de zonele productive, pentru a-l aduce şi pe acesta, din nou, în parametri normali şi pentru a creşte astfel productivitatea din fermă”, spune Stănescu. Potrivit lui, solele din cadrul aplicaţiei sunt compatibile cu softul APIA, dând posibilitatea fermierilor să facă declaraţiile necesare pentru subvenţii direct din aplicaţie.

    Ştefan Stănescu susţine că aplicaţia are utilizatori din fiecare judeţ al României, iar totalul suprafeţelor fermelor ce utilizează aplicaţia „depăşeşte 80.000 de hectare şi avem peste 150 de conturi create”. Cifra de afaceri a Agriso în 2016 a fost de 75.000 de euro. „În primele două luni din acest an am depăşit deja nivelul de anul trecut, pe fondul creşterii exponenţiale a cererii”, afirmă fermierul român.

    Cu ce ajută monitorizarea utilajelor? Eficientizarea şi reducerea costurilor, în primul rând. Ştefan Stănescu susţine că a economisit aproximativ 70.000 de euro doar din motorină. „Cu ajutorul aplicaţiei am scăzut consumul de combustibil de la 330 de tone de motorină într-un an agricol la 260 de tone. Pentru o fermă de 3.600 de ha, 70 de tone de motorină reprezintă o scădere a consumului cu peste 21%, respectiv de aproximativ 20 de litri la hectar. De la 92 de litri consumaţi anual am ajuns la 72 de litri, în condiţiile în care am arat cu 30% mai mult teren decât în anul anterior şi consumul ar fi trebuit să fie mai mare”, spune Stănescu, care adaugă că şi sporul de producţie a crescut cu peste 10% cu ajutorul scanărilor.

    Clienţii care vor să folosească Agriso trebuie să plătească un preţ iniţial de achiziţie, apoi vor suporta un cost lunar de 10 euro pentru fiecare utilaj pentru furnizarea de date în timp real şi un cost lunar pentru servicii de asistenţă şi mentenanţă. „Suplimentar, se mai pot comanda şi dispozitive dedicate pentru un control şi mai bun al consumului de carburant sau se pot comanda şi scanări ale terenurilor din satelit sau din dronă.” Potrivit lui, costurile fermierilor se amortizează în primele două luni.

    Antreprenorul mai spune că în dezvoltarea aplicaţiei a investit „destul de multe resurse financiare, alături de multă muncă şi timp”, menţionând că au avut un avantaj al economiilor făcute în paralel în cadrul fermei. Mărturiseşte că iniţial nu se gândea că puteau monetiza aplicaţia, „dar după rezultatele obţinute, au apărut primele solicitări de la fermieri din zona noastră, apoi am început să o promovăm şi astfel cererea nu a întârziat să apară”.

    România este o ţară cu o îndelungată tradiţie agricolă; fermierii învaţă meserie din tată în fiu şi de obicei sunt reticenţi la schimbare, deoarece ratarea unui an agricol din cauza unei greşeli ar putea periclita întregul business. Cât de deschişi sunt ei la noile tehnologii? Ştefan Stănescu spune că fermierii români vor să încerce, mai ales din cauza presiunii pe preţul cerealelor. „Cei din vest şi America folosesc aceste noi tehnologii şi asta se reflectă în preţurile scăzute, deoarece fermele devin mai eficiente şi este rentabil pentru ele să vândă şi la preţuri mai mici.” Cei doi antreprenori au solicitări de colaborare şi din străinătate, din ţări „precum America de Nord, Iordania, Nigeria, India sau Iran, dar logistic este mai uşor pentru noi ca primii paşi să îi facem în apropierea României; dacă lucrurile merg bine, vom trece la următorul pas”.

    Românii vor concura la nivel internaţional pentru titlul de „cea mai bună afacere a anului din domeniul agriculturii”, în cadrul Future Agro Challenge. Câştigătorii vor fi anunţaţi în cadrul evenimentului Global Championship Summit din 16 martie 2017 în Africa de Sud. Agriso a fost printre cei patru finalişti din România şi a câştigat dreptul de a reprezenta ţara noastră la nivel internaţional. Ceilalţi finalişti au fost Serafim, UAV Robotics şi Naturami. Pentru 2017, au în plan extinderea echipei de cercetare-dezvoltare şi de promovare, care în momentul de faţă este formată din 12 persoane, dar şi implementarea de funcţii noi precum o soluţie GPS de ghidaj sau scanări automatizate cu drona.

  • Fermierul român care a reuşit să economisească zeci de mii de euro după ce a creat alături de vărul lui o aplicaţie de administrare a fermei

    Agriso a pornit acum trei ani în cadrul fermei Agromec Visina, judeţul Dolj,unde Ştefan Stănescu administrează 3.600 de hectare de teren în arendă. Ca şi în cazul majorităţii start-up-urilor, prin soluţia sa Stănescu a vrut să rezolve o problemă: solele erau fragmentate, fiind dispuse pe opt localităţi; în plus, îi era greu să se asigure că utilajele mergeau conform planului. „Faptul că la acea vreme nu exista o soluţie completă de management şi monitorizare pentru ferme ne-a determinat pe mine şi pe Mihai Stănescu, vărul meu, care este pasionat de programare, să punem bazele aplicaţiei Agriso”, povesteşte fermierul de 28 de ani, cu master în economie europeană şi cu un alt master în management agricol obţinut la USAMV Bucureşti.  Vărul său, Mihai Stănescu, în vârstă de 22 ani, este student în cadrul Facultăţii de Cibernetică a ASE Bucureşti.

    Au lucrat împreună timp de un an de zile, „am testat şi îmbunătăţit aplicaţia în ferma noastră, iar rezultatele au fost surprinzătoare”. Stănescu povesteşte că a lucrat din pasiune la aplicaţie şi astfel n-a întâmpinat dificultăţi notabile, însă a fost nevoie de „foarte multă răbdare pentru a verifica fiecare parametru în parte şi pentru a ne asigura că toate datele sunt conforme cu ceea ce se întâmplă în fiecare zi în câmp”.

    Aplicaţia Agriso este un produs software ce ajută fermierii să aibă un control asupra activităţilor din fermă, în timp real, din spatele unui telefon sau al unei tablete. Utilajele agricole sunt dotate cu dispozitive GPS ce le-ar permite fermierilor monitorizarea permanentă, la orice oră şi din orice loc. Astfel, fermierul poate vedea ce suprafeţe sunt lucrate, consumul de motorină pe fiecare operaţiune în parte sau consumul general pe zi de lucru. Un alt lucru util pentru agricultori este survolarea şi monitorizarea pământurilor prin intermediul dronelor. „Găsim rapid zonele problematice din interiorul fiecărei sole, unde solul începe să se erodeze din cauza lucrării intensive a acestuia, an de an, şi pe care îl tratăm diferenţiat de zonele productive, pentru a-l aduce şi pe acesta, din nou, în parametri normali şi pentru a creşte astfel productivitatea din fermă”, spune Stănescu. Potrivit lui, solele din cadrul aplicaţiei sunt compatibile cu softul APIA, dând posibilitatea fermierilor să facă declaraţiile necesare pentru subvenţii direct din aplicaţie.

    Ştefan Stănescu susţine că aplicaţia are utilizatori din fiecare judeţ al României, iar totalul suprafeţelor fermelor ce utilizează aplicaţia „depăşeşte 80.000 de hectare şi avem peste 150 de conturi create”. Cifra de afaceri a Agriso în 2016 a fost de 75.000 de euro. „În primele două luni din acest an am depăşit deja nivelul de anul trecut, pe fondul creşterii exponenţiale a cererii”, afirmă fermierul român.

    Cu ce ajută monitorizarea utilajelor? Eficientizarea şi reducerea costurilor, în primul rând. Ştefan Stănescu susţine că a economisit aproximativ 70.000 de euro doar din motorină. „Cu ajutorul aplicaţiei am scăzut consumul de combustibil de la 330 de tone de motorină într-un an agricol la 260 de tone. Pentru o fermă de 3.600 de ha, 70 de tone de motorină reprezintă o scădere a consumului cu peste 21%, respectiv de aproximativ 20 de litri la hectar. De la 92 de litri consumaţi anual am ajuns la 72 de litri, în condiţiile în care am arat cu 30% mai mult teren decât în anul anterior şi consumul ar fi trebuit să fie mai mare”, spune Stănescu, care adaugă că şi sporul de producţie a crescut cu peste 10% cu ajutorul scanărilor.

    Clienţii care vor să folosească Agriso trebuie să plătească un preţ iniţial de achiziţie, apoi vor suporta un cost lunar de 10 euro pentru fiecare utilaj pentru furnizarea de date în timp real şi un cost lunar pentru servicii de asistenţă şi mentenanţă. „Suplimentar, se mai pot comanda şi dispozitive dedicate pentru un control şi mai bun al consumului de carburant sau se pot comanda şi scanări ale terenurilor din satelit sau din dronă.” Potrivit lui, costurile fermierilor se amortizează în primele două luni.

    Antreprenorul mai spune că în dezvoltarea aplicaţiei a investit „destul de multe resurse financiare, alături de multă muncă şi timp”, menţionând că au avut un avantaj al economiilor făcute în paralel în cadrul fermei. Mărturiseşte că iniţial nu se gândea că puteau monetiza aplicaţia, „dar după rezultatele obţinute, au apărut primele solicitări de la fermieri din zona noastră, apoi am început să o promovăm şi astfel cererea nu a întârziat să apară”.

    România este o ţară cu o îndelungată tradiţie agricolă; fermierii învaţă meserie din tată în fiu şi de obicei sunt reticenţi la schimbare, deoarece ratarea unui an agricol din cauza unei greşeli ar putea periclita întregul business. Cât de deschişi sunt ei la noile tehnologii? Ştefan Stănescu spune că fermierii români vor să încerce, mai ales din cauza presiunii pe preţul cerealelor. „Cei din vest şi America folosesc aceste noi tehnologii şi asta se reflectă în preţurile scăzute, deoarece fermele devin mai eficiente şi este rentabil pentru ele să vândă şi la preţuri mai mici.” Cei doi antreprenori au solicitări de colaborare şi din străinătate, din ţări „precum America de Nord, Iordania, Nigeria, India sau Iran, dar logistic este mai uşor pentru noi ca primii paşi să îi facem în apropierea României; dacă lucrurile merg bine, vom trece la următorul pas”.

    Românii vor concura la nivel internaţional pentru titlul de „cea mai bună afacere a anului din domeniul agriculturii”, în cadrul Future Agro Challenge. Câştigătorii vor fi anunţaţi în cadrul evenimentului Global Championship Summit din 16 martie 2017 în Africa de Sud. Agriso a fost printre cei patru finalişti din România şi a câştigat dreptul de a reprezenta ţara noastră la nivel internaţional. Ceilalţi finalişti au fost Serafim, UAV Robotics şi Naturami. Pentru 2017, au în plan extinderea echipei de cercetare-dezvoltare şi de promovare, care în momentul de faţă este formată din 12 persoane, dar şi implementarea de funcţii noi precum o soluţie GPS de ghidaj sau scanări automatizate cu drona.

  • SIFI TM Agro investeşte 1 milion de euro în complexul Siloz Carani

    Noul program de investiţii aflat în curs de implementare va permite uscarea a minim 2.000 tone de cereale pe zi. Extinderea instalaţiei existente are ca obiectiv dezvoltarea semnificativă a capacităţii de preluare şi dublarea capacităţii de livrare de cereale. Astfel, peste 5.000 tone vor putea fi recepţionate zilnic, iar capacitatea de încărcare în vagoane creşte până la 2.000 tone de cereale pe zi.

    “Cu peste 200.000 de tone de cereale procesate în campania agricolă 2016/2017, Siloz Carani a devenit cel mai mare depozitar independent de produse agricole din România. Pentru anul agricol 2017/2018, administratorii Siloz Carani urmăresc consolidarea business-ului. Strategia de dezvoltare avută în vedere împreună cu planul operaţional urmăresc să asigure fidelizarea clienţilor din campania anterioară şi abordarea unui noi segment, cel al fermierilor agricoli. De asemenea, compania urmăreşte să introducă noi servicii în portofoliul său pentru a-şi consolida poziţia de leader ca hub agribusiness, a declarat Dan Dolghin, Director General SIFI TM Agro.

    Siloz Carani, situat strategic în una dintre cele mai importante zone agricole din ţară, foarte aproape de Timişoara, dar şi de Autostrada A1, este cel mai mare hub logistic agricol din ţară, cu o capacitate de recepţie/livrare de 5.000 tone zilnic şi cu o capacitate totală de depozitare de peste 170.000 de tone. Investiţia beneficiază, de asemenea, de o infrastructură feroviară, dispusă la linia electrificată, ceea ce permite accesul la cel mai bun tarif de transport feroviar din zona de Vest. Într-un an de zile de la relansare, hub-ul logistic a devenit cel mai mare depozitar independent de cereale din România, cu un rulaj realizat de peste 200.000 de tone.

    Obiectivul investitorilor este de a transforma silozul din Carani într-un hub agribusiness prin reunirea, în acelaşi spaţiu, a tuturor funcţiilor implicate în domeniul tradingului de cereale: producători, distribuitori, furnizori de materiale şi servicii logistice şi cumpărători de produse agricole.

  • SIFI TM Agro investeşte 1 milion de euro în complexul Siloz Carani

    Noul program de investiţii aflat în curs de implementare va permite uscarea a minim 2.000 tone de cereale pe zi. Extinderea instalaţiei existente are ca obiectiv dezvoltarea semnificativă a capacităţii de preluare şi dublarea capacităţii de livrare de cereale. Astfel, peste 5.000 tone vor putea fi recepţionate zilnic, iar capacitatea de încărcare în vagoane creşte până la 2.000 tone de cereale pe zi.

    “Cu peste 200.000 de tone de cereale procesate în campania agricolă 2016/2017, Siloz Carani a devenit cel mai mare depozitar independent de produse agricole din România. Pentru anul agricol 2017/2018, administratorii Siloz Carani urmăresc consolidarea business-ului. Strategia de dezvoltare avută în vedere împreună cu planul operaţional urmăresc să asigure fidelizarea clienţilor din campania anterioară şi abordarea unui noi segment, cel al fermierilor agricoli. De asemenea, compania urmăreşte să introducă noi servicii în portofoliul său pentru a-şi consolida poziţia de leader ca hub agribusiness, a declarat Dan Dolghin, Director General SIFI TM Agro.

    Siloz Carani, situat strategic în una dintre cele mai importante zone agricole din ţară, foarte aproape de Timişoara, dar şi de Autostrada A1, este cel mai mare hub logistic agricol din ţară, cu o capacitate de recepţie/livrare de 5.000 tone zilnic şi cu o capacitate totală de depozitare de peste 170.000 de tone. Investiţia beneficiază, de asemenea, de o infrastructură feroviară, dispusă la linia electrificată, ceea ce permite accesul la cel mai bun tarif de transport feroviar din zona de Vest. Într-un an de zile de la relansare, hub-ul logistic a devenit cel mai mare depozitar independent de cereale din România, cu un rulaj realizat de peste 200.000 de tone.

    Obiectivul investitorilor este de a transforma silozul din Carani într-un hub agribusiness prin reunirea, în acelaşi spaţiu, a tuturor funcţiilor implicate în domeniul tradingului de cereale: producători, distribuitori, furnizori de materiale şi servicii logistice şi cumpărători de produse agricole.

  • A pornit afacerea din primul an de facultate iar anul acesta aşteaptă vânzări de peste 20.000 de euro

    Producătorul de fructe de pădure Abund Berry şi-a vândut anul trecut producţia de fructe, care a ajuns anul trecut la 2 tone de mure şi 500 kilograme de zmeură, în Carrefour Târgu-Jiu, cofetăriilor şi direct consumatorilor. Tot în 2016, din dorinţa de a crea un produs finit şi în urma unei idei găsite pe internet, Ionel Burtea a decis să folosească o parte din producţia de mure în lansarea vinului de mure Berry Wine. Vinul este unul home made, artizanal, care cuprinde şi o linie de filtrare şi îmbuteliere. Anul trecut, a produs 700 de sticle; iar pentru anul în curs crede că va depăşi 3.000 de sticle, produse într-o ediţie limitată acest număr. 25% din recolta de mure va fi destinată producţiei vinului, iar restul, comercializării ca atare; astfel, veniturile pentru vânzarea de fructe vor depăşi 8.000 de euro anul acesta, iar pentru vin, peste 12.000 de euro.

    Ionel Burtea a povestit că ideea dezvoltării businessului i-a venit în 2015, la scurt timp după ce şi-a început studiile de Relaţii Economice Internaţionale la Academia de Studii Economice din Bucureşti. Burtea spune că îi plăceau fructele şi a sesizat lipsa de pe piaţă a celor crescute în România: ”Majoritatea fructelor veneau din ţări precum Olanda, Mexic, Portugalia – aşa că m-am întrebat: «De ce nu pot fi  cultivate şi aici?»“. După ce a sesizat oportunitatea, le-a povestit ideea părinţilor săi şi au testat-o pe un hectar.

    Tatăl, de profesie avocat, a încurajat ideea fiului său. Plantaţia a trecut de la un hectar la cinci, iar tânărul spune că îşi doreşte o extindere exponenţială în viitor. Potrivit antreprenorului, investiţia într-un astfel de business este de circa 20.000 de euro/hectar; în cazul lor, deţineau deja terenul, pe care se afla şi un puţ necesar ulterior irigaţiei. Deocamdată, vând fructele în cadrul Carrefour Târgu-Jiu şi clienţilor finali, anul acesta au vândut şi în Carrefour Colentina, în Bucureşti. în ceea ce priveşte modelul de business, murele se comercializează, de regulă, cu 10 lei/kg en gros, însă acest preţ poate varia în funcţie de cantitatea pe care o cumpără clienţii. Preţul unei sticle de vin este de 50 de lei. Anul trecut, vânzările de fructe au ajuns la aproximativ 5.000 de euro.

    Planurile lui Ionel presupun livrarea  fructelor şi răspândirea brandului la nivel naţional, dezvoltarea unei mici unităţi de procesare a fructelor de pe plantaţia sa, precum şi, pe termen lung, exportul. ”Românul doreşte calitate la un preţ mic, dar nu se poate lucrul acesta; noi vrem să facem totul  bio, în prezent lucrăm la partea de certificare; calitatea este apreciată la export, dar pe termen lung vom ajunge aici; deocamdată vrem să ne extindem pe piaţa naţională – vrem să ajungem în retail, cu produse naturale, fresh-uri; acestea sunt următoarele produse pe care să le facem.“

    ”Cred că putem să producem la noi, să exportăm produsul finit, nu doar materia primă; în prezent se exportă materie primă, iar lucrul acesta este o problemă, nu aduci plus valoare în economia ta – prin importuri din alte ţări“. Consideră că unul dintre motive este şi faptul că cei care dezvoltă aceste businessuri nu sunt atât de tineri – ”Acum au început să apară şi la noi producători pe segmentul nostru“. Şi-a propus să atragă şi fonduri europene (submăsura 4; pentru o seră de căpşuni) şi la Start-up Nation – pentru o linie de procesare a gemurilor şi dulceţurilor, cu o capacitate de producţie de 700 de borcane pe zi. ”Mai avem puţin de lucru la proiectul pentru fondurile europene pe submăsura 4.1.a, pentru sera de căpşuni cu lanţ alimentar integrat (procesarea fructelor în sucuri).“

    Pentru Abund Berry lucrează trei persoane, inclusiv tatăl tânărului, care este administratorul plantaţiei. ”Forţă de muncă se mai găseşte, dar chiar o să devină o problemă în viitor – în viitorul pe termen scurt chiar“, descrie antreprenorul criza de personal, care se reflectă şi în domeniul agriculturii. La cules lucrează cu zilieri; spune că nu se justifică să facă angajări pentru această perioadă; în sera pe care urmează să o construiască plănuiesc să angajeze şapte persoane, iar într-o viitoare unitate de procesare, încă patru persoane. La acestea se vor adăuga angajaţii care vor lucra în vânzări, marketing, ramuri de care se ocupă în prezent Ionel Burtea. ”La început chiar faci orice, de la a merge la cules, vânzări, marketing, networking, că este nevoie şi de networking – este nevoie la început ca antreprenorul să facă orice – antreprenoriatul nu este filmul acela ce ni l-au vândut americanii, nu este Hollywood, este muncă.“

    Potrivit lui Ionel Burtea, cele mai dificile aspecte în ceea ce priveşte dezvoltarea businessului se leagă de întârzierile în luarea deciziilor. ”Lucrurile care necesită foarte mult timp pentru a lua o decizie, care s-ar putea să se ia instantaneu; amânarea deciziilor, din partea publică a autorităţilor şi din partea privatului, sunt cele mai dificile lucruri.“ Oferă ca exemplu o solicitare pentru obţinerea unei certificări bio: ”Pentru o certificare bio, trebuie să depui o cerere la APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură), iar apoi trebuie să aştepţi 30 de zile – la noi, cam toate autorizaţiile se iau după 30 de zile.“ Spune că lucrurile au tendinţa să se schimbe, dar ”nu cu viteza a şasea, cu a doua sau a treia“. După trei ani de antreprenoriat, Ionel Burtea spune că a înţeles deja şi că greşelile sunt inevitabile: ”Din greşeli înveţi –  încerc să nu greşesc din punctul de vedere financiar, să iau deciziile cele mai corecte, dar din punct de vedere al experienţei, chiar îmi doresc să greşesc, să învăţ.“ Spune că până acum, nu a făcut greşeli foarte mari, însă ”dacă stai să analizezi o problemă, atunci nu mai iei o decizie şi o amâni; amânarea este o problemă – trebuie să simţi ceea ce faci“.

    în ceea ce-l priveşte pe el, spune că a ajuns să se gândească la business tot timpul. ”Nu există minut sau oră în care să nu mă gândesc la ceea ce fac. Pasiunea te ţine în priză“, a spus tânărul antreprenor în cadrul emisiunii. Weekendurile şi le petrece la Ţicleni, iar în timpul săptămânii, de cele mai multe ori, este la Bucureşti. ”Nu văd o problemă în faptul că am 21 de ani sau un avantaj, am 21 de ani şi punct. în continuare îmi place ceea ce fac şi asta este singura explicaţie plauzibilă pentru care mă concentrez pe business şi nu pe alte activităţi.“ De altfel, Ionel Burtea spune că la ieşirile în oraş cu prietenii săi ajung să vorbească tot aspecte legate de business. ”Prietenii mi i-am filtrat astfel încât să am discuţii care să mă ajute în ceea ce fac sau în ceea ce voi face.“

    2016-2017, ultimul an de facultate a fost, de altfel, cel mai important pentru business: ”Ştiam ce trebuie să fac şi pe ce trebuie să mă concentrez – nu ţinteam note prea mari, ci notele de trecere; la disciplinele care îmi plăceau nici nu trebuia să învăţ prea mult şi era totul OK.“ El îi sfătuieşte pe tinerii care, ca şi el, vor să dezvolte un business în domeniul agriculturii, să se înarmeze cu două lucruri: ”Răbdare şi dorinţa de a face, acestea trebuie să fie în armonie cu antreprenorul“.

  • A pornit afacerea din primul an de facultate iar anul acesta aşteaptă vânzări de peste 20.000 de euro

    Producătorul de fructe de pădure Abund Berry şi-a vândut anul trecut producţia de fructe, care a ajuns anul trecut la 2 tone de mure şi 500 kilograme de zmeură, în Carrefour Târgu-Jiu, cofetăriilor şi direct consumatorilor. Tot în 2016, din dorinţa de a crea un produs finit şi în urma unei idei găsite pe internet, Ionel Burtea a decis să folosească o parte din producţia de mure în lansarea vinului de mure Berry Wine. Vinul este unul home made, artizanal, care cuprinde şi o linie de filtrare şi îmbuteliere. Anul trecut, a produs 700 de sticle; iar pentru anul în curs crede că va depăşi 3.000 de sticle, produse într-o ediţie limitată acest număr. 25% din recolta de mure va fi destinată producţiei vinului, iar restul, comercializării ca atare; astfel, veniturile pentru vânzarea de fructe vor depăşi 8.000 de euro anul acesta, iar pentru vin, peste 12.000 de euro.

    Ionel Burtea a povestit că ideea dezvoltării businessului i-a venit în 2015, la scurt timp după ce şi-a început studiile de Relaţii Economice Internaţionale la Academia de Studii Economice din Bucureşti. Burtea spune că îi plăceau fructele şi a sesizat lipsa de pe piaţă a celor crescute în România: ”Majoritatea fructelor veneau din ţări precum Olanda, Mexic, Portugalia – aşa că m-am întrebat: «De ce nu pot fi  cultivate şi aici?»“. După ce a sesizat oportunitatea, le-a povestit ideea părinţilor săi şi au testat-o pe un hectar.

    Tatăl, de profesie avocat, a încurajat ideea fiului său. Plantaţia a trecut de la un hectar la cinci, iar tânărul spune că îşi doreşte o extindere exponenţială în viitor. Potrivit antreprenorului, investiţia într-un astfel de business este de circa 20.000 de euro/hectar; în cazul lor, deţineau deja terenul, pe care se afla şi un puţ necesar ulterior irigaţiei. Deocamdată, vând fructele în cadrul Carrefour Târgu-Jiu şi clienţilor finali, anul acesta au vândut şi în Carrefour Colentina, în Bucureşti. în ceea ce priveşte modelul de business, murele se comercializează, de regulă, cu 10 lei/kg en gros, însă acest preţ poate varia în funcţie de cantitatea pe care o cumpără clienţii. Preţul unei sticle de vin este de 50 de lei. Anul trecut, vânzările de fructe au ajuns la aproximativ 5.000 de euro.

    Planurile lui Ionel presupun livrarea  fructelor şi răspândirea brandului la nivel naţional, dezvoltarea unei mici unităţi de procesare a fructelor de pe plantaţia sa, precum şi, pe termen lung, exportul. ”Românul doreşte calitate la un preţ mic, dar nu se poate lucrul acesta; noi vrem să facem totul  bio, în prezent lucrăm la partea de certificare; calitatea este apreciată la export, dar pe termen lung vom ajunge aici; deocamdată vrem să ne extindem pe piaţa naţională – vrem să ajungem în retail, cu produse naturale, fresh-uri; acestea sunt următoarele produse pe care să le facem.“

    ”Cred că putem să producem la noi, să exportăm produsul finit, nu doar materia primă; în prezent se exportă materie primă, iar lucrul acesta este o problemă, nu aduci plus valoare în economia ta – prin importuri din alte ţări“. Consideră că unul dintre motive este şi faptul că cei care dezvoltă aceste businessuri nu sunt atât de tineri – ”Acum au început să apară şi la noi producători pe segmentul nostru“. Şi-a propus să atragă şi fonduri europene (submăsura 4; pentru o seră de căpşuni) şi la Start-up Nation – pentru o linie de procesare a gemurilor şi dulceţurilor, cu o capacitate de producţie de 700 de borcane pe zi. ”Mai avem puţin de lucru la proiectul pentru fondurile europene pe submăsura 4.1.a, pentru sera de căpşuni cu lanţ alimentar integrat (procesarea fructelor în sucuri).“

    Pentru Abund Berry lucrează trei persoane, inclusiv tatăl tânărului, care este administratorul plantaţiei. ”Forţă de muncă se mai găseşte, dar chiar o să devină o problemă în viitor – în viitorul pe termen scurt chiar“, descrie antreprenorul criza de personal, care se reflectă şi în domeniul agriculturii. La cules lucrează cu zilieri; spune că nu se justifică să facă angajări pentru această perioadă; în sera pe care urmează să o construiască plănuiesc să angajeze şapte persoane, iar într-o viitoare unitate de procesare, încă patru persoane. La acestea se vor adăuga angajaţii care vor lucra în vânzări, marketing, ramuri de care se ocupă în prezent Ionel Burtea. ”La început chiar faci orice, de la a merge la cules, vânzări, marketing, networking, că este nevoie şi de networking – este nevoie la început ca antreprenorul să facă orice – antreprenoriatul nu este filmul acela ce ni l-au vândut americanii, nu este Hollywood, este muncă.“

    Potrivit lui Ionel Burtea, cele mai dificile aspecte în ceea ce priveşte dezvoltarea businessului se leagă de întârzierile în luarea deciziilor. ”Lucrurile care necesită foarte mult timp pentru a lua o decizie, care s-ar putea să se ia instantaneu; amânarea deciziilor, din partea publică a autorităţilor şi din partea privatului, sunt cele mai dificile lucruri.“ Oferă ca exemplu o solicitare pentru obţinerea unei certificări bio: ”Pentru o certificare bio, trebuie să depui o cerere la APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură), iar apoi trebuie să aştepţi 30 de zile – la noi, cam toate autorizaţiile se iau după 30 de zile.“ Spune că lucrurile au tendinţa să se schimbe, dar ”nu cu viteza a şasea, cu a doua sau a treia“. După trei ani de antreprenoriat, Ionel Burtea spune că a înţeles deja şi că greşelile sunt inevitabile: ”Din greşeli înveţi –  încerc să nu greşesc din punctul de vedere financiar, să iau deciziile cele mai corecte, dar din punct de vedere al experienţei, chiar îmi doresc să greşesc, să învăţ.“ Spune că până acum, nu a făcut greşeli foarte mari, însă ”dacă stai să analizezi o problemă, atunci nu mai iei o decizie şi o amâni; amânarea este o problemă – trebuie să simţi ceea ce faci“.

    în ceea ce-l priveşte pe el, spune că a ajuns să se gândească la business tot timpul. ”Nu există minut sau oră în care să nu mă gândesc la ceea ce fac. Pasiunea te ţine în priză“, a spus tânărul antreprenor în cadrul emisiunii. Weekendurile şi le petrece la Ţicleni, iar în timpul săptămânii, de cele mai multe ori, este la Bucureşti. ”Nu văd o problemă în faptul că am 21 de ani sau un avantaj, am 21 de ani şi punct. în continuare îmi place ceea ce fac şi asta este singura explicaţie plauzibilă pentru care mă concentrez pe business şi nu pe alte activităţi.“ De altfel, Ionel Burtea spune că la ieşirile în oraş cu prietenii săi ajung să vorbească tot aspecte legate de business. ”Prietenii mi i-am filtrat astfel încât să am discuţii care să mă ajute în ceea ce fac sau în ceea ce voi face.“

    2016-2017, ultimul an de facultate a fost, de altfel, cel mai important pentru business: ”Ştiam ce trebuie să fac şi pe ce trebuie să mă concentrez – nu ţinteam note prea mari, ci notele de trecere; la disciplinele care îmi plăceau nici nu trebuia să învăţ prea mult şi era totul OK.“ El îi sfătuieşte pe tinerii care, ca şi el, vor să dezvolte un business în domeniul agriculturii, să se înarmeze cu două lucruri: ”Răbdare şi dorinţa de a face, acestea trebuie să fie în armonie cu antreprenorul“.

  • Fonduri nerambursabile, cu acoperire de 100% pentru investiţii de maxim 1,5 mil euro. Vezi aici pentru ce

    „Lansăm acum în consultare publică Ghidul solicitantului pentru investiţii în infrastructura de irigaţii din nevoia de a primi din partea beneficiarilor un feedback real în ceea ce priveşte modul de implementare a acestei submăsuri. Suntem conştienţi de rolul principal al Agenţiei, acela de a crea instrumente eficiente, din punct de vedere al celor care implementează proiectele de investiţii şi care să răspundă în mod real nevoilor beneficiarilor” a precizat Adrian – Ionuţ Chesnoiu, directorul general al AFIR.

    Sprijinul public pentru investiţiile finanţate prin această submăsură este 100% nerambursabil şi nu va depăşi 1.000.000 euro/ proiect pentru sistemele de irigaţii aferente staţiilor de punere sub presiune (SPP) sau 1.500.000 euro/ proiect pentru amenajarea sistemelor de irigaţii aferente staţiilor de pompare şi repompare (SPA – Staţii de pompare a apei, SRP – Staţii de repompare).

    „Infrastructura de irigaţii reprezintă un sector vital pentru agricultură şi pentru dezvoltarea mediului rural, care are nevoie de investiţii durabile şi de o finanţare consistentă. Nu putem discuta despre o agricultură cu adevărat performantă fără a susţine cu măsuri concrete dezvoltarea sistemului de irigaţii. Sprijinul financiar acordat prin submăsura 4.3 irigaţii va avea un efect pozitiv prin promovarea tehnologiilor noi, economisirea apei în agricultură, scăderea costurilor determinate de consumul apei şi creşterea suprafeţelor irigate” a declarat directorul general al AFIR, Adrian – Ionuţ CHESNOIU.

    Ghidul solicitantului în versiune consultativă este publicat pe pagina de internet a AFIR – www.afir.info – la secţiunea Dezbatere publică.

    Ca urmare a modificării fişei submăsurii (sM) 4.3 din PNDR 2014-2020, a crescut suprafaţa acoperită cu sisteme de irigaţii viabile economic de la 823.130 hectare la 1,8 milioane hectare, conform studiului „Actualizarea strategiei investiţiilor în sectorul irigaţiilor”, valoare asumată la nivelul ţării noastre în cadrul Anexei nr. 2 la H.G. 793/ 2016 pentru aprobarea Programului naţional de reabilitare a infrastructurii principale de irigaţii din România.

    De asemenea, sunt eligibile investiţiile în modernizarea sistemelor care au ca rezultat mărirea suprafeţei nete irigate.

    Totodată, în sesiunea din acest an, vor putea depune proiecte pentru investiţi în infrastructura secundară de irigaţii, derulate prin PNDR 2014-2020 şi solicitanţii care au depus astfel de proiecte în sesiunile anterioare şi care nu au prezentat proiectul tehnic la data prevăzută în notificarea AFIR.

    Beneficiarii eligibili care pot primi finanţarea pentru a realiza investiţii în infrastructura de irigaţii sunt Organizaţii sau Federaţii ale Organizaţiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (OUAI/ FOUAI), constituite din proprietari sau utilizatori de terenuri agricole conform legislaţiei în vigoare.

    Cheltuieli eligibile în cadrul proiectelor depuse prin sM 4.3I vizează investiţii în modernizarea infrastructurii secundare de irigaţii, clădirilor aferente staţiilor de pompare/ repompare/ punere sub presiune sau pentru racordarea la utilităţi, inclusiv construcţia sau modernizarea bazinelor de colectare şi stocare a apei de irigat.

    Dintre cheltuielile neeligibile: costurile cu întreţinerea, reparaţiile şi exploatarea investiţiei realizate; costuri privind închirierea de maşini, utilaje, instalaţii şi echipamente şi costuri operaţionale inclusiv costuri de întreţinere şi chirie.

    Ca urmare modificărilor din fişa sM 4.3I s-a actualizat şi un criteriu de eligibilitate în sensul că investiţia vizează o suprafaţă identificată ca viabilă în Programul Naţional de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigaţii din România.

    Totodată, în urma modificării HG 226/ 2015 privind stabilirea cadrului general de implementare al PNDR, pentru investiţiile care prevăd construcţii-montaj, proiectul tehnic de execuţie se avizează acum după semnarea contractului de finanţare de către AFIR.

    Pentru proiectele din arealul ITI – Delta Dunării a fost introdus criteriul de eligibilitate privind obligativitatea solicitantului de a prezenta avizul de conformitate cu obiectivele Strategiei Integrate de Dezvoltare Durabilă a Deltei Dunării (SIDD DD).

    Principiile de selecţie aferente proiectelor depuse pentru a primi finanţare pentru sM 4.3I se referă la economia de apă (maxim 20 de puncte), la suprafaţa irigată prin proiect (maxim 40 de puncte), la modalitatea de alimentare, respectiv direct de la sursă sau în sistem gravitaţional (maxim 20 de puncte) şi la complementaritatea cu investiţii pentru modernizarea sistemelor de irigaţii în aval (maxim 20 de puncte).

  • Capriciile vremii şi pierderile fermierilor

    În cazurile în care apar calamităţi, o eventuală despăgubire se poate acorda doar dacă paguba depăşeşte 30% din venituri, a declarat secretarul de stat în Ministerul Agriculturii Daniel Botănoiu, în deschiderea conferinţei „Cum salvăm anul agricol”, organizată de Mediafax şi Agrointeligenţa. „Înţelegem, când apare o calamitate, să se ceară despăgubiri, dar trebuie să ne uităm şi la mărimea pagubei. Nu putem vorbi despre despăgubire ca acoperire a pierderilor din venit dacă paguba nu depăşeşte 30%”, a spus Daniel Botănoiu. Oficialul a mai menţionat că „la Ministerul Agriculturii, uşa noastră este deschisă, dar deocamdată nu salvăm nimic şi ne dorim să avem discuţii constructive cu fermierii”.

    Pe de altă parte, directorul general al fermei agricole Insula Mare a Brăilei (IMB), Lucian Buzdugan, a declarat că tehnologia pe care o utilizează în exploataţie se bazează pe ciclul natural îngheţ-dezgheţ, iar solul este foarte puţin atins, astfel că de şapte ani terenurile cultivate în Insula Mare a Brăilei nu au mai fost arate. Insula Mare a Brăilei este cunoscută ca una dintre cele mai mari şi mai performante exploataţii agricole din ţară şi din Europa.

    „Văd că primăvara cultivatorii discuiesc terenul şi mă întreb de ce. Discuirea risipeşte apa din sol, îl şi tasează, iar costurile de exploatare sunt mult mai mari. Eu de şapte ani n-am mai arat terenurile. Valorificăm ciclul îngheţ-dezgheţ şi astfel afânarea terenului pe o adâncime de 20-25 de centimetri se face natural. În plus, consumul de motorină scade de la 50 la 22 de litri la hectar”, explică Lucian Buzdugan.

    Directorul general al IMB a mai arătat că, pentru a reduce costurile de producţie, utilizează inclusiv resturile vegetale („La ceilalţi, humusul din sol scade pentru că materia organică este foarte puţin utilizată”), foloseşte apă dedurizată la irigaţii şi îngrăşăminte în formă lichidă. Mai mult, „noi nu ne atingem de sol decât o singură dată pe an. Gândiţi-vă că o trecere peste sol înseamnă 7% tasare, iar într-un an sunt şapte treceri, din primăvară până în toamnă. Vă recomand să utilizaţi maşini care să fie modulate în aşa fel încât să faceţi o singură trecere peste sol pe an”, a spus Lucian Buzdugan participanţilor la conferinţă.

    Un rol important în eficientizarea activităţii fermierilor este asocierea acestora, dar de-a lungul anilor acest proces s-a dovedit greoi, mai cu seamă din pricina reticenţei agricultorilor. Carrefour, al doilea cel mai mare retailer din România după cifra de afaceri, şi-a înfiinţat propria cooperativă agricolă, denumită Cooperativa Agricolă Carrefour Vărăşti, care cuprinde la început 80 de familii de producători agricoli, care vor livra în jur de 5.000 tone de legume, recoltate de pe o suprafaţă de 60 de hectare, potrivit reprezentanţilor companiei. Cooperativa Agricolă Vărăşti, prin care Carrefour preia producţia din câmp şi o listează în magazinele proprii, a început cu 4-5 producători şi are acum peste 80 de familii partenere, declară Mircea Isvoranu, manager achiziţii legume fructe al Carrefour.

    „Noi suntem primii retaileri care au deschis dialogul cu producătorii agricoli, în urmă cu 14 ani, şi acum avem în total 360 de producători care ne sunt parteneri, iar peste 90% din produsele noastre marcă proprie sunt fabricate în România. Astfel că am demarat şi programul Cooperativa Agricolă Vărăşti, cu 4-5 familii la început, şi am ajuns la peste 80 de familii partenere în prezent”, spune Mircea Isvoranu.

    Oficialul de la Carrefour a mai arătat că toate părţile implicate în acest proiect – producători, retailer şi clienţi – au avantaje de pe urma colaborării. „Clienţilor le oferim gustul românesc şi prospeţimea produselor, vândute la o zi după recoltare, iar, noi – ca retaileri – avem un parteneriat sigur şi constructiv, iar producătorii au siguranţa vânzării şi reducerea pierderilor”, conform lui Isvoranu. Potrivit acestuia, „producţia de 5.000 de tone pe an, preluată de la Vărăşti, este planificată sezon cu sezon, trimestrial, lunar, săptămânal şi zilnic”, astfel încât „fiecare dintre fermieri ştie exact ce are de făcut”.

  • Leguma care este capabilă să provoace revolte în una dintre cele mai mari ţări din lume

    Preţurile ridicate au dus la revolte în anumite ţări din cauza faptului că milioane de oameni nu-şi permiteau să cumpere nici măcar alimentele de bază pentru a-şi hrăni familiile.

    În india explozia preţului cepei în 2010 a dus la revolte, iar guvernul a fost forţat să intervină, interzicând exporturile de ceapă şi au scăzut taxele pentru importul de ceapă. Oamenii din India consumă circa 15 milioane de tone de ceapă pe an, iar această legumă este văzută ca un indicator al sănătăţii economiei indiene.

    Criza a fost declanşată de precipitaţiile abundente în zonele de producţie a cepei, iar acesta a dus la o penurie de ceapă şi implicit explozia preţurilui pentru această legumă. Retailerii au profitat şi au avut o marjă de profit şi de peste 135% încasând profituri de 15.000 de dolari pe zi. Peste 20.000 de oameni au protestat pe străzile din New Delhi, iar femeile şi copii au purtat ghirlande de ceapă în jurul gâtului simbolizând inflaţia alimentelor de bază. Nu este pentru prima dată în istorie când ceapa provoacă tulburenţe în India. Preţul crescut al cepei a doborât puterea centrală în 1980, apoi din nou în 1998, când BJP a pierdut majoritatea în statele majore din cauza preţului cepei.

    Ceapa se situează pe locul trei din rândul vegetalelor produse în lume. În India însă, au o importantă mult mai mare, definită nu doar de rolul acestora din meniurile a milioane de indieni, săraci sau bogaţi, precum şi din modul în care influenţează sistemul politic.

    Potrivit informaţiilor World Food Programme, familiile cheltuiesc în medie în jur de 60-80% din venituri pe alimente. Atunci când preţurile cresc prea mult şi prea repede efectul poate fi sever asupra familiilor sărace care sunt obligate să taie din lucrurile “non-estenţiale” precum manuale şcolare, medicamente sau haine

    Organizaţia Naţiunilor Unite a compus un coş cu cele mai întâlnite alimente: cereale, uleiuri vegetale, lactate, carne şi zahăr.În ianuarie 2017 preţul mediu al acestui coş a crescut cu 12% faţă de ianuarie 2016, informează World Economic Forum.

    Unul dintre motivele ale acestei evoluţii este creşterea preţului zahărului. Acum te costă cu 45% mai mult să-ţi îndulceşti ceaiul decât în ianuarie 2016, în timp ce preţul laptelui folosit pentru cafea a crescut cu 33%, iar uleiul pentru salată cu 34% comparativ cu anul trecut. Doar preţul carnei a rămas stabil, crescând doar cu 8%.