BusinessMagazin

Category: Comerț

Analize detaliate din domeniul comerțului – analize de preț, afaceri de success și multe alte lucruri interesante

  • De ce e mai scump zaharul in Europa fata de restul lumii

    Misterul a inceput cand vamesii belgieni au examinat actele de
    transport a catorva zeci de tiruri-cisterna care parcursesera un
    traseu ciudat, triunghiular prin Europa. Camioanele, fiecare avand
    o incarcatura de 20 de tone de zahar lichid, s-au plimbat prin opt
    tari, parcurgand 4.025 km de la o fabrica de zahar belgiana pana in
    Croatia si inapoi, in loc sa o ia pe drumul cel mai scurt, de 1.450
    de kilometri.


    In drum, cisternele au facut si o scurta oprire la Kaliningrad,
    un punct de control aglomerat de la Marea Baltica, pe granita
    ruseasca. Pentru ca Rusia, si nu Croatia, fusese destinatia
    initiala, transporturile pe care le-au examinat oficialii vamali
    belgieni se calificau pentru o serie de plati speciale numite
    stimulente de export prin programul de subventionare a agriculturii
    derulat de Uniunea Europeana. Programul distribuie anual peste 50
    de miliarde de euro (75 de miliarde de dolari) sub forma de
    subventii in statele UE. Si nicio alta marfa nu este mai
    susceptibila de a fi fraudata decat zaharul.

    Cam 200 de transporturi s-au perindat pe ruta Belgia-Croatia in
    ultimii trei ani, spun anchetatorii, castigand subventii de trei
    milioane de euro pentru producatorul belgian de zahar Beneo-Orafti.
    Primavara aceasta, zeci de de anchetatori belgieni si europeni au
    scotocit birourile companiei, blocand jumatate dintre subventiile
    primite de companie si initiind o investigatie care ar putea costa
    compania restul de 1,5 miliarde de euro care i-au mai ramas in
    conturi, daca nu chiar mai mult.

    In Europa sunt circa un milion de hectare de sfecla de zahar,
    care vor produce anul acesta 16,7 milioane de tone de zahar pentru
    o industrie ce valoreaza circa sapte miliarde de euro. Anul trecut,
    Uniunea Europeana a acordat subventii de pret de 475 de milioane de
    euro pentru zahar, inclusiv pentru exporturi. Apoi a cheltuit alte
    1,3 miliarde de euro ca sa restructureze subventiile, care aveau un
    regim atat de generos, incat au determinat si friguroasa Finlanda
    sa inceapa sa produca mai mult zahar.

  • Online vs offline. Voi de unde va cumparati electronicele?

    Intr-un fel, suntem la rascruce. Avem inaintea noastra mai multe
    drumuri, numai ca nu trebuie sa alegem unul singur, ci sa stabilim
    in ce ordine si cat de repede sa urmam toate acele directii”, spune
    Radu Apostolescu, unul dintre fondatorii eMag, care detine in
    continuare o parte din actiunile magazinului online, dupa ce
    pachetul majoritar de actiuni a fost cumparat la inceputul acestui
    an de distribuitorul IT&C Asesoft Distribution.

    Despre ce directii e vorba? Cea mai recenta mutare, deschiderea
    celui de-al patrulea showroom la Cluj, subliniaza reorientarea eMag
    de la modelul exclusiv online spre unul mixt, online plus offline.
    Magazinele traditionale ar urma sa insemne anul viitor in jur de
    20% din afacere, daca nu chiar mai mult. La Cluj, in urma unei
    investitii mai mici de 50.000 de euro pentru un spatiu de 120 de
    metri patrati, eMag se asteapta in primul an la vanzari de 3
    milioane de euro pentru comenzile livrate in showroom, adica in
    medie 25.000 de euro pe metru patrat. Suprafata totala de expunere
    ajunge insa la aproape 1.000 de metri patrati, din care 500 are
    numai showroomul din Bucuresti, restul fiind impartiti intre Iasi
    (200 mp) si Ploiesti (150 mp).


    Cei 40.000 de oameni asteptati sa treaca in fiecare luna pragul
    acestor patru magazine, precum si cei aproape 25.000 care cumpara
    de pe internet ar putea ridica intr-un an din showroom produse de
    25 de milioane de euro. “Totusi, planul nu este sa migram vanzarile
    in magazine, ci doar sa avem o prezenta in marile orase din tara,
    pentru ca deschiderea unui showroom poate insemna triplarea
    vanzarilor in acea zona”, explica Bogdan Vlad, directorul general
    al eMag. Compania ia in calcul posibilitatea deschiderii altor
    showroomuri, in orase precum Timisoara, Constanta, Craiova sau
    Brasov.

    Dincolo de cifre, extinderea in mediul offline se justifica si
    prin comportamentul cumparatorilor. In loc sa isi faca documentarea
    despre produsul pe care il vor din magazinele traditionale si apoi
    sa se duca intr-un magazin online, unde pretul este mai mic,
    clientii prefera in mod evident sa procedeze invers – fac alegerea
    pe internet, unde pot face foarte usor comparatii intre produse si
    pot citi parerile altor cumparatori, si cumpara din magazinele
    traditionale. “Este vorba despre un fenomen pe care noi il numim
    ROPO – research online, purchase offline (cerceteaza in online,
    cumpara din offline) si care descrie comportamentul a 70% dintre
    cei ce acceseaza magazine online”, sustine Apostolescu.

    Cititi restul articolului in versiunea tiparita a BUSINESS
    Magazin.

  • Mondex Sibiu, in ciorapii insolventei

    Marcel Tichil, administratorul judiciar desemnat in cazul
    insolventei Mondex, asteapta cu nerabdare mijlocul lunii noiembrie.
    Atunci va expira termenul de inscriere a creantelor pe care le au
    creditorii producatorului de ciorapi si i se va confirma – sau nu –
    ca Mondex este una dintre insolventele care ar putea fi salvata de
    la faliment. Tichil, care lucreaza la Relco Active SPRL din Sibiu
    si care are la activ doua insolvente salvate de la faliment in 2005
    (Dealul Ocnei SA si Sibif SA), spune ca scenariul in care Mondex va
    iesi in picioare din procesul de insolventa este chiar posibil.

    Cristian Ionescu, director al Coface Romania, spune ca, in cele
    mai multe cazuri, insolventele nu duc nicaieri: “Din 10 dosare,
    daca in unul sau doua se rezolva problema, este un mare succes”.
    Pesimismul lui Ionescu se bazeaza pe cifre: anul trecut, din cele
    peste 14.000 de firme care au intrat in insolventa, doar 2% dintre
    au reusit sa evite falimentul.

    Pe de alta parte, arata practicienii in insolventa, aceasta
    solutie poate fi benefica pentru companiile care nu mai pot trece
    peste criza sau care au fost deja blocate de creditori. Scaderea
    pietei si a vanzarilor, chiriile mari si creditele luate pentru
    dezvoltare au fost motivele pentru care multe companii din retail
    au intrat anul acesta in insolventa. Pe langa Mondex, companii
    precum Trident, Leonardo, Ethos sau Spar nu au mai reusit sa isi
    plateasca datoriile catre stat si creditori. Un studiu realizat de
    Coface arata ca peste 50% din totalul insolventelor inregistrate in
    prima parte a lui 2009 au fost din comert si constructii.

    Mondex a intrat in insolventa in august, cand Directia Generala
    a Finantelor Publice Sibiu i-a pus poprire pe conturi (compania
    acumulase 166.000 de euro datorii la bugetul de stat), dar si pe
    fondurile de marfa si pe banii pe care clientii Mondex ii datorau
    companiei. “Daca statul nu ar intervenit cu aceasta masura
    radicala, probabil ca societatea ar mai fi mers ceva vreme, dar in
    aceasta situatie a trebuit sa ia o masura de a se pune la adapost,
    caci altfel ar fi intrat in executari silite individuale haotice
    care ar fi afectat-o major”, spune acum Marcel Tichil.

    Admistratorul judiciar al Mondex povesteste ca s-a confruntat cu
    un paradox in privinta chiriilor anul acesta, deoarece mall-urile
    faceau reduceri substantiale noilor veniti, dar s-au aratat destul
    de inflexibili cu cei vechi, cerandu-le sa respecte chiria agreata
    si solicitand chiar aplicarea de penalitati pentru intarzierea
    platilor. “La unele dintre mall-uri am renuntat la spatii, dar am
    lasat o portita deschisa: astfel, daca isi vor reconsidera politica
    de inchiriere, in privinta tarifelor, am putea sa pastram
    magazinele” adauga Tichil.

    Cititi restul articolului in versiunea tiparita a BUSINESS
    Magazin.

  • De ce sunt scumpe florile din Olanda in florariile din Romania

    In cultura japoneza, aranjatul florilor e o arta veche de mii de
    ani si cei interesati pot face cursuri, asa cum romanii invata
    limbi straine sau iau cursuri de dans. Pasionatii de aranjamente
    florale n-au unde sa faca lectii de specialitate in Romania, dar
    vanzatorii din florarii trebuie sa faca toti cursuri speciale. “Ca
    sa invete sa faca un buchet in spirala dureaza cel putin trei luni,
    cu exercitiu in fiecare zi, de cateva ori”, spune Cornelia
    O’Donnell, proprietara florariei Salon des Fleurs din Capitala.
    Dupa ea, e nevoie de experienta pentru a manui florile, altfel
    forma buchetului nu va iesi niciodata perfect. “Testul numarul unu
    cand angajez este un buchet , care trebuie sa aiba nu doar forma
    perfecta, ci si sa stea in picioare pe masa. Daca buchetul sta in
    picioare, sprijinindu-se numai in cozile florilor si nu cade intr-o
    parte, inseamna ca a fost facut bine.”


    Florarii sunt ultimii prin mainile carora trec florile inainte
    de a ajunge la cumparatori. Inaintea lor, sunt o multime de alte
    segmente ale drumului pe care il parcurg florile: cultivatorii,
    angrosistii, distribuitorii. Peste 80% din florile vandute pe piata
    romaneasca vin de peste hotare si preturile sunt mai mari decat in
    tarile de origine. “Cu cat marfa este atinsa de mai multi oameni,
    cu atat costurile procesului de distributie cresc si prin urmare si
    pretul final”, declara anterior pentru BUSINESS Magazin Rand
    Sheriff, directorul general al Interbrands Marketing si
    Distributie, cea mai mare firma din domeniul distributiei.

    Cu cat exista mai putini intermediari intre producator si
    consumatorul final, cu atat pretul este mai mic, deoarece produsul
    nu sufera adaosuri. Unii comercianti prefera sa-si cultive singuri
    florile, reducand astfel la minim lantul de achizitie, dar in
    Romania aceasta practica este aproape inexistenta.

    De fapt, marii cultivatori de flori, ca Sere Codlea, care
    acopereau la inceputul anilor ’90 intreaga piata, au iesit din
    peisaj, astfel incat acum doar 20% din vanzari revin productiei
    interne. In afara de vanzatorii care isi cultiva singuri florile si
    cei ce cumpara marfa de la distribuitori mai sunt si florarii care
    fac comenzi direct la cultivatori, dar este vorba doar de cei ce
    ruleaza cantitati mari. Drumul parcurs de flori este foarte lung,
    plecand de obicei din pietele olandeze, trecand prin mainile
    intermediarilor olandezi, ale importatorilor romani, ajungand la
    angrosistii si distribuitorii locali si de acolo in florariile din
    toata tara.

    Cititi restul articolului in versiunea tiparita a BUSINESS
    Magazin.

  • Cine a vandut cel mai scump tablou din Romania

    In seara zilei de 25 iunie era agitatie mare la hotelul
    Marriott. Peste 400 de oameni venisera la Licitatia de Vara a casei
    Artmark, unde urma sa fie licitat cel mai scump tablou care fusese
    vreodata pus la vanzare in Romania. “Taietorul de lemne” al lui
    Camil Pissaro a intrat in licitatie la suma de 2,5 mil. euro, fiind
    evaluat intre 4 si 6 milioane de euro.

    Nu s-a vandut. Dar a reprezentat un record pentru o piata in
    care cele mai scumpe tablouri vandute pana acum se invart in jurul
    sumei de 100.000 de euro. {i au fost vandute in mare parte tot la
    licitatiile Artmark, nume nou intrat – de aproape un an – pe piata
    galeriilor de arta si a caselor de licitatii din Bucuresti, piata
    dominata de doar cateva nume, printre care Alis, Gold Art,
    Monavissa si Pogany. Saptamana aceasta, pe 15 octombrie, la
    Licitatia de Toamna a Artmark, cea mai scumpa lucrare este estimata
    la 100 de mii de euro (Armand Guillaumin, “Paysage du Midi”).

    “Nu sunt colectionar, nu sunt expert in arta, nu am avut fler
    pentru afaceri”, se caracterizeaza pe scurt Radu Boroianu. Devenit
    om de afaceri de mai putin de un an, de cand a infiintat casa de
    licitatii si galeriile Artmark, Radu Boroianu a fost regizor si,
    dupa 1990, a lucrat in politica – incepand cu o functie de secretar
    de stat in Ministerul Culturii si terminand tot cu o functie de
    secretar de stat, pentru francofonie. Penultima functie detinuta,
    cea de ambasador al Romaniei in Elvetia, l-a adus in atentia presei
    prin legaturile pe care le-ar fi avut cu infiintarea si ulterior
    vanzarea furnizorului de electricitate Buzzmann Industry.

    Radu Boroianu neaga legaturile de afaceri cu companiile din
    energie, fiind suparat ca numele sau a fost atras in “afaceri
    tenebroase” despre care spune ca stie oricum foarte putine lucruri:
    “Am fost asociat aiurea cu afacerile din energie, nu am nicio
    treaba cu acestea, deoarece tot ce am facut eu a fost sa aleg
    oameni de afaceri valorosi elvetieni, cum este seful Sulzer, pe
    care i-am pus in legatura cu oameni de afaceri romani, despre care
    doar s-au zvonit lucruri negative si nici macar nu au fost prinsi
    cu fofarlica”.

  • Cat vor costa tigarile in 2016

    In urmatorii ani, fumatorii vor scoate si mai multi bani din
    buzunar, pentru ca cele mai ieftine pachete vor ajunge la 7,1 lei
    in 2010, urmand ca in 2016 sa coste in medie 12,4 lei, conform
    simularilor realizate de Philip Morris International

    Dintre toate scumpirile aplicate anul acesta pe piata
    romaneasca, tigarile se afla in capul listei, cu peste 20% fata de
    preturile din 2008. Iar anul viitor ar putea aduce un val la fel de
    mare de scumpiri. Un lucru e cert: nu numai ca scaderi de pret
    pentru aceste produse sunt imposibile, “dar cele mai ieftine
    pachete vor ajunge sa coste 12,4 lei in 2016”, declara Philip
    Gambaccini, directorul pentru probleme fiscale si comert
    international in regiunea Europa de Est, Orientul Mijlociu si
    Africa (EMEA) al producatorului de tigarete Philip Morris
    International (PMI). Numai in 2010, pretul minim al unui pachet de
    tigari va ajunge in Romania la 7,1 lei, fata de 6,4 lei, cat costa
    in prezent, estimeaza Gambaccini.


    Ca urmare a scumpirilor, in primul trimestru al acestui an,
    ponderea cheltuielilor cu tigaretele crescut in totalul
    cheltuielilor totale ale unui fumator de la 4% la 6%, conform
    datelor de la Institutul National de Statistica. “Modul in care
    guver-narea incearca sa compenseze pierderele unor incasari la
    bugetul de stat, prin cresterea accizelor la tigari, are impact
    asupra intregii economii, nu numai asupra fumatorilor”, sustine
    Peter Imre, director corporate affairs pentru Romania si Bulgaria
    al Philip Morris. Tot el spune ca intr-o discutie pe care a avut-o
    cu Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, acesta
    recunostea ca preturile mai mari la tigari contribuie la cresterea
    inflatiei, ceea ce are impact asupra intregii economii.

    Majorarea accelerata a accizelor din ultima perioada are un
    efect negativ pentru incasarile la bugetul de stat, in conditiile
    in care piata neagra a tigarilor a inflorit in ultimul an, ajungand
    la peste 23%. In acest context au de pierdut atat producatorii de
    profil, cat si incasarile la bugetul de stat: reprezentantii
    industriei estimeaza ca Ministerul de Finante pierde peste 400 de
    milioane de euro din cauza vanzarilor ilegale din prezent. Prin
    urmare, “acum Guvernul nici nu incaseaza mai multi bani decat si-a
    propus inainte de cresterea accizelor si nici incidenta fumatului
    n-a scazut”, adauga Imre.

    Reducerea incidentei fumatului a fost principalul obiectiv
    declarat pentru introducerea in urma cu patru ani a taxei de viciu,
    al carei beneficiar este Ministerul Sanatatii. Cresterea preturilor
    nu a avut insa efectul scontat in urma aplicarii taxei pe viciu:
    volumul vanzarilor a crescut cu aproape 10% in ultimii ani, de la
    35 de miliarde de tigarete pe an (date disponibile in 2006) la 38,3
    miliarde de tigarete pe an in 2008, conform unui studiu al
    companiei Novel Research. In plus, nici chiar pe vreme de criza
    bugetul destinat viciilor nu sufera modificari, chiar daca
    majoritatea consumatorilor fac economii cu alte tipuri de
    cheltuieli, arata studiile realizate de mai multe companii de
    cercetare de piata de la inceputul acestui an.

  • Noile planuri ale proprietarului City Grill

    “Nu ca e frumos locul asta?” Marian Alecu se uita admirativ in jur. Suntem in fosta Casa Bucur, unul dintre cele mai cunoscute restaurante din Bucuresti din perioada postbelica si cel mai nou proiect al lui Dragos Petrescu. Casa e in plin proces de renovare, deoarece urmeaza sa fie inaugurata in data de 8 octombrie. Si nu mai e mult pana atunci.

    Alecu tocmai a demisionat din conducerea McDonald’s, dupa 17 ani in care a dezvoltat lantul de restaurante in Romania, si a venit sa il ia pe Dragos la masa. Pur si simplu, pentru ca sunt prieteni, nu pentru ca ar derula acum vreun proiect impreuna. Marian Alecu a declarat dupa ce si-a anuntat retragerea ca va porni o afacere pe cont propriu, dar nu in domeniul restaurantelor. Spune ca i-a ajuns.

    Il lasa insa pe Dragos Petrescu sa se ocupe de restaurante, dat fiind ca omul de afaceri care a infiintat City Grill nu lasa sa treaca un an fara un proiect nou in acest domeniu. In 2004 s-a despartit de fostul partener de afaceri (Catalin Mahu, alaturi de care a deschis restaurantele “La mama”) si a infiintat City Grill, in 2005 a pornit proiectul City Café, in 2006 a preluat “Caru’ cu bere”, in 2007 a lansat Buongiorno, in 2008 a achizitionat toate locatiile care i-au placut in Bucuresti, iar in 2009 a venit cu trei branduri noi.

    Cu primul dintre acestea, Dragos Petrescu a incercat sa fenteze criza. La inceputul lui 2009, a pus la punct un proiect de restaurante fast-food, localizate in centre comerciale si adaptate unui buget restrans. Investitie relativ mica si asteptari mari. Bundetot a fost deschis in Iris Shopping Center, galeria comerciala a hipermarketului Auchan Titan. Dragos Petrescu s-a bazat atunci pe faptul ca vanzarile Auchan erau foarte bune si ca in curand urma sa se deschida cinematograful cu 12 sali. Criza insa a tinut oamenii acasa sau i-a trimis cel mult la supermarket. Nu au prea mers la film, nu au mancat in oras. Asa ca Dragos Petrescu a sistat extinderea (alte trei Bundetot urmau a fi deschise in acest an in Focsani, Braila si Pitesti), motivand ca in 2009 trebuie sa vada ce rezultate are proiectul pilot, pe care s-a si vazut nevoit sa il mute din Auchan in centru. Mai precis in centrul vechi.

    “Pentru mine, centrul vechi e o mina de aur”, spunea in 2005 Dragos Petrescu, cand lansa acolo un restaurant cu 250 de locuri, intr-o perioada in care nu prea vorbea nimeni de potentialul centrului vechi. Intre timp, Dragos Petrescu a preluat si “Caru’ cu bere”, iar in ultimul an zeci de terase au rasarit pe cele cateva strazi proaspat pavate din zona. Dezvoltarea centrului vechi l-a prins pe Petrescu, desi posesorul celor mai multe locuri din centrul vechi (aproape 800 de locuri in cele doua restaurante), destul de izolat. “City Grill si «Caru’ cu bere» creeaza ele insele un pol, dar sunt la distanta de agitatia de pe celelalte stradute, asa ca am decis sa securizez si intrarea principala in centrul vechi, dinspre Dambovita.”

     

  • Fost sef de banca, patron de cafenea

    In fiecare saptamana, Henk Mulder – fostul presedinte al ABN
    Amro Romania, aflat acum la conducerea unei banci din Indonezia,
    vorbeste la telefon sau pe e-mail cu Paul Dinescu, fostul sau
    vicepresedinte. Temele de discutie se invart de obicei in jurul a
    ce se mai intampla in Romania si in lume, in sistemul bancar sau
    pur si simplu in viata lor privata. Indiferent de noutatile
    saptamanii, de fiecare data cei doi discuta si despre subiectul lor
    preferat: cafeneaua.

    Grand Café Galleron a fost infiintata in 2004-2005 de Henk
    Mulder, Paul Dinescu si de sotiile lor, care au avut nevoie de o
    casa veche boiereasca si de 200.000 de euro pentru a porni
    cafeneaua. La vremea aceea colegi de board in banca preluata anul
    trecut de Royal Bank of Scotland, cei doi au ales sa investeasca
    intr-o cafenea nu atat pentru ca i-ar fi pasionat domeniul, cat
    pentru ca au gasit o casa frumoasa si bine pozitionata. De fapt, nu
    asa de bine pozitionata – dat fiind ca in 2005, cand s-a deschis
    cafeneaua, pe strada Episcopiei mai erau un restaurant (La Mama) si
    o cafenea (Turabo). “In 2005, Dorobanti era singurul vad de
    cafenele din Capitala, deci pot spune ca am deschis afacerea asta
    cu o doza de inconstienta”, spune acum Paul Dinescu.

    Cafeneaua a fost inaugurata pe finalul celui de-al doilea mandat
    pe care Henk Mulder il avea la ABN Amro Romania (Henk Mulder a
    condus ABN Amro Romania intre 2002 si 2005, primul mandat fiind
    intre 1995 si 1999). La putin timp dupa inaugurare, Mulder a plecat
    din Romania, iar in 2007 a decis sa si renunte la pachetul sau de
    50% din actiunile cafenelei. Actiunile le-a cumparat, bineinteles,
    Paul Dinescu, care i-a platit o suma echivalenta cu cat a investit
    Mulder in cafenea.

    Ramas singur cu cafeneaua si parasind si postul de la banca,
    Paul Dinescu a decis ca trebuie sa faca mai mult din brandul
    Galleron (numele cafenelei fiind de fapt numele unui fost locatar
    al casei, Albert Galleron, un arhitect celebru care a proiectat si
    cladirea Ateneului din Bucuresti). Cam in aceeasi perioada in care
    a cumparat jumatatea lui Mulder, Dinescu a deschis si un magazin de
    bijuterii: Bijoux de Galleron, un boutique axat pe bijuterii din
    argint.

    Cele doua afaceri, in care este actionar majoritar din 2007, ii
    ocupa acum tot timpul lui Paul Dinescu. Deocamdata, nu se mai
    gandeste sa se intoarca in sistemul bancar. “Nu cred ca este un
    moment fericit in care sa ma gandesc la intoarcerea in sistemul
    bancar.”
    Dinescu credea ca renuntarea la banca pentru o afacere proprie va
    fi ceva temporar, pana se va pune pe picioare cafeneaua, insa
    declinul economic a complicat lucrurile.
    De fapt, lucrurile s-au complicat din doua sensuri:

    “Nu cred ca este un moment bun, deoarece bancile o duc acum
    foarte prost, asa ca am amanat planul cu intoarcerea pentru mai
    tarziu; pe de alta parte, nu pot lasa cafeneaua in acest moment
    greu, plus ca acum poate ar fi momentul si pentru extindere”, spune
    Dinescu. La Grand Café Galleron, efectele crizei au inceput sa se
    simta din ultimul trimestru al lui 2008, in februarie – martie
    scaderea ajungand deja la 15% fata de aceeasi perioada a anului
    trecut. Iar pentru perioada verii, o perioada in general slaba
    pentru cafenelele din oras, Dinescu se asteapta la o scadere si mai
    mare.

  • Unde sunt profiturile berarilor?

    Dupa ce anul trecut Heineken si Ursus se aflau in top 20 al
    celor mai profitabile firme din economia Romaniei, cu vanzari
    cumulate de 550 milioane euro si profituri de 80 milioane euro,
    primul semestru al anului a adus primele scaderi ale afacerilor
    celor doua companii. Heineken Romania a postat o cifra de afaceri
    de 103 milioane euro in prima jumatate a anului, cu 3% mai mica
    decat cea inregistrata anul trecut si nu a precizat evolutia
    profitului.

    Vanzarile companiei s-au diminuat cu mai mult de 11%, trendul
    pietei, ceea ce a condus la scaderea cotei de piata. Ursus
    Breweries Romania a comunicat intr-un raport bursier o cifra de
    afaceri de 146,5 milioane euro, similara celei de anul trecut. In
    schimb, compania a inregistrat un profit de 11,7 milioane euro, la
    jumatate fata de primele sase luni ale lui 2008. Ursus a
    inregistrat o evolutie negativa mai mica decat cea a pietei, ceea
    ce i-a permis cresterea cotei de piata la 30,6%, potrivit
    companiei, care citeaza un studiu MEMRB. Care sunt factorii care au
    contribuit la declinul afacerilor producatorilor de bere? Dupa doi
    ani de cresteri de doua cifre, berarii s-au vazut pusi in fata unei
    scaderi de 11% a pietei in prima jumatate a anului, determianta de
    reducerea puterii de cumparare a consumatorilor. “In timpul
    recesiunii, oamenii se simt nesiguri cu privire la ceea ce va aduce
    ziua de maine si cheltuiesc mai putin”.

    Jan Derck van Karnebeek, directorul general al Heineken Romania a
    simtit in bilantul companiei pe care o conduce adevarul spuselor
    sale. Un alt motiv invocat la unison de producatorii de bere este
    cresterea pretului la materiile prime, amplificata si de
    deteriorarea raportului de schimb. “Cumparam toate materiile prime
    intr-o moneda care este tot mai scumpa (n.red. – euro)”, a explicat
    directorul Heineken. Potrivit berarilor, pretul hameiului, maltului
    si al ambalajelor s-a majorat cu 20% in prima jumatate a anului,
    iar aceste costuri ale companiei nu au fost transferate integral in
    preturile de vanzare ale berii, ceea ce a dus la reducerea
    profiturilor.

    “Diferentele dintre cifrele de profit (n.red. – primul semestru
    2009 vs primul semestru 2008) se pot explica prin faptul ca aceasta
    crestere a costurilor de productie nu s-a petrecut simultan cu o
    majorare a preturilor, ceea ce a erodat o parte din profit”, a
    detaliat Stephan Maria Weber, directorul general al Ursus Breweries
    pentru Ziarul Financiar. Potrivit reprezentantilor Heineken,
    preturile au fost majorate cu 4-6% in prima jumatate a anului, ceea
    ce nu a acoperit integral cresterea costurilor. Berarii au fost
    mult mai atenti cu investitiile anul acesta. Dupa ce anul trecut
    Heineken anunta un buget de 50 milioane euro pentru modernizarea si
    renovarea unitatilor de productie, dupa primul trimestru a revizuit
    planurile si a pus investitiile in stand-by. Ursus a finalizat anul
    acesta doua investitii majore la fabricile de la Buzau si
    Timisoara, pentru care a alocat un buget cumulat de 92 milioane
    euro.

    Ce i-a indemnat pe berari sa continue investitiile, ignorand
    semnalele de stagnare ale pietei din 2008? “Investitiile sunt ca
    elefantii: se urnesc greu, dar odata puse in miscare nu se mai pot
    opri”, a comentat Karnebeek asupra investitiilor Heineken in
    cresterea capacitatilor de productie, care erau justificate la
    momentul respectiv de cresterea cererii in piata. Ursus si-a marit
    capacitatea de productie in ultimii 2 ani cu 1,6 milioane
    hectolitri, fiind optimisti cu privire la cresterea consumului, dar
    si din dorinta de a acapara cat mai mult din cota de piata a
    competitorilor. “Noi nu urmarim trendul pietei. Scopul nostru este
    sa fim peste piata”, declara Weber la momentul finalizarii
    investitiilor de la fabrica de la Timisoara. De altfel, cand piata
    este in scadere, miza berarilor este aceea de a scadea mai putin
    decat piata, pentru a castiga o felie cat mai mare din vanzarile
    competitorilor.

    “Singura cale de crestere pentru mine cand piata este in declin
    este sa iau de la competitie cateva sticle de bere”, declara
    zambind seful Heineken, care are drept principal scop de la
    preluarea mandatului majorarea cotei de piata a companiei. Daca
    profitul nu mai este un indicator relevant pentru performantele
    companiilor pe timp de criza, producatorii de bere acorda o tot mai
    mare importanta fluxului de numerar. Heienken a achizitionat anul
    trecut Bere Mures pentru 150 milioane euro, in timp ce Ursus este
    in plin proces de dobandire a controlului unic asupra Bere Azuga,
    pentru suma de 10 milioane euro. Companiile au nevoie de cash flow
    pentru a putea plati achizitiile facute pe o piata plina de
    optimism, iar incapacitatea de a genera numerar poate duce la
    intrarea in insolventa a companiilor.

    Acest lucru s-a intamplat cu InBev la nivel mondial, care dupa ce a
    ajuns la o intelegere de 46 miliarde dolari pentru achizitia
    Anheuser-Busch s-a vazut nevoita sa renunte la operatiunile din
    Europa Centrala si de Est pentru a-si putea achita datoriile. Piata
    berii este disputata de patru multinationale: Ursus Breweries,
    Heineken, InBev si URBB. Vanzarile totale pe piata romaneasca au
    insumat 9 milioane de hectolitri de bere in prima jumatate a anului
    si reprezinta o scadere de 10%, comparativ cu perioada similara a
    anului trecut.

  • O halba de speranta

    In inima Banatului, la 10 minute de mers pe jos de centrul Timisoarei, un vizitator neatent ar putea trece cu usurinta pe langa cateva cladiri, admirandu-le, dar fara sa banuiasca macar ca dincolo de portile de er se fabrica cea mai veche bere din Romania, Timisoreana. Numai hornul innegrit de fum al primului uscator de malt modern, construit in 1900, simbol al orasului, da de gandit ca acolo poate fi o fabrica. Cumparata in 2001 de Ursus Breweries (parte a SAB Miller), fabrica a pastrat stilul arhitectural al secolului al XVIII-lea, perioada cand a fost construita. Sud-africanii de la SAB Miller au conservat infatisarea fabricii, dar au investit aici in ultimii doi ani peste 50 de milioane de euro.

    “Fabrica de aici e foarte veche, dar in egala masura este una dintre cele mai moderne fabrici din tara”, declara Dragos Hopulele, directorul fabricii de la Timisoara. Dincolo de poarta fabricii, in mijlocul unui spatiu verde se afla o mica locomotiva, scoasa de cativa ani din uz, care obisnuia sa transporte berea direct de la fabrica spre centrul orasului. Conducerea fabricii se gandeste deja sa valorifice elementele de traditie si sa organizeze tururi ale fabricii pentru publicul larg, incepand de anul viitor. Vizitatorul poate trece prin fiecare etapa de productie, de la sala de fierbere, unde este o adevarata sauna, cu temperaturi de peste 50 de grade, la incaperea unde berea fermenteaza – un veritabil frigider, cu temperaturi ce coboara sub 4 grade. In aer persista un puternic miros de cereale fierte amestecate cu un iz de malt. Muncitorii sunt insa rari: fabricarea berii este atat de tehnologizata si informatizata, incat nu mai e nevoie de oameni in salile de productie.

    Cu toate acestea, numarul de angajati nu a scazut gratie cresterii capacitatii de productie: “Numarul de angajati a crescut cu 20% dupa investitii si astazi avem in jur de 300 de lucratori aici la fabrica”, spune Hopulele. Linia de imbuteliere pentru doze a fost inaugurata la jumatatea lunii iulie si este ultima faza a investitiei mai sus mentionate, de 50 de milioane de euro. Doua noi linii – pentru PET si doze – dubleaza capacitatea de productie a fabricii, care depaseste astfel 2 milioane de hectolitri. Aceasta inseamna ca productia totala a Ursus Breweries este mai mare de 7 milioane de hectolitri la nivel national, avand in vedere ca firma mai avand fabrici la Buzau, Brasov si Cluj-Napoca. Reprezentantii Ursus justifica investitia prin faptul ca aproape jumatate din berea vanduta in Romania este ambalata la PET. Iar consumul de bere la PET a avut, la nivelul intregii piete, cea mai mare crestere in primele 5 luni ale anului, potrivit companiei de cercetare de piata Nielsen.

    Orientarea romanilor spre doze si PET este legata de cantitatea mare de bere consumata acasa – 70% din total. “Desi vanzarile au scazut cu 8% in prima parte a anului, cantitatea de bere consumata acasa a ramas constanta”, declara Shachar Shaine, director general al United Romanian Breweries Bereprod (URBB), producatorul marcilor Tuborg si Carlsberg. Desi piata scade si implicit afacerile berarilor sufera, Ursus nu opreste investitiile, asa cum n-o fac nici competitorii sai. “Vom continua investitiile in imbunatatirea liniilor de fabricatie”, spune Stephan Maria Weber, directorul general al Ursus Breweries, care a preluat fraiele companiei in urma cu doi ani. Weber e de formatie militara, lucrand doi ani in fortele speciale, ca parasutist, experienta ce i-a dezvoltat principii dupa care se mai ghideaza si astazi in afaceri.

    “Trebuie sa nu uiti de parasuta de rezerva – intotdeauna se poate intampla un eveniment neprevazut si trebuie sa ai un plan de rezerva”, comenteaza Weber. Ursus Breweries este liderul pe piata berii, urmat la mica distanta de Heineken, apoi de Inbev Romania (fosta Interbrew), European Drinks si United Romanian Breweries Bereprod (URBB). Ursus Breweries a avut in 2008 o cifra de afaceri de 325 de milioane de euro, iar Heineken a realizat vanzari de 270 de milioane de euro, conform informatiilor de pe site-ul Ministerului de Finante.