BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • De ce n-au prevazut economistii criza (GALERIE FOTO)

    Viitorul suna bine pentru Romania in urma cu un an. Economistii care avertizau ca vom fi afectati serios de criza internationala puteau fi numarati pe degetele de la o mana. Ceilalti nu au vazut – sau nu au vrut sa vada – semnalele care aratau ca lucrurile vor merge din ce in ce mai rau. Acum, cand afacerile scad, companiile au pierderi, zeci de mii de angajati sunt disponibilizati, bancile nu mai dau credite, iar statul aduna tot mai putini bani, multi se intreaba la ce mai folosesc economistii.

    O explicatie furnizata de analisti pentru aceasta situatie este simpla si surprinzatoare: cei care ar fi vrut sa spuna ca lucrurile se vor inrautati nu au riscat sa para deplasati in valul de optimism care ii cuprinsese pe colegii lor de breasla. “Exista un fenomen foarte interesant, dar putin studiat, acela al comportamentului de grup. Daca un analist prezice la fel ca alti trei sute o crestere si toti se insala, nu il blameaza nimeni. Daca este singur si greseste, toata lumea il arata cu degetul. Niciunul nu risca sa se indeparteze de grup. E mai bine sa dai gres in grup decat sa ai dreptate singur”, spune analistul economic Aurelian Dochia, membru in consiliul de administratie al BRD – Société Générale si fost consultant pentru Banca Mondiala, BERD si OECD.

    Teoria “spiritului de turma” este sustinuta si de economistul-sef al BNR, Valentin Lazea. “Nu e usor sa te singularizezi cu opinii negative impotriva majoritatii, iti trebuie curaj si argumente solide si inatacabile”, afirma el, apreciind ca o alta cauza a faptului ca economistii n-au exprimat opinii despre iminenta crizei este faptul ca majoritatea lucreaza pentru banci si trebuie deci sa respecte politica de comunicare a angajatorului. “Multi au fost nevoiti sa taca, pentru ca jobul nu le-a permis sa vorbeasca”, sustine Lazea. Ca analist in cadrul unei banci nu poti afirma ca nu vor mai fi bani pe piata, ca vor ingheta creditele sau, mai rau, ca banca pentru care lucrezi face tranzactii cu instrumente financiare prea complexe pentru a fi intelese de toti cei implicati si care vor duce la pierderi importante.

    “Economistii sunt asociati diverselor grupuri financiare, lucreaza pentru ele si nu poti sa spui ca banca ta face prapad cu instrumente financiare dubioase. Nimeni nu face cercetare economica pentru sine, este platit de cineva”, spune Florin Pogonaru, presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR), referindu-se insa mai mult la situatia din tarile mai dezvoltate, avand in vedere ca piata din Romania este prea putin sofisticata din punctul de vedere al instrumentelor financiare. O singura banca romaneasca – de top, potrivit unor surse din piata – a avut expunere pe Lehman Brothers, dar si-a retras banii inainte ca grupul american sa se prabuseasca in septembrie 2008. Banca avea plasate depozite in euro la Lehman Brothers.

    Asa ajungem la o alta cauza ce i-a impiedicat pe economisti sa admita ca se apropie criza: multi si-au imaginat ca daca piata bancara de la noi este foarte putin expusa activelor toxice, atunci vom fi feriti.

    “Este drept ca economiile nou-intrate in UE erau mai putin expuse instrumentelor toxice, pentru ca sistemele lor bancare sunt mai putin sofisticate. Ce n-au inteles insa multi analisti este ca exista legaturi organice cu UE, iar daca acolo nu merge, nu merge nici la noi”, considera Daniel Daianu, profesor de economie, europarlamentar si fost ministru de finante. Iar eroarea venea inca de mai departe: pana la jumatatea anului trecut, afirma Daianu, europenii adormeau cu gandul ca economia de pe continent este robusta, nu ca nu are expunere la instrumentele financiare care au generat pierderi masive in SUA. Daianu a tot avertizat in ultimul an cu privire la inrautatirea situatiei, inclusiv in editorialele publicate in Ziarul Financiar.

    Desigur, criza ne-a luat pe neasteptate deoarece in Romania analistii s-au obisnuit sa vorbeasca despre crestere economica. Acelasi lucru li s-a intamplat insa si economistilor straini, care brusc au inceput sa-si schimbe succesiv previziunile. Daca in decembrie anul trecut analistii bancii americane Citi vedeau o crestere de 2,8% a economiei romanesti in 2009, pana in aprilie anul acesta estimarea lor ajunsese la o scadere de 2,5%. Cum este posibil?

  • Doua luni de cresteri sustinute pe Bursa

    Doua luni de cresteri sustinute pe Bursa au fost de ajuns pentru ca piata sa revina pe plus fata de inceputul anului si investitorii sa poata contabiliza primele castiguri fata de prima sedinta de tranzactionare din 2009.

    Multi dintre investitori, dar si o parte din brokeri, vad deja sfarsitul trendului negativ inceput in toamna lui 2007, in timp ce altii, mai circumspecti, spun ca o confirmare a intoarcerii trendului va fi clara abia in momentul in care preturile actiunilor de pe Bursa vor ajunge la nivelul de la inceputul lui octombrie 2008.

    “Ma asteptam la o asemenea evolutie pe termen scurt, dar nu atat de rapida. Totusi, abia suntem la nivelul din noiembrie-decembrie 2008. Cand se va ajunge la preturile de la inceputul lui octombrie, ar trebui sa vedem intrarea pe un trend ascendent”, sustine Rares Nilas, directorul general al BT Securities, societatea de brokeraj a Bancii Transilvania, care a intermediat cele mai mari tranzactii de pe Bursa in primele patru luni ale acestui an, de peste 62 de milioane de euro.

    Societatile de investitii financiare (SIF) au inregistrat cea mai spectaculoasa evolutie in acest an, reusind sa castige pana la 200% de la sfarsitul lunii februarie, dupa ce in primele doua luni ale anului pierdusera aproape 50%. Aceasta evolutie a reusit sa propulseze SIF-urile cu aproape 50% peste nivelul de la sfarsitul anului trecut, astfel ca toti investitorii care au cumparat actiuni SIF in ultimele luni si le-au pastrat in portofoliu inregistreaza castiguri.

    De exemplu, cine a investit 10.000 de lei in actiuni SIF Oltenia (SIF5) la inceputul anului, ar fi castigat pana la sfarsitul saptamanii trecute 5.000 de lei, castigul de 50% pe patru luni fiind de circa 10 ori mai mare decat cel obtinut dintr-un depozit bancar in lei in aceeasi perioada.

    O investitie de 10.000 de lei in aceleasi actiuni la sfarsitul lunii februarie, ar fi adus in doua luni un castig de circa 18.000 de lei. Aceasta in conditiile in care in 2009 investitorii beneficiaza si de scutire de impozit pe castigurile obtinute din vanzarea actiunilor. Evolutiile din ultima perioada dovedesc inca o data ca pe Bursa se pot obtine cele mai mari castiguri intr-un timp foarte scurt, iar prabusirea de la sfarsitul anului trecut si din primele doua luni ale acestui an a crescut exponential si sansele investitorilor de a face profituri impresionante

    “Actiunile au crescut foarte mult pentru ca anterior au scazut foarte mult, intr-un timp scurt, pe fondul iesirii masive a investitorilor straini. Acum, iesirile s-au oprit, iar investitorii care asteapta inca de la sfarsitul anului trecut momentul in care piata se opreste din scadere au intrat puternic la cumparare. Este vorba mai ales despre speculatori, care au fost cei mai activi in ultima perioada”, explica Rares Nilas.

    El crede ca revenirea se datoreaza in primul rand faptului ca atat pe plan intern, cat mai ales pe plan international, incep sa se infirme prognozele pesimiste. Iar aceasta aduce dupa sine si schimbarea sentimentului general din piata. Astfel, daca in urma cu 3-4 luni orice stire era interpretata negativ si producea panica in piata, acum nici stirile cu adevarat negative nu mai produc acelasi efect. De exemplu, raportarile privind scaderea cu 6,1% a economiei SUA in primul trimestru, care au fost mai proaste decat estimarile analistilor, au fost urmate de cresteri atat pe piata americana, cat si pe bursele europene.

    “Eu zic ca deja se intra pe un trend ascendent, iar evolutia din ultima perioada a fost chiar peste asteptari. Cred ca totul se datoreaza sentimentului pozitiv din piata. In momentul in care apar volume mari si cresteri, toti clientii vor sa cumpere”, spune Marius Trif, directorul general al Carpatica Invest, societatea de brokeraj a Bancii Carpatica, a saptea firma de brokeraj adus in doua luni un castig de circa 18.000 de lei. Aceasta in conditiile in care in 2009 investitorii beneficiaza si de scutire de impozit pe castigurile obtinute din vanzarea actiunilor. Evolutiile din ultima perioada dovedesc inca o data ca pe Bursa se pot obtine cele mai mari castiguri intr-un din piata in primele patru luni ale anului. El crede ca in absenta unor stiri extrem de negative, mai ales pe piata americana, Bursa isi poate continua evolutia pozitiva.

    “Sa nu ne asteptam sa continue cresterile in ritmul acesta, nici nu ar fi bine pentru piata, dar cred ca va urma o perioada de acumulare si de consolidare a preturilor”, continua Trif.

    Pe de alta parte, investitorii nu trebuie sa uite nici faptul ca de fiecare data cand piata a urcat foarte rapid intr-un timp scurt, chiar si in lunga perioada de crestere din 2003 pana in 2007, au urmat si corectii semnificative, din cauza ca unii investitori s-au grabit sa-si marcheze profiturile. Iar in contextul in care piata este dominata inca de speculatori si investitorii pe termen lung abia acum incep sa-si faca simtita prezenta, echilibrul este inca fragil si mai pot avea loc corectii puternice.

    Conturarea unui trend ascendent este insa tot mai vehiculata, chiar in conditiile in care raportarile privind evolutia companiilor si a economiei in primul trimestru pot parea negative. De PUBLICITATE exemplu, faptul ca BCR a raportat pe primul trimestru un profit in scadere, iar Banca Transilvania a inregistrat un castig nesemnificativ fata de perioada similara a anului trecut, nu a avut un impact negativ in piata, care si-a continuat cresterea si in ultima sedinta a saptamanii trecute, dupa aparitia acestor date.

    Teoria spune ca Bursa anticipeaza de obicei evolutia economiei, astfel ca raportarile trecute sunt mai putin relevante pentru investitori. In toamna lui 2007, cand au aparut primele scaderi pe Bursa, economia crestea, iar companiile obtineau profituri mai mari. Si in 2008, cand Bursa s-a prabusit, companiile au continuat sa raporteze profituri in crestere, situatia din economie deteriorandu-se abia catre sfarsitul anului. Aplicand acelasi scenariu pe datele actuale, este posibil ca Bursa sa-si continue cresterea, chiar daca societatile listate vor raporta profituri mai mici sau chiar pierderi pe primul trimestru si poate chiar in trimestrul al doilea, daca vor aparea insa semne ca situatia se imbunatateste.

    “Este foarte interesant ca aprecierile din ultimele doua luni s-au fundamentat pe perspective de viitor si nu pe date si statistici”, spune Adrian Lupsan, directorul general adjunct al Intercapital Invest. El crede ca acest lucru denota o incredere a investitorilor intr-o potentiala iesire din criza, iar in acest sens perioada iunie-iulie va fi cea care va confirma sau infirma asteptarile investitorilor.

  • Lupta companiilor de leasing pentru supravietuire

    Cand privesti 17 tari, ai un alt grad de intelegere a fenomenelor economice de ansamblu si a posibilelor solutii”, declara Septimiu Postelnicu pentru BUSINESS Magazin. Romanul in varsta de 32 de ani a coordonat fuziunea pe piata romaneasca intre HVB Leasing si UniCredit Leasing si de o jumatate de an conduce de la Milano operatiunile filialelor UniCredit Global Leasing din regiunea central si est-europeana. O treaba deloc usoara: nu numai ca a trebuit sa se mute in Italia intr-un moment de declin economic, ce zdruncina din temelii industria de leasing in toata lumea, dar acum raspunde de activitatea dintr-o intreaga regiune (formata din Italia, Germania, Austria, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croatia, Bosnia, Serbia, Romania, Ungaria, Letonia, Ucraina, Rusia, Bulgaria si Turcia).

    Din aceasta perspectiva, Postelnicu are insa o imagine mai clara si mai integrata asupra sanselor pe care le are piata de leasing din Romania si din Europa. Nici prezentul, si nici viitorul apropiat nu se arata confortabile, lasa el sa se inteleaga; e foarte clar ca leasingul, la fel ca multe alte industrii, a cazut victima declinului economic de pe tot continentul, iar perioada urmatoare va fi a unei reasezari radicale. “De cresteri mai vorbim peste cativa ani”, crede Septimiu Postelnicu; pentru moment, importante sunt masurile ce se pot lua pentru a supravietui: “Acum discutam de consolidare si de selectia adecvata a clientilor si a industriilor pe care le deservim”.

    Prabusirea domeniilor care au sustinut ani la rand cresterea puternica a sectorului de leasing (auto, in principal, si importul de echipamente al companiilor) a generat in primul trimestru din 2009 o contractie intre 10% si 70% a pietelor din Europa, estimeaza vicepresedintele UniCredit Global Leasing. Coordonatele pietei s-au schimbat dramatic: lupta pentru cota de piata nu mai e la fel de importanta, segmentele cele mai profitabile trebuie inlocuite cu altele, mai sigure. Urmarirea riscului si evitarea pierderilor sunt coordonatele care trec acum in prim-plan. “Scaderea acuta a vanzarilor, generata de o cerere in scadere, selectivitatea fata de clienti, cresterea provizioanelor de risc si presiunea pe costuri sunt acum coordonatele pietei de leasing din absolut toate tarile europene”, spune Septimiu Postelnicu.

    Pe piata romaneasca, unde Postelnicu a lucrat in industria de leasing timp de 12 ani inainte de a pleca la Milano (a inceput inca din timpul facultatii, pentru ca la 27 de ani sa devina director general al HVB Leasing) “sunt doua mari efecte ale crizei: scadere masiva a leasingului auto sI de camioane si incetinirea de pe piata de echipamente, mai ales de constructii, din cauza ca lucrarile majore de infrastructura n-au inceput”. Cand a plecat din Romania, in luna noiembrie a anului trecut, lucrurile abia incepusera sa intre in declin, la nivel global, iar piata romaneasca se confrunta pentru prima oara cu probleme, dupa ce avusese ani buni cu cresteri cu doua cifre. Leasingul a fost una din “victimele colaterale” care au aparut dupa caderea pietei imobiliare si a industriei auto, principalele motoare de dezvoltare ale firmelor de profil in acel moment.

    Pentru prima data in istorie, piata de leasing a scazut anul trecut cu circa 3%, capul de afis al reducerilor fiind leasingul imobiliar (cu 24%). Leasingul de echipamente s-a redus cu 4%, iar cel pentru auto a crescut cu 1%. Scaderile sunt usor de inteles, prin prisma structurii pietei: 71% – vanzari de vehicule, 22% – vanzari de echipamente, 7% – leasing imobiliar. Impactul dificultatilor din intreaga economie a fost cu atat mai dur cu cat majoritatea clientilor vin din zona de companii (89%), urmati de clientii de retail (10%) si de cei guvernamentali, potrivit statisticilor Asociatiei Societatilor Financiare din Romania (ALB Romania). De zece ori mai mica decat alte piete similare din Europa, piata romaneasca de leasing s-a ridicat in 2008 la circa 4,8 miliarde de euro (suma reprezinta valoarea totala a bunurilor finantate), din care circa 60% este controlata de companiile afiliate bancilor. In acest context, companiile de leasing sunt nevoite sa faca eforturi pentru a gasi parghii de salvare, iar una dintre cele mai simple este concentrarea pe nise de activitate pana acum lasate in umbra. “Noi am incurajat intotdeauna companiile sa se uite si spre nise, dar nu au facut-o pentru ca zona auto aducea castiguri mult prea mari. Acum nu mai au incotro”, declara Adriana Ahciarliu, secretarul general al Asociatiei Societatilor Financiare.

    Adriana Ahciarliu, secretarul general al Asociatiei Societatilor Financiare:  “Numarul clientilor rau-platnici a crescut simtitor de la inceputul anului. As putea spune chiar ca situatia este dramatica”

  • Bursa la rascruce

    Cresterea inceputa pe Bursa la sfarsitul lunii februarie a reprezentat cel mai mare avans de la inceputul crizei, in iulie 2007, cele mai lichide 25 de companii listate castigand in medie 75% in mai putin de doua luni. In ultima saptamana, euforia s-a mai domolit, iar pietele de capital stau din nou in cumpana: a trecut intr-adevar criza sau revenirea e doar o iluzie?

    Investitorii si-au reluat atitudinea prudenta si asteapta un raspuns de la companiile de pe Bursa, care au in aceasta perioada adunarile generale ale actionarilor si vor incepe sa raporteze curand rezultatele pe primul trimestru din acest an. Practic, acum se vede cu ce planuri intra companiile in 2009, pe ce afaceri mizeaza si la ce investitii renunta, iar rezultatele pe primul trimestru vor oferi primele date concrete privind modul in care firmele au fost lovite de criza, care a inceput sa se manifeste mai dur in Romania abia in ultimele luni ale lui 2008. Acum se vede care sectoarele cele mai lovite si ce companii sunt mai bine pozitionate ca sa iasa cu bine din aceasta perioada dificila.

    Tot mai multi analisti incep sa creada insa intr-o continuare a trendului de crestere pe Bursa, pe termen mediu, si sustin ca actiunile nu vor mai reveni la minimele din februarie, chiar daca se asteapta ca rezultatele din primul trimestru sa fie mult mai slabe raportate la perioada similara a anului trecut. “Cred ca trendul de crestere se mentine pe termen mediu si acele minime de la sfarsitul lui februarie nu cred ca vor mai fi atinse. In mod cert rezultatele companiilor vor fi mai slabe decat anul trecut, dar si preturile actiunilor sunt mult mai mici, astfel ca asteptarile pesimiste sunt deja in cea mai mare parte incluse in pret, spune Adrian Danciu, director de operatiuni in cadrul Broker Cluj.

    El sustine ca evolutia Bursei in perioada urmatoare va fi data de modul cum vor fi rezultatele fata de asteptarile investitorilor, iar estimarile sunt destul de negative, mai ales pentru sectorul financiar, dar si in unele sectoare mai rezistente, cum ar fi energia sau utilitatile.

    Paradoxal, insa, in SUA bancile mari precum JP Morgan si Wells Fargo au raportat profituri peste asteptari in trimul trimestru, in unele cazuri chiar la nivelul celor din primele trei luni ale lui 2008, acesta fiind si unul dintre motoarele care au propulsat pietele de capital internationale si, implicit, pe cea de la Bucuresti in ultimele saptamani. Trebuie avut in vedere faptul ca aceste profituri s-au datorat in mare parte unor artificii contabile si schimbarii legislatiei care da posibilitatea bancilor sa nu-si mai reevalueze instrumentele financiare din portofolii la pretul pietei (mark to market). Astfel, desi cifrele facute publice par foarte bune, investitorii au inceput sa-si puna intrebari legate de sustenabilitatea rezultatelor, iar pe internet au circulat chiar rezultatele unui stress-test care arata ca multe dintre institutiile financiare mari din SUA sunt intr-o situatie mai proasta decat o arata cifrele.

    In ceea ce priveste piata locala, este de asteptat ca bancile sa publice rezultate mult mai slabe decat anul trecut, avand in vedere ca inca din trimestrul patru al lui 2008 s-a vazut o scadere puternica a profiturilor. Principala problema in cazul bancilor o reprezinta creditele neperformante, respectiv clientii care nu-si mai pot plati ratele, si care se reflecta in contul de profit si pierdere drept costuri de risc, mai exact provizioane care anuleaza din profitul operational al bancii.

    Cu toate acestea, bancile listate au anuntat bugete optimiste, acestea urmand sa fie dezbatute in cadrul adunarilor generale ale actionarilor. BRD, cea mai mare banca locala de pe Bursa, vede o scadere a profitului net cu cel mult 10%, in timp ce Carpatica, una dintre bancile cu capital privat romanesc, estimeaza castiguri de opt ori mai mari pentru acest an. In aceste conditii, daca rezultatele la trimestru vor fi mult sub estimari, ar putea determina din nou aparitia unui sentiment negativ in piata fata de companiile financiare.

    Cu toate acestea, analistii de pe Bursa isi pastreaza optimismul. “Cred ca in Romania criza este mai mult de suprafata. Au fost afectate in special sectoarele care se bazeaza pe exporturi, insa ultimele date arata ca exporturile in afara Uniunii Europene inregistreaza o revigorare si cred ca isi vor reveni si exporturile catre tarile UE, sustine Danciu.

    Adrian Danciu, Broker Cluj: Pentru minimizarea riscurilor vor fi cautate in continuare acele companii cu datorii mici

  • Marirea si decaderea unui broker

     

    Petru Prunea, 63 de ani, este cunoscut de toata lumea drept un lider autoritar si o personalitate puternica. O stiu cel mai bine angajatii sai de la Broker, care ajunsesera in ultimii ani sa fumeze in baile sediului central al firmei din Calea Motilor nr. 119 din Cluj-Napoca ca niste elevi de liceu, dupa ce el a instituit interdictia de a se mai fuma in cadrul institutiei.
     
    Firma pe care a fondat-o si pe care a condus-o din 1994 a fost zguduita la inceputul anului de cel mai mare scandal de pe piata de capital de dupa 2000, dupa ce s-a descoperit ca sefa agentiei din Deva a Broker a fraudat clientii societatii cu aproape un milion de euro. A urmat un amplu control al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritatea de supraveghere a pietei de capital, in urma caruia au fost descoperite nereguli si la alte sucursale ale Broker, fapt care a condus la cele mai drastice sanctiuni dictate pana acum la Bursa: amenzi in valoare totala de 843.000 de lei (200.000 de euro) pentru societate si 22 dintre angajatii sai si suspendarea pentru cinci ani a lui Prunea de pe piata de capital.
     
    Cum a ajuns Petru Prunea, care a dezvoltat una dintre cele mai mari afaceri de pe bursa, cu circa 10.000 de clienti si 15.000 de actionari, sa fie tras la raspundere pentru astfel de ilegalitati? Colaboratorii sai sustin ca totul a fost determinat de dorinta lui de a controla totul si de faptul ca nu a delegat din responsabilitati odata cu cresterea firmei.
     
    “Daca domnul Prunea era inspirat si colabora mai mult cu membrii consiliului de administratie in luarea deciziilor, poate nu se ajungea aici”, sustine Anton Ionescu, 68 de ani, al treilea actionar al Broker, care controleaza 4,16% din capitalul companiei. El a preluat functia de presedinte al Broker in luna martie, dupa o “lovitura de palat” in care, impreuna cu alti membri ai consiliului de administratie, la randul lor actionari semnificativi ai firmei, l-a inlaturat pe Prunea de la carma societatii.

     
    “Prunea s-a considerat stapanul absolut al firmei, voia sa controleze tot si poate de aici i s-au tras cele intamplate. La inceput nu au fost probleme, dar ele au aparut pe masura ce firma a crescut. Cand deja sunt sute de salariati, foarte multi bani si toata puterea sta in mana unui singur om apar probleme”, explica Ionescu. El spune ca a intrat in actionariatul Broker in 2005, dupa ce si-a incheiat cariera politica de deputat, in care a fost pentru o scurta perioada, in 1998, si ministru al transporturilor in guvernul Radu Vasile. “Il cunosteam pe Petru Prunea de multi ani, fiind colegi in perioada cat am fost decanul Facultatii de Constructii de la Universitatea Tehnica din Cluj. M-a bucurat ideea unei colaborari, pentru ca era unul dintre primii care au facut pasul de la socialism la economia capitalista cu aceasta societate de brokeraj”, rememoreaza Ionescu primul contact cu Broker.
     
    Chiar si cei care au fost cu Prunea de la inceput, de cand a infiintat firma, sustin ca in timp colaborarea s-a schimbat, pe masura ce afacerea s-a extins si, odata cu ea, si influenta lui Prunea pe piata de capital. Ioan Cartis, 73 de ani, este principalul actionar al Broker, cu 8,22% din actiuni. El isi aminteste cum a facut primii pasi pe piata de capital, chiar la indemnul lui Prunea.
     
    “Prin 1993, Petru Prunea a avut ideea infiintarii unei societati de valori mobiliare. Mi-a prezentat ideea si am acceptat, deoarece aveam cunostinte despre domeniu si anticipam o dezvoltare buna, in perspectiva infiintarii Bursei de Valori.”

     
    El spune ca inceputul a fost caracterizat prin mult entuziasm, iar printre actionari se numarau medici, ingineri si profesori universitari, el insusi fiind fost rector al Universitatii Politehnice din Timisoara. Baza de plecare a fost solida, insa pe parcurs relatiile dintre principalii actionari au devenit tensionate.
     
    “Oamenii se mai schimba, nu mai comunica, nu mai colaboreaza la fel, isi arata si alte laturi ale personalitatii care poate nu erau vizibile la inceput”, spune Cartis, care a fost membru in consiliul de administratie al Broker din 1994 pana in martie 2009, cand s-a retras din cauza unor probleme de sanatate.
     
    Petru Prunea sustine ca a tinut tot timpul cont de parerile actionarilor, “atunci cand acestea au fost de bun-simt”, insa considera ca este singurul dintre membrii consiliului de administratie in masura sa conduca Broker, din punctul de vedere al experientei pe piata de capital, dupa aproape 14 ani in care afacerea a crescut aproape continuu.

    Petru Prunea: “Societatea noastra e o societate de egali, asa scrie si pe usa. Deciziile se iau in comun. "

    Adrian Caramiha, broker: "Daca activitatea Broker era intru totul in limitele legii, nu cred ca CNVM avea de ce sa se lege”

    Adrian Caramiha, fost director general adjunct al Broker Cluj: “Nu cred intr-o formula de management cu oameni din interior, care au fost formati si au lucrat alaturi de un presedinte sanctionat in acest fel"

  • Cea mai simpla asigurare de viata

    Dupa mai bine de zece ani de la momentul cand au lansat pe piata romaneasca politele de asigurare de tip unit-linked, care includ si o componenta de investitie pe langa asigurare, olandezii de la ING Asigurari de Viata se pregatesc sa isi simplifice radical oferta. “Revizuim o parte dintre produse, astfel incat sa le reducem pretul, ceea ce inseamna si ca vor fi simplificate”, declara pentru BUSINESS Magazin Cornelia Coman, directorul general al asiguratorului care detine circa o treime din piata. Simplificarea se produce la nivelul produsului (clientul poate alege doar din câteva variante de beneficii, sume asigurate sau durata a contractului) sau la nivelul procesului de evaluare a riscului si vanzare, unde “chestionarele de evaluare a riscului se simplifica”.

    Coman remarca, asemenea altor jucatori din industria de asigurari de viata, ca romanii sunt tot mai greu de convins sa aiba incredere in produsele financiare sofisticate, asa cum sunt, spre exemplu, asigurarile de viata legate de fonduri de investitii, dar nu numai ele. Exista o lipsa de incredere in institutiile financiare, remarca ea, iar aceasta tendinta si disponibilitatea tot mai redusa a clientilor de a cheltui mult pentru produse ce nu le sunt strict necesare produc rapid efecte pe piata de asigurari. “Rentabilitatea produselor sofisticate va fi foarte scazuta anul acesta”, apreciaza Sanziana Maioreanu, directorul general al Signal Iduna, unul dintre jucatorii intrati de curand pe piata.

    Asa se face ca, dupa mai multi ani in care au vrut sa convinga clientii sa cumpere asigurari tot mai complexe, companiile se vad nevoite acum sa se replieze din mers. Se schimba nu doar planul de afaceri (puternic afectat de consecintele crizei economice), dar si structura de produse si, nu in ultimul rand, cea de vanzari. “Trebuie sa ne concentra m pe nevoile de masa, care raman in zona produselor traditionale”, spune Frans van der Ent, CEO al Eureko, liderul pietei de asigurari de sanatate. Dupa cum arata planurile de la inceput de an, tot mai multe companii vor adopta, anul acesta macar, politica produselor simple, usor de inteles si, nu in ultimul rand, mai ieftine.

    Anii trecuti, efervescenta economica si puterea de cumparare tot mai mare au incurajat companiile (din orice domeniu, dar mai ales cele financiare) sa promoveze produse din ce in ce mai complicate, fortand o schimbare rapida de mentalitate si acceptarea unor produse mai scumpe. Mai ales dupa lansarea pensiilor private, ce ar fi trebuit sa stimuleze cunoasterea si interesul clientilor, asiguratorii au pariat ca va urma si o dezvoltare rapida a pietei de asigurari de viata – o piata unde, in ultimii ani, multi dintre ei au incercat sa promoveze politele legate de produsele de investitii, ce includ, pe langa asigurare, si o componenta speculativa. Era cumva normal, mai ales atata vreme cat piata de capital, spre care se indreapta o cota mare a acestor investitii, putea sa ofere castiguri uriase.

    “Asiguratorii romani au sarit niste etape si au vrut sa treaca prea repede la ofertele foarte sofisticate”, spunea cu putina vreme in urma Denis Rousset, managerul Groupama pentru Romania, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. In viziunea lui, faptul ca tot mai multe companii au incercat sa promoveze asigurarile complexe in detrimentul celor mai simple este si unul dintre motivele pentru care industria de asigurari de viata este atat de mica, iar evolutia ei atat de lenta. La finele anului trecut, primele brute subscrise din asigurari de viata au fost de circa 1,8 miliarde de lei (sub jumatate de miliard de euro), reprezentand doar o cincime din intreaga piata (evaluata la 2,38 miliarde de euro in 2008). Spre comparatie, soldul creditelor acordate de banci companiilor si populatiei se ridica la aproape 50 de miliarde de euro.

    La prima vedere, statisticile par sa-l contrazica pe francezul de la Groupama, pentru ca politele cu componenta de investitii reprezinta doar 30% din total, cumuland anul trecut circa 522,07 milioane de lei (132 de milioane de euro), in timp ce asigurarile de viata insumau 1,24 miliarde de lei (314 milioane de euro), potrivit Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA). Ce nu spun insa cifrele este ca anii trecuti motorul asigurarilor de viata traditionale a fost creditul bancar (ce insotea, obligatoriu, imprumuturile de lunga durata), sporind cumva fortat cererea pentru aceste produse. Greu de spus acum, cand piata creditelor e blocata, cum vor arata cifrele la finele anului, dar e clar ca surprizele nu pot fi, pentru companii, dintre cele mai placute.

    Arderea etapelor de dezvoltare, cum spune francezul de la Groupama, este destul de usor de inteles, dat fiind ca noua din primele zece companii au actionariat strain; singura exceptie este Asirom, care are capital privat romanesc. Pentru multi dintre asiguratori, piata romaneasca nu este decat una pe o lista mai lunga de tari in care sunt prezenti, iar “importul” unor produse testate anterior pe alte piete a fost firesc. In alte piete, cum este cea franceza, spre exemplu, evolutia a fost mai lenta si mai naturala, spune Denis Rousset, existand mai multe generatii de produse succesive, care au permis clientilor sa le inteleaga, sa le accepte si sa le doreasca. Asigurarile complexe, cu o componenta de speculatie, au aparut pe piata franceza la cateva zeci de ani dupa deschiderea pietei de asigurari de viata (undeva dupa al Doilea Razboi Mondial). Abia cand industria ajunsese la 80 de miliarde de euro (prin anii ’80), asiguratorii s-au incumetat sa lanseze polite mai complicate.”

    Theodor Alexandrescu, AIG Life: “Primul semnal ca asigurarile unit-linked vor scadea este faptul ca a crescut rata rascumpararilor pe aceasta zona, care anul acesta va fi de doua cifre”

  • Euforie de primavara la Bursa

    O luna de cresteri sustinute pe Bursa de la Bucuresti si pe pietele internationale a fost de ajuns ca multi investitori sa uite de criza economica, de caderile dramatice din 2008 si sa se avante din nou la cumparare, determinand una dintre cele mai puternice cresteri din istoria pietei locale de capital.

    “Tot ce e negativ se pare ca a fost sters cu buretele. Totul creste. E surprinzator pentru mine”, afirma Marcel Murgoci, director de operatiuni la societatea de brokeraj Estinvest din Focsani.

    Intr-adevar, stirile negative care la inceputul anului ii determinau sa-si lichideze portofoliile la orice pret nu mai produc aproape niciun efect in perceptia marei mase a investitorilor. Si scenariile de la sfarsitul anului trecut, care prevesteau dezastrul, au fost uitate. Pe de alta parte, chiar si jumatate de stire pozitiva poate aduce acum cresteri de 15% pe zi pentru actiunile listate. Se cumpara la orice pret, chiar daca unii au vandut pe minimele din februarie, iar acum rascumpara aceleasi titluri la cotatii duble. Mai mult, brokerii atrag atentia ca actiuni care cu putin timp in urma erau evitate, au devenit peste noapte vedete pe Bursa.

    Inca o data, Bursa arata ca succesul sau esecul tine mai mult de psihologie decat de analiza cifrelor si daca majoritatea investitorilor incep sa creada in revenirea pietei, atunci ea isi va reveni. Iar cand toata lumea vrea sa prinda trenul revenirii, nu mai conteaza ca pretul platit este dublu.

    SIF-urile, de exemplu, si-au dublat pretul de la inceputul lunii martie, marcand una dintre cele mai accelerate cresteri de la listarea pe Bursa. Cei mai multi investitori au intrat insa la cumparare abia cand preturile se dublasera deja fata de minimele din februarie. Astfel, daca la inceputul lunii martie se tranzactionau zilnic in jur de un milion de actiuni la fiecare SIF, in ultimele zile volumele au ajuns si la 6 milioane de actiuni, iar cresterile zilnice au fost si de 15%. “Se observa acest fenomen accentuat in ultimele zile, aceasta panica la cumparare. Probabil ca investitorii au tot asteptat momentul prielnic de a intra la cumparare, iar cresterile de o saptamana doua nu au fost suficiente ca sa-i faca sa creada intr-o revenire a pietei”, sustine Murgoci.

    El crede ca multi investitori care au stat pana acum pe margine au inceput sa intre destul de puternic la cumparare in ultimele doua saptamani, pentru a nu pierde trendul pozitiv. “Pana atunci intrau cu sume mici si diversificau foarte mult. Pe moment se pare ca s-a schimbat sentimentul”, apreciaza Murgoci. Iar aceasta schimbare s-a produs, desi, la nivel fundamental, situatia economica nu s-a imbunatatit in ultimele luni. Exista insa o explicatie, cred brokerii. “Nu cred ca s-au schimbat multe la nivel macroeconomic, dar investitorii sunt mai atenti acum la stirile pozitive decat la cele negative”, este de parere Adrian Ceuca, directorul general adjunct al Broker Cluj.

    Alti jucatori din piata de capital, precum Rares Nilas, directorul general al BT Securities, firma de brokeraj a Bancii Transilvania, pun schimbarea perceptiei si pe evolutia de pe pietele externe. De exemplu, statistica privind prabusirea exporturilor romanesti in februarie cu 27%, publicata saptamana trecuta, a fost trecuta cu vederea. In schimb, profitul record raportat in primul trimestru de banca americana Wells Fargo a urcat puternic toate pietele, inclusiv pe cea de la Bucuresti.

    Nilas explica cresterea mult mai puternica a pietei locale si prin lichiditatea scazuta, care face ca intrarile mai consistente de capital la cumparare sa determine variatii mult mai puternice decat pe pietele externe. Pentru ca de la inceputul crizei financiare, si scaderile Bursei de la Bucuresti au fost printre cele mai mari din lume. Pare astfel normal ca revenirea de acum a bursei romanesti sa aiba in prim-plan sectorul financiar, cel care a fost cel mai puternic lovit in momentul declansarii crizei. In aceste conditii, BRD a crescut de la inceputul lunii martie cu 72%, iar Banca Transilvania a castigat aproape 75%.

    Societatile de Investitii Financiare (SIF) au fost vedetele revenirii, cu avansuri de pana la 130% in cazul SIF Moldova. Cresterea cotatiilor a fost determinata si de clarificarea pozitiei financiare a acestora, dupa ce BCR si BRD (la care cele cinci SIF detin participatii importante) au anuntat ca vor distribui dividende, iar SIF Oltenia a incasat 18 milioane de euro din vanzarea participatiei la Automobile Craiova. Asadar, cel putin pentru acest an, SIF-urile nu duc lipsa de lichiditati.

    Dar revenirea pietei este generala, nu se rezuma doar la sectorul financiar. Companii care pana in urma cu doua luni erau evitate din cauza pierderilor raportate anul trecut sau a datoriilor mari inregistreaza de doua saptamani cresteri record – producatorul de subansamble auto Compa Sibiu (simbol bursier CMP), cel de componente pentru industria aeronautica Turbomecanica Bucuresti (TBM), combinatul chimic Oltchim Ramnicu- Valcea (OLT) sau compania de foraj Dafora Medias (DAFR).

    “Cred ca, in momentul in care piata se va mai aseza, investitorii se vor gandi mai bine care actiuni merita un pret mai mare decat cel din piata si care nu”, apreciaza Marcel Murgoci. El crede ca pentru cei cei cumpara acum indiferent de actiune sau de pret exista riscul ca peste cateva zile vanzarea sa se faca la un pret mai mic. Asta nu pare insa sa-i impiedice pe investitori sa caute actiuni din ce in ce mai riscante, doar in speranta ca vor putea castiga 50- 100% in cateva zile. “Nu cred ca cine intra astazi se gandeste sa stea pe termen de sase luni. Sunt multi speculatori care vor sa prinda acest val si sa vanda cat mai sus”, conchide Murgoci. Altfel spus, la primele corectii, speculatorii vor fi primii care vor vinde. Ramane de vazut daca si restul investitorilor ii vor urma.

     

    Topul cresterilor pe Bursa
     

  • Linistea de dupa furtuna

     

    Angajamentul bancherilor europeni in fata FMI, de a continua sa isi sustina cu capital filialele din Romania, a avut efecte rapide. Pe plan mediatic, autoritatile s-au grabit sa enunte spre ce domenii ar fi cel mai bine sa se indrepte creditele care, teoretic, vor incepe iar sa curga. In plan concret, banca centrala a decis diminuarea rezervelor minime obligatorii pe care sunt obligate bancile sa le constituie, lasand bancherilor la dispozitie lichiditati in plus de circa un miliard de euro, dupa estimarile lui Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR.
     
    Pentru investitorii straini, mobilizarea de forte de la Viena, la care au participat oficiali de la FMI, CE, BCE, BERD, BEI, BNR si ministerele de finante din tarile implicate, poate fi o (minima) certitudine ca finantarea acordata Romaniei nu va fi compromisa. Nici nu s-a stins bine insa ecoul intelegerii parafate in Austria si vestile rele (insotite de multe comentarii pesimiste) au inceput din nou sa curga. Sistemul bancar romanesc continua sa fie sub presiune, aceeasi presiune generata atat de factori interni, cat mai ales de unii “importati”.
     
    Pana a se putea vorbi de efecte concrete, “angajamentele bancilor-mama de a mentine capitalizarea subsidiarelor din Romania trebuie sa se si concretizeze”, noteaza agentia de evaluare Fitch Ratings intr-un raport dat publicitatii saptamana trecuta, citat de Mediafax. In conditiile legislatiei europene, banca centrala nu poate impune bancherilor straini sa nu repatrieze fonduri din Romania. “Nu putem sa facem ceva obligatoriu, pentru ca am interveni in libera miscare a capitalurilor”, spunea de curand guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, lasand sa se inteleaga ca banii strainilor vor sta in Romania atata vreme cat produc profit, si nu prin masuri de forta.
     
    Decizia BNR de a reduce rata rezervelor medii obligatorii de la 40% la zero pentru fondurile pe care bancherii le atrag pe perioade mai mari de doi ani si de a le mentine neschimbate pentru restul de fonduri e un cutit cu doua taisuri. Pe de o parte, bancherii obtin (macar partial) ceea ce solicita deja de ani de zile, iar lichiditatea suplimentara de care vor beneficia poate produce profituri bune, daca va fi folosita pentru creditare. Pe de alta parte, aceasta masura ii avantajeaza pe bancheri doar daca mentin minim doi ani fondurile in Romania – adica exact ce urmareste BNR. In plus, reducerea rezervelor se va aplica doar de la sfarsitul lunii mai, moment in care ar trebui sa vina si prima transa din imprumutul de la Fondul Monetar International, de 5 miliarde de euro, in rezerva valutara a BNR.

     
    Vasile Iuga, country managing partner al PricewaterhouseCoopers Romania (PwC), noteaza intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin ca, pe langa parghia rezervelor minime, BNR mai are la dispozitie si alte mijloace pentru a impulsiona lichiditatea din sistemul bancar, cum este facilitatea de credit Lombard, adica posibilitatea permanenta a bancilor de a merge la BNR pentru a lua bani cu imprumut (in schimbul unor garantii). In februarie, BNR a imprumutat bancile cu 38 de miliarde de lei, prin operatiuni repo (cumparari de titluri menite sa fie ulterior rascumparate de banci la un pret prestabilit) si prin facilitatea de credit Lombard. “Dobanda Lombard nu are insa capacitatea sa creeze efectul de parghie necesar, intrucat se aplica numai creditelor interbancare pe termen foarte scurt”, spune Vasile Iuga. Pe de alta parte, confirma el, in conditiile actuale de pe pietele externe, bancile-mama se pot confrunta cu probleme de lichiditate si exista riscul ca filialele locale sa repatrieze cat mai multe profituri sau dividende si sa se diminueze fondurile puse la dispozitia bancii locale. Dupa un an exceptional, marile grupuri bancare incaseaza pentru 2008 dividende importante din Romania; pentru a da doar cateva exemple, Societe Generale va distribui 507,5 milioane de lei (118 milioane de euro), cu 23% mai mult decat in 2007, iar Erste Bank – 813 milioane de lei (aproape 190 de milioane de euro, dupa propunerea consiliului de supraveghere al bancii).
     
    “Bancherii nu au venit in Romania sa sustina economia sau sa faca acte de caritate, ci au venit aici sa faca bani”, nota de curand Santiago Pardo Jimenez, partener in charge in departamentul de audit al Deloitte, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. In opinia lui, problema sistemului bancar romanesc nu tine de o lipsa de lichiditate, ci de faptul ca “nu in Romania se decide ce se intampla cu lichiditatea”. Pe de alta parte, si Pardo noteaza importanta “stimulentelor” despre care vorbeste guvernatorul BNR: “Daca au un business bun pe piata romaneasca, de ce n-ar lasa banii aici?”. Nu in ultimul rand, noteaza Iuga, exista si un mare risc de reputatie pentru bancherii straini. “Care banca interesata sa faca afaceri pe termen lung in Europa Centrala si de Est isi permite sa abandoneze filiala locala?” Grupurile bancare cu cele mai extinse operatiuni in Europa Centrala si de Est au trimis deja mesaje in acest sens, asigurand ca filialele locale vor beneficia de tot sprijinul lor, daca va fi nevoie. Analizand istoria recenta pentru a estima evolutiile viitoare, Iuga da cateva exemple de reactii pe care le-au avut bancile in timp de criza economica. Santander (cea mai mare banca spaniola privata) si-a sustinut intens operatiunile locale din Argentina in timpul crizei economice din anul 2001, iar in cazul dezmembrarii grupului Fortis, guvernele Olandei si Belgiei au intervenit coordonat pentru a salva operatiunile gigantului bancar cu operatiuni in fiecare din aceste tari.

    Aflati in continuare daca mai au bancherii un business bun pe piata romaneasca

    De ce sistemul bancar romanesc nu a fost foarte afectat de criza

  • Reteta pentru un profit de 20% din dividende

    Perioada in care companiile au anuntat dividendele pe care le vor oferi din profitul anului trecut a coincis cu cea mai buna evolutie a Bursei de la Bucuresti din ultimii patru ani, indicele BET inregistrand in martie o crestere de 25%, in timp ce SIFurile au castigat in medie peste 30%.

    Companiile care au anuntat distribuirea unor dividende consistente, cu randamente de 15-20%, precum producatorul de profile din aluminiu Alumil Rom Industry (ALU), producatorul de aluminiu Alro Slatina (ALR) si BRD Groupe Société Générale (BRD), au inregistrat printre cele mai mari cresteri de pe Bursa in ultima perioada, in timp ce SIFurile, care vor primi in acest an dividende record de la BCR si BRD, au revenit puternic.

    Este pentru prima data in ultimii ani cand investitorii de pe Bursa pot obtine randamente ridicate pe actiunile din portofolii doar din dividendele oferite de acestea. De exemplu, dividendele oferite de Alumil ofera investitorilor un randament brut de 20%, mai mare decat dobanda oferita de banci la depozitele in lei pe un an. Alte opt companii importante, printre care Alro si BRD, ofera dividende cu randamente cuprinse intre 10% si 18%. In comparatie, anul trecut cel mai bun randament al dividendului a fost de 8%, iar in 2007 cel mai mare castig din dividende a fost de 5,2%.

    “Avem o situatie pe care n-am mai intalnit-o de multi ani pe Bursa. Pe de o parte, preturile actiunilor au scazut foarte mult in ultimul an, pe fondul crizei economice, iar pe de alta parte, la nivelul lui 2008 sunt emitenti care au avut profituri mari, chiar record, astfel ca profiturile nete pe actiune sunt mari raportate la preturile actiunilor. In aceste conditii, distribuirea de dividende chiar in procente nu foarte mari ofera posibilitatea obtinerii de randamente atractive, similare celor la depozitele bancare. Avand in vedere ca dividendele se vor distribui in urmatoarele sase luni, se poate spune ca randamentele sunt chiar mai mari decat la depozite”, explica Alin Brendea, directorul de tranzactionare al societatii de brokeraj Prime Transaction.

    El este de parere ca aceste randamente ridicate reprezinta un impuls de cumparare pentru investitori, mai ales daca acestia nu sunt inca siguri daca sa intre sau nu in piata. "In momentul in care vezi ca un activ genereaza cash, in urmatorul an esti mai dispus sa-l cumperi."

    Nevoia de lichiditati a investitorilor face ca acestia sa prefere companiile care ofera dividende cash. Acesta este si motivul pentru care unele companii listate au hotarat distribuirea de dividende in premiera, dupa ce in anii trecuti au preferat sa-si capitalizeze profiturile si sa ofere actiuni gratuite. "Pentru societati e important sa nu dea din cash, pentru ca reinvestirea profitului e cea mai ieftina sursa de finantare, iar pentru actionari e important sa primeasca cash. Sunt societati in care actionarii fac presiuni pentru dividende. Conteaza si faptul ca politica de acordare a actiunilor gratuite, foarte apreciata pe Bursa in anii precedenti nu mai este atractiva, in conditiile in care preturile actiunilor au scazut foarte mult si nu mai este rentabila", sustine Brendea.

    Una dintre surprize a fost anuntul Bancii Transilvania privind distributia de dividende, pentru prima data de la listare. Din 1997 si pana anul trecut, banca nu s-a abatut de la politica de capitalizare a profiturilor, dar scaderea pretului actiunilor pe Bursa sub valoarea nominala a acestora a determinat o serie de actionari sa ceara dividende cash, dupa cum spunea chiar presedintele bancii, Horia Ciorcila. Valoarea dividendelor distribuite, de 50 mil. lei, este mica in comparatie cu profitul net de anul trecut, care s-a apropiat de 400 de milioane de lei, insa reprezinta un semnal pentru investitori ca banca nu se confrunta cu o criza de lichiditati, dupa ce anul trecut au existat speculatii privind soliditatea acesteia.

    Printre companiile care au anuntat distribuirea de dividende dupa o pauza de cativa ani se numara si compania de servicii petroliere Rompetrol Well Services (PTR) sau producatorul de materiale de constructii Prefab Bucuresti (PREH).

    Unii analisti sunt insa mai rezervati in ceea ce priveste companiile care distribuie dividende in contextul actual de criza, ele avand la randul lor nevoie de cash pentru a traversa cu bine aceasta perioada.

    "Exista presiuni din partea actionarilor pentru distribuirea de dividende, pe fondul conditiilor economice actuale. Totusi, investitorii ar trebui sa aprecieze echilibrul. Nu as acorda foarte multa incredere companiilor care distribuie in acest moment tot profitul pentru dividende. Pana la urma, cand cumperi o actiune nu o cumperi doar pentru dividendele pe care o sa le dea peste o luna, ci trebuie sa te uiti si la ce va face peste 6 luni sau un an", sustine Radu Hanga, directorul general al BT Asset Management, societatea de administrare a investitiilor din grupul Banca Transilvania, care gestioneaza active in valoare de peste 50 de milioane de lei, inclusiv doua fonduri de actiuni.

    Alin Brendea, Prime Transaction: “Dividendele conteaza la acea patura de investitori care au intrat in asteptare in ultimul an, nu neaparat au vandut."

  • Cum va arata lumea noastra dupa intalnirea liderilor G20

    Ziaristii i-au intrebat pe Barack Obama si pe Gordon Brown, la sfarsitul reuniunii G20 de saptamana trecuta, “ce s-a intamplat azi de natura sa ajute economia mondiala”. Ambii au evitat gratios un raspuns transant. Nicolas Sarkozy, in schimb, a zis ca e multumit cu rezultatul reuniunii, cu o mentiune speciala pentru noul sau amic transatlantic: Obama “m-a ajutat cu paradisurile fiscale, e un om foarte deschis, a fost totalmente in sensul a ceea ce ne-am dorit de la summit”.

    Desi prima reactie pentru cine vede stirile e de dezamagire – inca o reuniune G20 de la care s-a asteptat mult si de unde au iesit numai generalitati – in realitate nu e asa, sau nu e chiar asa. Probabil ca unii s-au asteptat ca de la presedintii si prim-ministrii prezenti la Londra sa vina o lista de solutii radicale, de la o noua moneda mondiala de rezerva pana la o institutie noua de supraveghere a tuturor bancilor si bancherilor din lume, sau poate o solutie de a scapa peste noapte de portofoliile cu probleme din bilanturile grupurilor financiare. Acesta a fost sensul pentru care atatea comentarii dinaintea summitului au pomenit de “un nou Bretton Woods”, o noua arhitectura a pietelor si a finantelor mondiale de amploarea celei dezvoltate dupa razboi. Numai ca summitul de la Londra nici nu si-a propus asa ceva si nici n-ar fi reusit daca si-ar fi propus (vorba lui Obama – “daca ar fi fost doar Churchill si Roosevelt stand intr-o camera la un coniac, ar fi mers mai usor negocierea”).

    Cunoastem bine ce frustrari genereaza aproape in permanenta dificultatea de a aduce la un numitor comun viziunile statelor din UE atunci cand se vorbeste de politici unitare si de coeziune in Uniune; cu atat mai greu sunt de conciliat acum viziuni ale unor state care nu numai ca nu fac parte dintr-un grup de interese comun, dar au stat si stau de parti diferite ale unor baricade ideologice sau de nivel de dezvoltare economica. Din acest punct de vedere, gluma lui Obama cu Churchill si Roosevelt capata un sens serios: adusa la realitatea summitului, probabil ca ea ii poate face pe unii sa se gandeasca la o discutie intre Obama si Gordon Brown care sa decida viitorul capitalismului sau niste masuri universal valabile de iesire din criza, numai ca asa ceva nu mai e posibil intr-o lume atat de intens globalizata ca aceasta.

    De ce ar fi nevoie totusi de concilierea a 20 de puncte de vedere diferite? Criza a pus in evidenta aproape cu violenta dependenta reciproca nu numai dintre marile puteri, dar si dintre ele si marile tari in curs de dezvoltare pe care economistii le alinta de cativa ani cu acronimul BRIC (Brazilia, Rusia, India si China), statele arabe sau Japonia si Coreea. Acum patru ani, guvernatorul bancii centrale din China infiora bursele americane cu sugestia ca ar putea renunta la o parte din rezervele valutare in dolari in favoarea unor rezerve in euro, pentru ca toata lumea stia ce mult depinde America de faptul ca Asia cumpara active americane, deficitul comercial intre SUA si China continua sa creasca, iar Europa incerca sa gaseasca o cale de a depasi problemele create de un euro tot mai tare in raport cu dolarul.

    Acum doi ani, cancelarul german Angela Merkel propunea un plan grandios de cooperare intre Europa si America, cu o piata comuna transatlantica, zona de comert liber si standarde comune pentru functionarea pietelor financiare; pe de o parte, planul ei putea fi vazut ca o alianta UE-SUA in fata concurentei asiatice, pe de alta parte ca o premisa pentru niste relatii mai corecte ale europenilor cu Rusia, de care UE depindea energetic, atunci ca si acum. Astfel de exemple, nu singurele, de circuite ale globalizarii unde fiecare are legatura cu fiecare pot sa explice de ce a fost nevoie ca discutiile despre criza sa se poarte acum nu intr-un G7 sau G8, ci intr-un G20 care pare sa fi devenit dintr-o data institutia cea mai buna pentru asa ceva.

    Ar fi prematur sa conchidem ca asezarea la aceeasi masa a lui Obama si Merkel cu Dmitri Medvedev sau Hu Jintao e un semn decisiv ca pentru marile tari in curs de dezvoltare a venit in sfarsit momentul sa-si proclame influenta si sa profite de ea in raport cu puterile economice occidentale. Avem drept contraargument o multime de comentarii ale analistilor occidentali care sustin ca in cele din urma criza va lovi mai puternic tot tari ca Rusia si China si ca SUA ori Germania vor iesi din aceasta perioada in aceeasi postura de lideri – cu alte cuvinte, ca nici o criza nu poate schimba ierarhia traditionala de putere pe plan mondial. Ce e insa cert e ca idealul mai vechi al unei lumi multipolare incepe sa nu mai para asa de indepartat, dar nu gratie unor principii nobile, ci de nevoie; intr-un climat atat de imprevizibil, nimeni nu mai poate lua decizii in numele altora decat daca ofera ceva in schimb, compromisul ajunge obligatoriu, iar oricine se poate alia cu oricine.

    Brazilia si Marea Britanie au sustinut impreuna la summitul G20 o crestere a finantarilor pentru comertul international (si au avut castig de cauza); Franta si Germania au reusit sa obtina, impotriva vointei SUA, un angajament colectiv ca noul regim de supraveghere a pietelor financiare va include si fondurile speculative (hedge funds); SUA, Japonia si Marea Britanie au incercat sa impuna ideea unor pachete de stimulare fiscala la care sa contribuie cat mai multe state, dar n-au izbutit, pentru ca s-au opus Germania si Franta; Rusia si China au incercat sa determine o discutie despre o noua moneda globala de rezerva in locul dolarului, bazata pe Drepturile Speciale de Tragere existente in practica FMI , dar fara succes, intrucat SUA n-are nici un interes sa incurajeze astfel de dezbateri. “E un moment istoric, cand lumea s-a adunat la un loc si a spus ca a fost gresit sa se promoveze dereglementarea pietelor”, a spus economistul Joseph Stiglitz, laureat Nobel.

    Da, pentru ca, iata, s-au putut alia francezii, germanii si rusii contra punctului de vedere american si japonez. E greu de prezis ce efect va avea pentru redresarea economiei globale faptul ca vocea predominanta a Americii e inlocuita acum de un vacarm de glasuri sau, dupa caz, de soapte politicoase. Iarasi dupa vorba lui Obama insa, nici in viata, nici in economie nu exista garantii. O asemenea afirmatie ar fi fost de neimaginat rostita de predecesorul sau, George W. Bush.

     

    Stuctura G20
    Promisiunile liderilor