BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Linistea de dupa furtuna

     

    Angajamentul bancherilor europeni in fata FMI, de a continua sa isi sustina cu capital filialele din Romania, a avut efecte rapide. Pe plan mediatic, autoritatile s-au grabit sa enunte spre ce domenii ar fi cel mai bine sa se indrepte creditele care, teoretic, vor incepe iar sa curga. In plan concret, banca centrala a decis diminuarea rezervelor minime obligatorii pe care sunt obligate bancile sa le constituie, lasand bancherilor la dispozitie lichiditati in plus de circa un miliard de euro, dupa estimarile lui Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR.
     
    Pentru investitorii straini, mobilizarea de forte de la Viena, la care au participat oficiali de la FMI, CE, BCE, BERD, BEI, BNR si ministerele de finante din tarile implicate, poate fi o (minima) certitudine ca finantarea acordata Romaniei nu va fi compromisa. Nici nu s-a stins bine insa ecoul intelegerii parafate in Austria si vestile rele (insotite de multe comentarii pesimiste) au inceput din nou sa curga. Sistemul bancar romanesc continua sa fie sub presiune, aceeasi presiune generata atat de factori interni, cat mai ales de unii “importati”.
     
    Pana a se putea vorbi de efecte concrete, “angajamentele bancilor-mama de a mentine capitalizarea subsidiarelor din Romania trebuie sa se si concretizeze”, noteaza agentia de evaluare Fitch Ratings intr-un raport dat publicitatii saptamana trecuta, citat de Mediafax. In conditiile legislatiei europene, banca centrala nu poate impune bancherilor straini sa nu repatrieze fonduri din Romania. “Nu putem sa facem ceva obligatoriu, pentru ca am interveni in libera miscare a capitalurilor”, spunea de curand guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, lasand sa se inteleaga ca banii strainilor vor sta in Romania atata vreme cat produc profit, si nu prin masuri de forta.
     
    Decizia BNR de a reduce rata rezervelor medii obligatorii de la 40% la zero pentru fondurile pe care bancherii le atrag pe perioade mai mari de doi ani si de a le mentine neschimbate pentru restul de fonduri e un cutit cu doua taisuri. Pe de o parte, bancherii obtin (macar partial) ceea ce solicita deja de ani de zile, iar lichiditatea suplimentara de care vor beneficia poate produce profituri bune, daca va fi folosita pentru creditare. Pe de alta parte, aceasta masura ii avantajeaza pe bancheri doar daca mentin minim doi ani fondurile in Romania – adica exact ce urmareste BNR. In plus, reducerea rezervelor se va aplica doar de la sfarsitul lunii mai, moment in care ar trebui sa vina si prima transa din imprumutul de la Fondul Monetar International, de 5 miliarde de euro, in rezerva valutara a BNR.

     
    Vasile Iuga, country managing partner al PricewaterhouseCoopers Romania (PwC), noteaza intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin ca, pe langa parghia rezervelor minime, BNR mai are la dispozitie si alte mijloace pentru a impulsiona lichiditatea din sistemul bancar, cum este facilitatea de credit Lombard, adica posibilitatea permanenta a bancilor de a merge la BNR pentru a lua bani cu imprumut (in schimbul unor garantii). In februarie, BNR a imprumutat bancile cu 38 de miliarde de lei, prin operatiuni repo (cumparari de titluri menite sa fie ulterior rascumparate de banci la un pret prestabilit) si prin facilitatea de credit Lombard. “Dobanda Lombard nu are insa capacitatea sa creeze efectul de parghie necesar, intrucat se aplica numai creditelor interbancare pe termen foarte scurt”, spune Vasile Iuga. Pe de alta parte, confirma el, in conditiile actuale de pe pietele externe, bancile-mama se pot confrunta cu probleme de lichiditate si exista riscul ca filialele locale sa repatrieze cat mai multe profituri sau dividende si sa se diminueze fondurile puse la dispozitia bancii locale. Dupa un an exceptional, marile grupuri bancare incaseaza pentru 2008 dividende importante din Romania; pentru a da doar cateva exemple, Societe Generale va distribui 507,5 milioane de lei (118 milioane de euro), cu 23% mai mult decat in 2007, iar Erste Bank – 813 milioane de lei (aproape 190 de milioane de euro, dupa propunerea consiliului de supraveghere al bancii).
     
    “Bancherii nu au venit in Romania sa sustina economia sau sa faca acte de caritate, ci au venit aici sa faca bani”, nota de curand Santiago Pardo Jimenez, partener in charge in departamentul de audit al Deloitte, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. In opinia lui, problema sistemului bancar romanesc nu tine de o lipsa de lichiditate, ci de faptul ca “nu in Romania se decide ce se intampla cu lichiditatea”. Pe de alta parte, si Pardo noteaza importanta “stimulentelor” despre care vorbeste guvernatorul BNR: “Daca au un business bun pe piata romaneasca, de ce n-ar lasa banii aici?”. Nu in ultimul rand, noteaza Iuga, exista si un mare risc de reputatie pentru bancherii straini. “Care banca interesata sa faca afaceri pe termen lung in Europa Centrala si de Est isi permite sa abandoneze filiala locala?” Grupurile bancare cu cele mai extinse operatiuni in Europa Centrala si de Est au trimis deja mesaje in acest sens, asigurand ca filialele locale vor beneficia de tot sprijinul lor, daca va fi nevoie. Analizand istoria recenta pentru a estima evolutiile viitoare, Iuga da cateva exemple de reactii pe care le-au avut bancile in timp de criza economica. Santander (cea mai mare banca spaniola privata) si-a sustinut intens operatiunile locale din Argentina in timpul crizei economice din anul 2001, iar in cazul dezmembrarii grupului Fortis, guvernele Olandei si Belgiei au intervenit coordonat pentru a salva operatiunile gigantului bancar cu operatiuni in fiecare din aceste tari.

    Aflati in continuare daca mai au bancherii un business bun pe piata romaneasca

    De ce sistemul bancar romanesc nu a fost foarte afectat de criza

  • Reteta pentru un profit de 20% din dividende

    Perioada in care companiile au anuntat dividendele pe care le vor oferi din profitul anului trecut a coincis cu cea mai buna evolutie a Bursei de la Bucuresti din ultimii patru ani, indicele BET inregistrand in martie o crestere de 25%, in timp ce SIFurile au castigat in medie peste 30%.

    Companiile care au anuntat distribuirea unor dividende consistente, cu randamente de 15-20%, precum producatorul de profile din aluminiu Alumil Rom Industry (ALU), producatorul de aluminiu Alro Slatina (ALR) si BRD Groupe Société Générale (BRD), au inregistrat printre cele mai mari cresteri de pe Bursa in ultima perioada, in timp ce SIFurile, care vor primi in acest an dividende record de la BCR si BRD, au revenit puternic.

    Este pentru prima data in ultimii ani cand investitorii de pe Bursa pot obtine randamente ridicate pe actiunile din portofolii doar din dividendele oferite de acestea. De exemplu, dividendele oferite de Alumil ofera investitorilor un randament brut de 20%, mai mare decat dobanda oferita de banci la depozitele in lei pe un an. Alte opt companii importante, printre care Alro si BRD, ofera dividende cu randamente cuprinse intre 10% si 18%. In comparatie, anul trecut cel mai bun randament al dividendului a fost de 8%, iar in 2007 cel mai mare castig din dividende a fost de 5,2%.

    “Avem o situatie pe care n-am mai intalnit-o de multi ani pe Bursa. Pe de o parte, preturile actiunilor au scazut foarte mult in ultimul an, pe fondul crizei economice, iar pe de alta parte, la nivelul lui 2008 sunt emitenti care au avut profituri mari, chiar record, astfel ca profiturile nete pe actiune sunt mari raportate la preturile actiunilor. In aceste conditii, distribuirea de dividende chiar in procente nu foarte mari ofera posibilitatea obtinerii de randamente atractive, similare celor la depozitele bancare. Avand in vedere ca dividendele se vor distribui in urmatoarele sase luni, se poate spune ca randamentele sunt chiar mai mari decat la depozite”, explica Alin Brendea, directorul de tranzactionare al societatii de brokeraj Prime Transaction.

    El este de parere ca aceste randamente ridicate reprezinta un impuls de cumparare pentru investitori, mai ales daca acestia nu sunt inca siguri daca sa intre sau nu in piata. "In momentul in care vezi ca un activ genereaza cash, in urmatorul an esti mai dispus sa-l cumperi."

    Nevoia de lichiditati a investitorilor face ca acestia sa prefere companiile care ofera dividende cash. Acesta este si motivul pentru care unele companii listate au hotarat distribuirea de dividende in premiera, dupa ce in anii trecuti au preferat sa-si capitalizeze profiturile si sa ofere actiuni gratuite. "Pentru societati e important sa nu dea din cash, pentru ca reinvestirea profitului e cea mai ieftina sursa de finantare, iar pentru actionari e important sa primeasca cash. Sunt societati in care actionarii fac presiuni pentru dividende. Conteaza si faptul ca politica de acordare a actiunilor gratuite, foarte apreciata pe Bursa in anii precedenti nu mai este atractiva, in conditiile in care preturile actiunilor au scazut foarte mult si nu mai este rentabila", sustine Brendea.

    Una dintre surprize a fost anuntul Bancii Transilvania privind distributia de dividende, pentru prima data de la listare. Din 1997 si pana anul trecut, banca nu s-a abatut de la politica de capitalizare a profiturilor, dar scaderea pretului actiunilor pe Bursa sub valoarea nominala a acestora a determinat o serie de actionari sa ceara dividende cash, dupa cum spunea chiar presedintele bancii, Horia Ciorcila. Valoarea dividendelor distribuite, de 50 mil. lei, este mica in comparatie cu profitul net de anul trecut, care s-a apropiat de 400 de milioane de lei, insa reprezinta un semnal pentru investitori ca banca nu se confrunta cu o criza de lichiditati, dupa ce anul trecut au existat speculatii privind soliditatea acesteia.

    Printre companiile care au anuntat distribuirea de dividende dupa o pauza de cativa ani se numara si compania de servicii petroliere Rompetrol Well Services (PTR) sau producatorul de materiale de constructii Prefab Bucuresti (PREH).

    Unii analisti sunt insa mai rezervati in ceea ce priveste companiile care distribuie dividende in contextul actual de criza, ele avand la randul lor nevoie de cash pentru a traversa cu bine aceasta perioada.

    "Exista presiuni din partea actionarilor pentru distribuirea de dividende, pe fondul conditiilor economice actuale. Totusi, investitorii ar trebui sa aprecieze echilibrul. Nu as acorda foarte multa incredere companiilor care distribuie in acest moment tot profitul pentru dividende. Pana la urma, cand cumperi o actiune nu o cumperi doar pentru dividendele pe care o sa le dea peste o luna, ci trebuie sa te uiti si la ce va face peste 6 luni sau un an", sustine Radu Hanga, directorul general al BT Asset Management, societatea de administrare a investitiilor din grupul Banca Transilvania, care gestioneaza active in valoare de peste 50 de milioane de lei, inclusiv doua fonduri de actiuni.

    Alin Brendea, Prime Transaction: “Dividendele conteaza la acea patura de investitori care au intrat in asteptare in ultimul an, nu neaparat au vandut."

  • Cum va arata lumea noastra dupa intalnirea liderilor G20

    Ziaristii i-au intrebat pe Barack Obama si pe Gordon Brown, la sfarsitul reuniunii G20 de saptamana trecuta, “ce s-a intamplat azi de natura sa ajute economia mondiala”. Ambii au evitat gratios un raspuns transant. Nicolas Sarkozy, in schimb, a zis ca e multumit cu rezultatul reuniunii, cu o mentiune speciala pentru noul sau amic transatlantic: Obama “m-a ajutat cu paradisurile fiscale, e un om foarte deschis, a fost totalmente in sensul a ceea ce ne-am dorit de la summit”.

    Desi prima reactie pentru cine vede stirile e de dezamagire – inca o reuniune G20 de la care s-a asteptat mult si de unde au iesit numai generalitati – in realitate nu e asa, sau nu e chiar asa. Probabil ca unii s-au asteptat ca de la presedintii si prim-ministrii prezenti la Londra sa vina o lista de solutii radicale, de la o noua moneda mondiala de rezerva pana la o institutie noua de supraveghere a tuturor bancilor si bancherilor din lume, sau poate o solutie de a scapa peste noapte de portofoliile cu probleme din bilanturile grupurilor financiare. Acesta a fost sensul pentru care atatea comentarii dinaintea summitului au pomenit de “un nou Bretton Woods”, o noua arhitectura a pietelor si a finantelor mondiale de amploarea celei dezvoltate dupa razboi. Numai ca summitul de la Londra nici nu si-a propus asa ceva si nici n-ar fi reusit daca si-ar fi propus (vorba lui Obama – “daca ar fi fost doar Churchill si Roosevelt stand intr-o camera la un coniac, ar fi mers mai usor negocierea”).

    Cunoastem bine ce frustrari genereaza aproape in permanenta dificultatea de a aduce la un numitor comun viziunile statelor din UE atunci cand se vorbeste de politici unitare si de coeziune in Uniune; cu atat mai greu sunt de conciliat acum viziuni ale unor state care nu numai ca nu fac parte dintr-un grup de interese comun, dar au stat si stau de parti diferite ale unor baricade ideologice sau de nivel de dezvoltare economica. Din acest punct de vedere, gluma lui Obama cu Churchill si Roosevelt capata un sens serios: adusa la realitatea summitului, probabil ca ea ii poate face pe unii sa se gandeasca la o discutie intre Obama si Gordon Brown care sa decida viitorul capitalismului sau niste masuri universal valabile de iesire din criza, numai ca asa ceva nu mai e posibil intr-o lume atat de intens globalizata ca aceasta.

    De ce ar fi nevoie totusi de concilierea a 20 de puncte de vedere diferite? Criza a pus in evidenta aproape cu violenta dependenta reciproca nu numai dintre marile puteri, dar si dintre ele si marile tari in curs de dezvoltare pe care economistii le alinta de cativa ani cu acronimul BRIC (Brazilia, Rusia, India si China), statele arabe sau Japonia si Coreea. Acum patru ani, guvernatorul bancii centrale din China infiora bursele americane cu sugestia ca ar putea renunta la o parte din rezervele valutare in dolari in favoarea unor rezerve in euro, pentru ca toata lumea stia ce mult depinde America de faptul ca Asia cumpara active americane, deficitul comercial intre SUA si China continua sa creasca, iar Europa incerca sa gaseasca o cale de a depasi problemele create de un euro tot mai tare in raport cu dolarul.

    Acum doi ani, cancelarul german Angela Merkel propunea un plan grandios de cooperare intre Europa si America, cu o piata comuna transatlantica, zona de comert liber si standarde comune pentru functionarea pietelor financiare; pe de o parte, planul ei putea fi vazut ca o alianta UE-SUA in fata concurentei asiatice, pe de alta parte ca o premisa pentru niste relatii mai corecte ale europenilor cu Rusia, de care UE depindea energetic, atunci ca si acum. Astfel de exemple, nu singurele, de circuite ale globalizarii unde fiecare are legatura cu fiecare pot sa explice de ce a fost nevoie ca discutiile despre criza sa se poarte acum nu intr-un G7 sau G8, ci intr-un G20 care pare sa fi devenit dintr-o data institutia cea mai buna pentru asa ceva.

    Ar fi prematur sa conchidem ca asezarea la aceeasi masa a lui Obama si Merkel cu Dmitri Medvedev sau Hu Jintao e un semn decisiv ca pentru marile tari in curs de dezvoltare a venit in sfarsit momentul sa-si proclame influenta si sa profite de ea in raport cu puterile economice occidentale. Avem drept contraargument o multime de comentarii ale analistilor occidentali care sustin ca in cele din urma criza va lovi mai puternic tot tari ca Rusia si China si ca SUA ori Germania vor iesi din aceasta perioada in aceeasi postura de lideri – cu alte cuvinte, ca nici o criza nu poate schimba ierarhia traditionala de putere pe plan mondial. Ce e insa cert e ca idealul mai vechi al unei lumi multipolare incepe sa nu mai para asa de indepartat, dar nu gratie unor principii nobile, ci de nevoie; intr-un climat atat de imprevizibil, nimeni nu mai poate lua decizii in numele altora decat daca ofera ceva in schimb, compromisul ajunge obligatoriu, iar oricine se poate alia cu oricine.

    Brazilia si Marea Britanie au sustinut impreuna la summitul G20 o crestere a finantarilor pentru comertul international (si au avut castig de cauza); Franta si Germania au reusit sa obtina, impotriva vointei SUA, un angajament colectiv ca noul regim de supraveghere a pietelor financiare va include si fondurile speculative (hedge funds); SUA, Japonia si Marea Britanie au incercat sa impuna ideea unor pachete de stimulare fiscala la care sa contribuie cat mai multe state, dar n-au izbutit, pentru ca s-au opus Germania si Franta; Rusia si China au incercat sa determine o discutie despre o noua moneda globala de rezerva in locul dolarului, bazata pe Drepturile Speciale de Tragere existente in practica FMI , dar fara succes, intrucat SUA n-are nici un interes sa incurajeze astfel de dezbateri. “E un moment istoric, cand lumea s-a adunat la un loc si a spus ca a fost gresit sa se promoveze dereglementarea pietelor”, a spus economistul Joseph Stiglitz, laureat Nobel.

    Da, pentru ca, iata, s-au putut alia francezii, germanii si rusii contra punctului de vedere american si japonez. E greu de prezis ce efect va avea pentru redresarea economiei globale faptul ca vocea predominanta a Americii e inlocuita acum de un vacarm de glasuri sau, dupa caz, de soapte politicoase. Iarasi dupa vorba lui Obama insa, nici in viata, nici in economie nu exista garantii. O asemenea afirmatie ar fi fost de neimaginat rostita de predecesorul sau, George W. Bush.

     

    Stuctura G20
    Promisiunile liderilor

  • Leac pentru asigurarile de sanatate

     

    “Unui roman ii e cel mai frica sa nu se imbolnaveasca, si mai ales in aceasta perioada de criza va incerca sa se asigure pentru a putea sa beneficieze de tratament daca are nevoie”, crede Theodor Alexandrescu, directorul general al AIG Life Romania, cea de-a doua companie de asigurari de viata. Aceasta a fost premisa lui Alexandrescu cand a decis sa lanseze anul acesta cateva polite noi de asigurari de sanatate. Teama de suferinta, mai ales intr-o perioada cand siguranta locului de munca e pusa sub semnul intrebarii, problemele din sistemul public si perspectiva de a fi adoptata o lege noua, ce scumpeste serviciile medicale pentru omul de rand, sunt factori pe care ii au in vedere toti asiguratorii ce vand polite de sanatate. Ministerul Sanatatii planuieste ca din vara acestui an sa introduca un sistem de asigurari complementare celui de stat si, in paralel, un sistem de coplata a serviciilor publice.
     
    “Cand se va intampla aceasta, piata de asigurari private de sanatate va exploda”, considera Cornelia Scarlatescu, directorul directiei de specialitate din cadrul Astra Uniqa, o alta companie care a lansat de curand polite de sanatate de grup. Cum vanzarile catre firme sufera din cauza reducerilor de bugete, si Astra Uniqa se pregateste pentru lansarea de noi produse adresate clientilor individuali. Cornelia Scarlatescu anticipeaza pentru 2009 o crestere cu circa 30% a pietei de asigurari private de sanatate, dar spune ca in maxim un an de la introducerea noilor reguli in sistemul public, cresterea va tinde chiar spre 100%. Pacientii se vor gandi ca nu are rost sa plateasca pentru serviciile unui spital de stat, justifica ea, iar daca tot dau bani, vor prefera sa obtina in schimb conditii mai bune – “si atunci isi vor cumpara asigurari”.
     
    Este inca neclar ce servicii medicale vor fi acoperite in continuare prin asigurarile publice, cum va fi facuta coplata pentru celelalte, ce costuri vor fi implicate si cum va fi organizat sistemul de asigurari complementare (care ar inlocui plata serviciilor direct la spital), dat fiind ca subiectul este pentru moment doar in stadiul de dezbatere. Pentru companiile ce vand asigurari private de sanatate, aceste noi reguli ar fi insa un colac de salvare neasteptat. Pana de curand, majoritatea asiguratorilor s-au concentrat pe vanzarea politelor de sanatate catre companii, care le ofereau angajatilor in pachetele de beneficii, dar “in actualul climat economic, este extrem de riscant sa pariezi pe dezvoltarea pe termen scurt a acestei piete”, spune Marius Onofrei, director de comunicare si relatii publice al Allianz-Tiriac.

     
    Fortate de contextul economic dificil sa recurga la reduceri de costuri, multe firme elimina cu prioritate asigurarile de sanatate din pachetele de beneficii, completeaza el. Portofoliul Allianz-Tiriac include patru produse de acest tip (Standard, Optim, Extra si Asigurarea personalului medical), dar toate sunt destinate exclusiv clientilor corporatisti.
     
    In pofida problemelor din sistemul public, clientii individuali nu s-au grabit sa cumpere polite private de asigurare, poate si pentru ca numarul clinicilor particulare este inca redus, iar costurile asigurarilor nu sunt la indemana oricui. In plus, clientii individuali nu beneficiaza de deductibilitate fiscala, in timp ce companiile au aceasta posibilitate, in limita a 250 de euro anual. Potrivit studiului Mednet, realizat in colaborare cu Media Xprimm, la inceputul acestui an, aproximativ 13% din bucuresteni si 8% din locuitorii provinciei intentioneaza sa-si incheie o asigurare privata de sanatate, pentru care ar fi dispusi sa plateasca o contributie lunara de 70, respectiv 85 de lei. Sub 40% dintre participantii la acelasi studiu ar fi dispusi sa plateasca intre 5 si 50 de lei pe luna pentru o astfel de polita. Circa 28% dintre locuitorii Capitalei, dar si din provincie ar plati intre 51 si 100 de lei (23 de euro) si doar 8% dintre bucuresteni (respectiv 18% dintre cei din provincie) ar fi dispusi sa contribuie cu mai mult de 100 de lei lunar. Pretul unei asigurari de sanatate de la Eureko, liderul pietei de profil, este cuprins intre 18 si 125 de euro pe luna daca polita este incheiata de o persoana fizica sau 14-80 de euro pe luna daca este cumparata de o companie pentru un grup de angajati.

     
    Apetitul redus al romanilor pentru politele private se transpune si in dimensiunea redusa a pietei – doar 10 milioane de euro in 2008, in crestere cu 2 milioane fata de anul precedent, potrivit estimarilor facute de companii. Aceste statistici includ toate tipurile de polite ce acopera daune legate de ingrijirile medicale, dar politele specifice de sanatate cumuleaza sub 2 milioane de euro, potrivit Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA). Oricare ar fi modelul de calcul, al asiguratorilor sau al CSA, piata este infima in comparatie cu volumul serviciilor medicale private din Romania – de aproape 300 de milioane de euro. Dimensiunea liliputana a industriei (reprezentand doar 2% din totalul primelor subscrise in asigurari de viata, dupa estimarile asiguratorilor), este un alt motiv ce-i face pe jucatori sa creada ca pot obtine anul acesta cresteri de 5-6 ori peste media pietei, ce va avansa cu 5% in cele mai optimiste scenarii.
     
    In asteptarea reformei sistemului medical (daca ea va avea loc), asiguratorii nu stau degeaba, reorientandu-se rapid spre clientii ce le-ar putea aduce afaceri noi. Mizeaza, de aceasta data, mai ales pe cumparatorii individuali cu venituri ridicate – care, se poate presupune, vor fi mai putin afectati de dificultatile din economie.

    Astra Uniqa: “Avem patru planuri de asigurare, pe niveluri de pret ascendente.”

     

  • Ce produse ne pregatesc bancile

     

    Venind din partea lui Herwig Burgstaller, vicepresedintele Volksbank Romania, anuntul conform caruia banca “va face din overdraft (card cu descoperire de cont) produsul principal” poate parea usor bizar. In ultimii doi ani, austriecii s-au remarcat prin agresivitatea cu care au atacat piata finantarilor cu garantii imobiliare pentru persoane fizice, crescand tocmai pe seama acestui produs, de la un jucator marunt la cea de-a treia banca din sistem.
     
    In 2008, activele administrate de austrieci au crescut de aproape patru ori mai rapid decat piata, in conditiile in care expunerea pe piata imobiliara este de circa 95%. De la inceputul anului 2009, banca nu a mai acordat insa niciun imprumut ipotecar nou, spunea de curand Gerald Schreiner, presedintele executiv al bancii, dat fiind ca nici clientii nu mai dau buzna in sucursale si nici dezvoltatorii imobiliari nu mai lanseaza proiecte. Asa se explica schimbarea de strategie pe care o sugereaza Burgstaller, dar o astfel de reorientare din mers se simte in tot sistemul bancar de cand a devenit clar ca piata de creditare s-a blocat (sau doar a incetinit foarte abrupt, cum prefera sa spuna bancherii).
     
    “Acum sunt nevoiti sa isi invete personalul sa vanda cu adevarat”, comenta Bogdan Belciu, director general al companiei de consultanta A.T. Kearney, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. Con­tex­tul dificil prin care trece industria bancara impune o maturizare fortata si foarte rapida, considera consultantul, dat fiind ca atunci cand oamenii faceau cozi in sucursale pentru a lua credite, angajatii trebuiau sa stie doar sa completeze o cerere si sa ofere cateva detalii. Costul finantarilor a crescut rapid, bancherii au devenit mult mai restrictivi in selectia clientilor, iar clientii se gandesc de doua ori inainte de a solicita un imprumut atunci cand stiu ca veniturile li se vor majora mai lent sau deloc, iar locul de munca nu mai este la fel de sigur. Asa se face ca ianuarie a fost a treia luna consecutiv in care creditul acordat sectorului privat a scazut; statisticile BNR consemneaza pentru prima luna din 2009 o crestere a creditului neguvernamental de 2,9% in termeni reali (pana la 48 de miliarde de euro), dar eliminand impactul inflatiei si al deprecierii cursului, soldul indica o scadere.
     
    Este evident, in aceste conditii, ca miile de consilieri de credit angajati anii trecuti (aproximativ 20.000 de oameni, dintr-un total de aproape 72.000 de angajati din sistemul bancar, dupa estimarile lui Paraschiv Constantin, presedintele Federatiei Sindicatelor din Banci si Asigurari) trebuie sa vanda, macar pentru moment, alte produse. In mod similar, mentinerea celor peste 6.500 de sucursale si agentii din sistemul bancar (din care mai bine de 1.000 deschise anul trecut) nu are sens daca nu aduc profit, ci doar cheltuieli. Inchiderea unei unitati nu este insa o decizie usor de luat, dat fiind ca investitiile pe care le-au presupus la deschidere n-au fost deloc mici.
     
    “Nu vor inchide sucursale la scara mare”, spune Santiago Pardo Jimenez, partener in departamentul de audit al Deloitte, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, argumentand ca “au inca un business bun de facut aici”. In opinia sa, chiar daca piata de creditare a scazut semnificativ, sunt inca multe produse bancare de care romanii au nevoie. Ce vom vedea in sistemul bancar, adauga el, va fi o reorientare a activitatii de vanzare spre produse simple si cu un grad mai scazut de risc (precum carduri, conturi curente, servicii de internet banking), dublata de o eficientizare a activitatii.
     
    Nevoia de a atrage fonduri cu care sa-si finanteze portofoliile imense de credite acordate anii trecuti a facut intregul sistem bancar sa se avante intr-o lupta acerba pentru depozite. Raportul dintre creditele acordate clientelei si depozitele atrase era de peste 122% la finele anului trecut (fata de circa 90% in Bulgaria); altfel spus, pentru fiecare 100 de lei atrasi in depozit de la populatie, bancherii au dat credite de 122 de lei. Acum, cand liniile de finantare de la bancile-mama sunt sub semnul intrebarii, nevoia de a atrage bani “locali” a devenit uriasa. Asa se face ca dobanzile au urcat la cote uriase, rate de 16-17% pentru lei si 7-8% pentru euro fiind mai mult o regula decat o exceptie. Competitia dobanzilor uriase nu are insa cum sa mai dureze mult, aprecia de curand Claudiu Cercel, vicepresedinte pentru piete financiare al BRD-Groupe Société Générale. In ianuarie, depozitele totale ale populatiei si ale firmelor au urcat cu 1,8% fata de decembrie 2008, calculate in lei, pana la 154,1 miliarde de lei (36,38 miliarde de euro). Exprimat in euro, soldul a scazut insa cu 2 miliarde de euro.

    OTP Bank: “Ne-am planificat o crestere cu 10% a creditarii in 2009”

     

     

     

  • Ghid de criza: cum atragi investitori pentru afacerea ta

     

    “Daca as sti unde sa gasesc acum 200 de milioane de euro, maine i-as plasa fara nicio problema”, spune Dragos Cabat, managing partner al companiei de consultanta si inter­­mediere financiara Financial View Consulting, referindu-se la solicitarile de fonduri pe care le are din partea clientilor lui.
     
    Este adevarat ca o parte dintre firmele pretendente “sunt greu finantabile”, pentru ca implica pentru investitori un risc mai ridicat, admite Cabat, “dar multe sunt companii bune, cu planuri solide de afaceri”. Nevoia tot mai mare de bani a firme­lor despre care vorbeste consultantul este cat se poate de explicabila in contextul economic actual. Pe de o parte, antreprenorii au de-a face cu o economie tot mai afectata de constrangeri: fluxurile de bani dintre parteneri sunt gatuite, platile se fac cu intar­ziere, comenzile si vanzarile scad, creditele scadente sunt mai greu de achitat. Pe de alta parte, majoritatea bancherilor nu mai sunt dispusi sa le dea credite noi, ba chiar le reduc liniile de finantare aprobate in trecut. In aceste conditii, oferta companiilor de private equity – investitori ce intra in actio­nariatul unei companii, ii sustin o pe­rioada dezvoltarea cu fonduri si know-how si mai apoi isi vand participatia pentru profit – devine tot mai interesanta. Fondurile de investitii prezente pe piata romaneasca, dintre care cele mai multe sunt “brate” ale unor companii care investesc in toata regiunea central si est-europeana, dispun de aproximativ 2 miliarde de euro pentru achizitii, conform calculelor BUSINESS Magazin.
     
    Multi ani, antreprenorii au fost reticenti in a accepta ofertele investitorilor de portofoliu, in parte pentru ca le mergea bine si aveau perspective bune, iar o colaborare cu un fond de investitii ar fi insemnat pierderea independentei in administrarea propriilor afaceri. Acum insa lucrurile s-au schimbat. “Cererea de finantare a crescut si va creste, pentru ca multe sectoare de activitate vor incetini dramatic, iar acest lucru va afecta cash-flow-ul companiilor”, spune Cornel Marian, directorul executiv al Oresa Ventures. Fondul suedez de private equity Oresa Ventures, unul dintre cele mai mari din Europa, este prezent pe piata romaneasca de mai bine de zece ani, printre cele mai cunoscute tranzactii in care a fost implicat numarandu-se cele cu Oriflame, Flanco, Credisson, La Fantana, Kiwi Finance si Medicover.
     
    Marius Ghenea, unul dintre cei mai activi antreprenori, remarca aceeasi ten­dinta: “Mai ales pentru firmele mici si medii, tendinta generala este sa iasa acum in piata si sa caute finantare”. Omul de afaceri, fondator si ulterior director al mai multor afaceri de comert cu electronice si echipamente IT (Flamingo, Flanco, FIT Distribution), dar si investitor in afaceri online, spune ca pe biroul sau au ajuns multe cereri de finantare din partea unor astfel de firme. Dupa Ghenea, investitorii de tipul sau (asa-numitii “business angels”, cei ce se implica in dezvoltarea unui start-up) sunt acum intr-o pozitie buna de negociere, avand la dispozitie multiple oportunitati de cumparare.

     
    Pentru o perioada dificila a economiei, companiile de private equity nu stau deloc rau: daca in anii trecuti puteau sa rateze multe tranzactii pentru ca antreprenorii reuseau sa ia finantare de la banci, astazi s-ar putea relua o serie de discutii mai vechi, spune Cornel Marian. Acum, cand creditele bancare sunt fie blocate, fie prohibitive ca pret, iar bursa nu mai e o solutie de a strange capitaluri, managerii fondurilor de investitii isi permit sa fie mai selectivi ca oricand. Mai ales ca valoarea companiilor romanesti a scazut semnificativ in ultima jumatate de an (cu o treime, spun evaluatorii), iar pretentiile antreprenorilor s-au diminuat si ele. “Unele fonduri vor ajunge sa refuze discutiile cu antreprenorii din lipsa de timp”, considera Mihai Sfintescu, manager al companiei 3TS Capital, prezenta in Romania prin intermediul a doua fonduri – 3TS Central European Fund II, cu un capital de 100 de milioane de euro (din care 30 de milioane de euro ramase neinvestite) si 3TS-Cisco Growth Fund III, cu un capital initial de 30 de milioane de euro (din care s-au investit pana acum 4 milioane de euro).
     
    Dincolo de abundenta de companii ce ar avea nevoie de finantare, tranzactiile bune nu se gasesc insa deloc la fiecare colt de strada, iar conditiile impuse de investitori nu sunt usoare. Criteriul de baza nu e pretul mai avantajos al unei companii; profitul care se poate obtine in viitor de pe urma ei este criteriul de baza al oricarei tranzactii de acest fel. “Nicio companie nu e indeajuns de ieftina daca e o companie proasta”, rezuma Mihai Sfintescu.
     
    Multe dintre dosarele pentru care se solicita finantare sunt ale unor companii sanatoase, ce risca insa sa intre in incapacitate de plata din cauza blocajelor financiare, a platilor sau a comenzilor amanate. Este o situatie cu care se confrunta tot mai multi antreprenori, spun reprezentantii companiilor de private equity. “Bancile vor finanta mai putin si mai scump proiectele de dezvoltare, deci multe firme vor fi nevoite sa mai adune capital social pentru a-si putea mentine nivelul creditelor luate in ultimii ani”, comenteaza Cornel Marian. Bancherii recunosc ca antreprenorii romani s-au indatorat in ultimii ani foarte mult, iar in conditiile actuale sunt destule companii ce vor avea dificultati la rambursarea creditelor, nota de curand Simona Fatu, vicepresedinte responsabil cu activitatea de corporate a Volksbank Romania, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin.

    Mihai Sfintescu, 3TS Capital: “Cu o strategie buna, un antreprenor fara presiune pe vanzare poate atrage capitalul necesar preluarii unui concurent”
    George Teleman, Equest Partners: “Daca ne uitam in piata, vedem ca fondurile de real estate sunt la un discount enorm, de 70-90%.”
    Marius Stancescu de la Riff Holding: “Vanzarea este un moment dificil, ce poate afecta relatiile comerciale cu clientii sau cu furnizorii companiei”
    Radu Bugica, managerul Sigma Bleyzer: “Decalajul dintre asteptarile lor si disponibilitatile noastre este si mai mare decat in trecut”

     

  • Un vis de jumatate de miliard de euro

    Oare de ce ma intreaba toata lumea daca nu ne pare rau ca am cumparat anul trecut, cand am fi putut sa platim acum mult mai putin?”, raspunde retoric Denis Rousset intrebarii adresate de BUSINESS Magazin, la primul contact cu presa romaneasca dupa ce a preluat operatiunile din Romania ale companiei de asigurari Groupama, in urma cu exact un an. “N-am fi putut, le raspund tuturor, pentru ca daca noi nu plateam acel pret, acum vorbeati cu un reprezentant al Axa, nu cu mine”. Asiban, companie pe care Groupama a cumparat-o anul trecut pentru 350 de milioane de euro, a starnit interesul multor grupuri financiare internationale puternice, precum Axa (Franta), Eureko (Olanda), Aegon (Olanda) sau Generali (Italia).

    Castigator a fost insa Groupama – intr-o miscare ce a surprins atat prin pretul ridicat platit, dar mai ales prin rapiditatea cu care a urmat unei alte achizitii. Cu doar cateva luni in urma, Groupama preluase BT Asigurari de la Banca Transilvania si, in cadrul unei tranzactii regionale, OTP Garancia de la grupul maghiar OTP. In acest fel a ajuns sa detina circa 12% din piata romaneasca de asigurari, in conditiile in care cu jumatate de an in urma, brandul francez era aproape total necunoscut in Romania. Un nume care nu spune aproape nimic romanilor a ajuns astfel sa se lupte cot la cot pentru clienti cu companii cunoscute, precum Allianz- Tiriac, liderul pietei, sau Vienna Insurance. Pentru aceasta realizare, francezii au platit insa aproape jumatate de miliard de euro, pariind pe efervescenta pietei roma nesti si pe potentialul enorm de crestere.

    Chiar daca decizia de a plati un asemenea pret a surprins, argumentele erau evidente: intr-o economie ce crestea cu 8% si o industrie de asigurari cu un avans anual de 25-30%, castigul nu avea cum sa vina. Numai ca efervescenta s-a evaporat aproape peste noapte. “Intrebarea corecta este daca sunt multumit ca am platit un asemenea pret pentru ce am acum, pentru ca e adevarat, am platit foarte mult ca sa castigam o pozitie buna”, spune managerul francez. In ultimele luni, prognozele s-au deteriorat rapid, atat in privinta ritmului cu care va creste economia (daca acum jumatate de an cei ce vorbeau despre recesiune erau considerati excentrici, acum pare aproape o certitudine), cat si in privinta industriei de asigurari.

    Previziunile de crestere s-au diminuat de la luna la luna – de la peste 30% la 5-10% – pe masura ce tot mai multe dintre motoarele asigurarilor s-au inecat. Bancile nu mai dau credite pentru achizitia de locuinte, care erau insotite obligatoriu de o asigurare, iar vanzarile de automobile au scazut drastic si, odata cu ele, si politele de tip CASCO si RCA. “Este evident ca piata de asigurari nu are cum sa creasca decat in ritm cu economia”, admite Rousset, adaugand ca, in aceste conditii, multe dintre companiile de asigurari “nu o vor duce prea bine anul acesta”. Companii care fie vor vinde, fie vor fuziona cu alti jucatori mai puternici, fie pur si simplu vor iesi din piata. Au pus, asadar, un pariu gresit? “Nu, nu, deloc”, replica rapid Rousset, desi de fel vorbeste lent. Cand a decis sa intre pe piata romaneasca, Groupama si-a facut calculele pe termen lung, sustine el – “nu am cumparat azi ca sa vindem maine”.

    De altfel, nici nu prea se poate spune ca Groupama s-a grabit sa intre pe piata, in conditiile in care inainte de Romania au ajuns pe alte 13 piete. Exceptand Franta si Romania, grupul mai are operatiuni in Europa (Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Grecia, Italia, Franta, Marea Britanie, Portugalia, Spania, Turcia), in Asia (China, Vietnam) si Africa (Tunisia); in prezent, circa 30% din cifra de afaceri este rezalizata pe plan international. In 2008 a raportat o crestere a cifrei de afacere cu 9,2% fata de anul precedent, pana la 16,232 milioane de euro, si o majorare cu 66,1% a profitului operational, pana la 661 milioane de euro. “Romania o sa depaseasca mai repede ca alte tari si cu mai putine pierderi aceasta perioada extrem de dificila”, crede Rousset; acesta este, de altfel, si primul argument pe care il aduce atunci cand sustine ca nici un ban platit nu a fost irosit.

    Primul semestru al anului va fi “foarte foarte dur, cu cifre semnificativ negative”, dar mai apoi lucrurile se vor indrepta si, in ansamblu, “economia va fi pe zero anul acesta”. Celalalt argument tine de ponderea sensibil mai redusa pe care o au asigurarile in Romania comparativ cu alte piete. La noi, ponderea asigurarilor in PIB este de numai 1,7%, fata de 3-4% in alte tari central si est-europene, respectiv 8-15% in Vest. Dar cata vreme economia nu merge, de unde sa vina cresterea? “O sa vina”, se declara convins francezul, estimand ca in 2009 piata de asigurari non-viata va creste cu 9% fata de anul trecut, iar cea de asigurari de viata cu nu mai putin de 20%. In 2008 piata totala de asigurari a ajuns la 2,38 miliarde de euro, potrivit statisticilor Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA), asigurarile generale avand o pondere de 79,5%. In topul asiguratorilor, Allianz- Tiriac este lider, cu afaceri in 2008 de aproape 376 milioane de euro, urmat de Omniasig, cu afaceri de 328 milioane de euro, si de Groupama. Pentru 2009, Groupama estimeaza o crestere de 10% a afacerilor, “ceea ce nu e mult, dar ne va permite sa ne conservam cota de piata de 12%”.

    Denis Rousset, Groupama: “Nici nu am nevoie sa-mi cumpar competitorii, trebuie doar sa astept sa ”

  • Dati drumul la credite

     

    “Mergeti si luati credite de la banci” a fost, saptamana trecuta, mesajul energic al presedintelui Traian Basescu pentru companii si pentru populatie, dupa o intalnire cu sefii celor mai importante banci din tara. Sistemul bancar este solid, capabil sa finanteze economia, iar motivul pentru care piata de finantari este inghetata, in viziunea presedintelui, tine mai degraba de retinerea clientilor si nu de cea a bancilor. La o zi distanta, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, declara ca activitatea de creditare se va relansa cel mai probabil “in primavara”, odata ce “bancile se vor reaseza”.
     
    Pentru cei aflati la poarta bancii insa, lucrurile se vad cu totul altfel. “Odata cu intensificarea mesajelor despre criza, bancile au devenit din ce in ce mai opace, pana la negru absolut, si totul s-a petrecut intr-un timp foarte scurt”, remarca omul de afaceri Marcel Barbut, proprietarul producatorului de materiale de constructii AdePlast. De la sfarsitul anului trecut, spune el, bancile si-au schimbat radical comportamentul “si afiseaza de multe ori atitudini care nu ne ajuta”.
     
    Paradoxal, confuzia in jurul bancilor nu vine din lipsa unor explicatii logice, ci dimpotriva, din multimea acestora si din evolutia lor de la o zi la alta. “Bancile au fost primele care au resimtit efectele crizei”, spune Lucian Cojocaru, director al departamentului comercial pentru retea din cadrul BRD-Groupe Société Générale – dat fiind ca majoritatea fac parte din grupuri financiare internationale afectate de criza pe pietele de origine, iar dificultatile acestora s-au rasfrant rapid asupra filialelor din Romania. Cand au inceput sa apara problemele si in economia romaneasca, in toamna anului trecut, bancherii si-au revizuit brusc politicile de creditare, trecand de la o atitudine foarte laxa la una foarte restrictiva.

     
    “Companiile, pe de alta parte, au fost lovite in valul al doilea”, explica directorul BRD; au inceput sa simta mai acut dificultatile doar spre finele anului, cand platile de la bugetul de stat s-au blocat, fluxurile comerciale s-au ingreunat, consumul s-a prabusit si industrii intregi au cazut. Oamenii de afaceri au facut atunci ce stiau ei mai bine din trecut: au venit la banca sa compenseze, spune Lucian Cojocaru – o obisnuinta cu totul naturala dupa ani buni de crestere galo­panta a creditarii. Dragos Simion, presedintele Flamingo, confirma: “Daca lucrurile vor merge prost in continuare, iar situatia economica se va inrautati, probabil ca vom avea nevoie de resurse financiare suplimentare pe care le vom cauta tot la banci”.
     
    La banca insa, clientii au gasit insa ceva cu care nu erau deloc obisnuiti: bancherii devenisera brusc reticenti in a le mai oferi bani. “Acum lumea s-a reasezat”, sustine Cojocaru, dar in mare masura seifurile bancilor au ramas tot ferecate, iar statisticile bancii centrale arata de la luna la luna o scadere a soldului de credite. Ianuarie a fost a treia luna consecutiv in care finantarile acordate sectorului privat au scazut; BNR consemneaza o crestere a creditului neguvernamental de 2,9%, pana la 48 de miliarde de euro, dar eliminand impactul inflatiei si al deprecierii cursului, soldul indica o scadere. Ritmul anualizat de crestere a creditului neguvernamental a coborat la 25%, fata de 55% in ianuarie anul trecut.
     
    Anul in curs nu va fi mai bun: in scenariile cele mai optimiste, bancherii anticipeaza o crestere a pietei de finantari de 10-15%. In zona clientilor companii, Lucian Cojocaru spera ca BRD va reusi sa creasca in 2009 cu 10%; cat despre piata, spune el, “daca ma uit la ce si-ar dori clientii, as spune ca ar trebui sa creasca cu 30%; daca ma uit la lichiditatea disponibila in sistem, as spune cu 5-10%; daca ma uit la apetitul de risc al bancilor, probabil e mai corect sa spun ca ar trebui sa fie o scadere”. Dominic Bruynseels, presedintele executiv al Bancii Comerciale Romane, institutie ce detine un sfert din activele sistemului bancar, spune ca pentru intregul portofoliu de credite (companii si persoane fizice) ar fi fericit sa realizeze pana la finele anului o crestere de 15%. Misu Negritoiu, directorul general al ING Bank, estimeaza pentru 2009 o crestere sub 10% a finantarilor acordate de banca pe care o conduce clientilor mari.

     
    Cuvantul magic: lichiditate
    Spre finele anului trecut, bancherii pareau convinsi ca sistemul se confrunta cu o penurie generalizata de lichiditati din cauza scumpirii banilor de pe pietele internationale. Actionarii straini, care detin aproape 90% din activele sistemului bancar romanesc, s-au grabit sa solicite pachete financiare de la statul roman pentru a mentine lichiditatea in sistem – “altfel nu putem continua creditarea economiei reale”, spunea in decembrie Herbert Stepic, directorul executiv al Raiffeisen International. Temerea ca bancile-mama isi vor limita sau chiar retrage liniile de finantare cu care au sustinut ani la rand filialele din Romania s-a dovedit pana acum neintemeiata, atata vreme cat s-a dovedit ca peste 90% dintre acestea vor fi reinnoite, potrivit guvernatorului BNR, Mugur Isarescu.

    Misu Negritoiu: “Creditarea nu este o problema de lichiditate, care e disponibila, ci una de administrare a riscului, iar in Romania riscul este in crestere”

    Radu Tudorache: “Cresterea de costuri e mai mare la bancile din Est si scade proportional la cele spre Vest”

    Lucian Cojocaru, BRD: “Noi mergem, ca si clientii nostri, din aproape in aproape.”

     

     

  • Efectul de domino al crizei

    Vestea ca RBS Romania este de vanzare, confirmata saptamana trecuta de guvernatorul BNR, Mugur Isarescu (si concretizata poate chiar intr-o tranzactie, la momentul la care cititi aceste randuri), nu a produs o surpriza prea mare. Problemele pe care le au pe piata de origine britanicii de la Royal Bank of Scotland (RBS) inca de anul trecut, cand banca a fost nationalizata ca sa nu intre in faliment, impun un plan dur de reorganizare a activitatii. Vanzarea sucursalei din Romania, laolalta cu multe alte subsidiare pe care le detine in toate colturile lumii, este doar o parte a acestui plan.

    Decizia britanicilor de a iesi de pe piata romaneasca ridica insa o intrebare: vor mai urma miscari de acest fel, atata vreme cat multe alte grupuri financiare internationale se gasesc in situatii similare? Cum vor resimti filialele de aici reducerile stricte de costuri pe care trebuie sa le opereze companii precum American International Group, Citigroup sau ING Groep NV, dupa ce au primit ajutoare guvernamentale consistente pentru a-si acoperi pierderile? Intrebarea devine cu atat mai legitima privita prin prisma faptului ca strainii controleaza peste 90% din activele din sistemul bancar romanesc, fiind insa majoritari in toate industriile financiare din Romania.

    In toate pietele vestice, bancile au fost ajutate de guverne sa depaseasca dificultatile provocate de criza financiara; ce vor face aceste grupuri cu filialele pe care le detin pe alte piete e o decizie de business care depaseste cu mult granitele Romaniei, spune Santiago Pardo Jimenez, partener in departamentul de audit al Deloitte, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. “E ca in razboi, trebuie sa iei decizii si unele unitati trebuie sacrificate pentru a salva altele”. Pentru ca bancile romanesti sunt detinute intr-o pondere mare de straini, “deciziile nu au mare lucru de-a face cu piata locala, astfel ca sectorul bancar se va transforma dupa cum se decide foarte departe de Romania”.

    Hotararea britanicilor de la RBS confirma o data in plus aceasta constatare. Decizia de a vinde sucursala din Romania nu are in esenta nimic de-a face cu piata romaneasca, ci e inclusa intr-un program de restructurare care prevede vanzarea activelor ce nu fac parte din operatiunile de baza. Britanicii isi separa activele in doua entitati, o banca “buna” si una “rea”, operatiunile de retail din estul Europei fiind incluse laolalta in cea de-a doua categorie. Ca o astfel de decizie nu are nimic de-a face direct cu situatia din Romania este evident, mai ales prin prisma faptului ca RBS Romania (fosta ABN Amro, preluata de britanici tot printr-o tranzactie internationala in 2007) este una dintre institutiile solide de pe piata locala si nu are nimic de-a face cu o banca “rea”, dupa cum nota saptamana trecuta guvernatorul Mugur Isarescu.

    Contactati de BUSINESS Magazin, reprezentantii grupului britanic au fost rezervati in a comenta situatia filialei din Romania, facand doar trimitere la raportul anual. Potrivit acestuia, RBS, care a anuntat saptamana trecuta o pierdere uriasa de 28 de miliarde de euro, isi vinde subsidiarele de retail si operatiunile de banca comerciala de pe pietele europene si din Orientul Mijlociu, pentru ca nu mai prezinta oportunitati suficient de mari. In lipsa unor investitii semnificative, pe care grupul nu si le permite acum, rezultatele din aceste piete nu justifica pastrarea lor. In aceasta categorie intra, in viziunea britanicilor, si banca din Romania.

    Dificultatile pe care le au “acasa” grupurile internationale se rasfrang, de altfel, sub mai multe forme pe piata romaneasca. Desi, pentru moment, decizia RBS este cea mai radicala, e foarte probabil ca nu va fi ultima de acest fel in industria financiara romaneasca, chiar daca oficialii romani nici nu admit sa se gandeasca inca la acest lucru. “OTP Bank Romania nu va fi vanduta, cu siguranta”, spunea de curand Laszlo Diosi, presedintele bancii, lasand sa se inteleaga insa ca celelate divizii din grup nu sunt cu totul scoase dintr-un calcul mai mare al grupului maghiar. La nivel de grup, OTP analizeaza vanzarea unor subsidiare si concedierea a 500 de angajati, in conditiile in care anticipeaza “unul din cei mai dificili ani din istoria bancii”, potrivit directorului general al institutiei de credit, Sandor Csanyi.

    Lista institutiilor financiare care au resimtit din plin efectele crizei globale e insa mult mai lunga. In cadrul unui plan de sustinere a bancilor austriece de catre guvernul de la Viena, Erste Group (actionarul majoritar al BCR) a primit o injectie de 2,7 miliarde de euro, iar Raiffeisen Zentralbank (proprietarul Raiffeisen International) de 1,75 miliarde de euro. La randul lor, marile grupuri elene, Alpha, NBG, Eurobank sau Piraeus, au apelat la planul de sustinere oferit de stat, care a intrat astfel in actionariatul lor. ING Groep NV si Citigroup, care au prezenta in Romania, au primit si ele fonduri de la stat dupa ce s-au confruntat cu pierderi enorme.

    Pentru Citigroup, guvernul american (cu care este acum in negocieri pentru un al treilea program de sprijin, dupa ce banca a primit deja peste 50 de miliarde de dolari) impune un plan de restructurare radicala a activitatii. Operatiunile grupului vor fi separate in doua entitati, Citicorp (care va mosteni activitatile bancare globale) si Citi Holding (care include liniile de administrare a activelor, brokeraj si consumer finance). Activitatile din Romania vor fi incluse in noua structura a Citicorp, neexistand pana in prezent vesti privind posibila vanzare a acestora.

    Theodor Alexandrescu, directorul general al AIG Life Romania: “Holdingul e ca o bunica; daca bunica are probleme de sanatate financiara, nu inseamna ca toate rudele ei au aceeasi probleme."

  • Un an dificil pentru asiguratori

    “Nu cred ca vom reusi sa atragem 100.000 de noi contributori in sistem anul acesta”, spune intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin Crinu Andanut, presedintele Asociatiei pentru Pensii Administrate Privat din Romania (APAPR) si directorul general al Allianz-Tiriac Pensii Private, a doua companie din piata de profil. Evolutia fondurilor de pensii facultative in ianuarie, cand numarul de participanti a crescut cu 2,7% fata de luna precedenta, il face pe Andanut sa considere ca asteptarile initiale ale administratorilor pentru acest an (100.000 de clienti noi ar insemna o majorare cu aproape 70% fata de momentul actual) sunt prea optimiste si ca impactul crizei va face ca ele sa fie revizuite.

    In mod similar, si piata de asigurari resimte presiunile unei perioade in care companiile (clienti de baza pentru anumite tipuri de polite), dar si persoanele fizice isi chibzuiesc tot mai atent cheltuielile. Astfel ca, daca anul trecut asiguratorii mizau pe o crestere a pietei de 25-30%, acum majoritatea vorbeste de doar 10-12 procente. Scaderea este generata, in primul rand, de zona de asigurari auto, Casco si RCA, puternic afectate de reducerea vanzarilor de masini noi, dar si de prabusirea vanzarilor de credite cu garantii, in cazul carora incheierea unei polite de asigurare era obligatorie. Pentru companiile de pensii private, 2009 ar fi trebuit sa fie anul marilor cresteri, dupa o perioada in care administratorii si-au concentrat atentia si resursele aproape exclusiv pe lansarea si consolidarea businessurilor de pensii private obligatorii (pilonul II). Interesul pentru industria de pensii facultative ramane intr-adevar ridicat in randul firmelor de asigurari, care decid in numar tot mai mare sa intre in acest business.

    Doar de la inceputul anului, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) a autorizat doi noi administratori, Generali Fond de Pensii si BRD Fond de Pensii, astfel ca numarul total al jucatorilor a ajuns la zece dupa un an si jumatate de la momentul lansarii. Cat de realiste sunt asteptarile companiilor care intra pe aceasta piata? Chiar si intr-un context economic in care nu ar fi existat actualele probleme, o crestere a numarului de clienti cu 100.000, de care vorbea Crinu Andanut, poate fi considerata drept ambitioasa, in conditiile in care dupa un an si jumatate de activitate fondurile de pensii facultative au reusit sa atraga, cumulat, doar putin peste 154.000 de clienti.

    Cu atat mai dificil e de atins un astfel de obiectiv de vanzari acum, cand companiile isi redimensioneaza bugetele, multe sunt nevoite sa opereze concedieri, industrii intregi cad, iar efervescenta de pe piata muncii s-a evaporat. Pentru administratorii de pensii, cumpatarea firmelor se traduce intr-o lovitura puternica pentru obiectivele de vanzari, dat fiind ca in ultimii ani de aici si-au atras cei mai multi si mai mari clienti. Cum cele mai multe companii de pensii aveau deja o experienta indelungata pe piata de asigurari (prin intermediul unor firme de profil din grup) si multi clienti companii in portofoliu, vanzarea de pensii catre acestia a venit ca un pas natural.

    Asa se face ca, la finele lunii ianuarie, pentru 57% dintre participantii la fondurile facultative, contributiile erau platite de angajatori, iar in cazul a 12% contributiile erau mixte, potrivit statisticilor CSSPP. Doar 30% dintre cei aproape 155.000 de participanti isi plateau contributia singuri si independent de angajator. Altfel spus, aproape 70% din pensiile facultative au fost vandute catre companii si doar o treime catre clientii individuali. Radu Vasilescu, fost director general al ING Pensii Private, cea mai mare firma de profil, spune ca extinderea agresiva pe baza clientilor companii a fost o politica aleasa pentru a castiga rapid cota de piata, cei mai multi lasand pe plan secund vanzarile catre clientii individuali.

    Prin urmare, “in zona corporate nu prea mai era loc de crestere sustinuta, chiar daca nu ar fi aparut aceste probleme provocate de criza”, considera Vasilescu, adaugand ca administratorii ar fi fost nevoiti oricum ca in timp sa se indrepte tot mai mult spre piata clientilor individuali. Schimbarea trebuie sa se petreaca acum din mers, mai ales ca dificultatile administratorilor in a mai vinde pensii catre companii sunt dublate si de temeri privindu-i pe clientii corporatisti deja existenti. “In 2009 va fi mai important sa ne pastram clientii vechi decat sa atragem altii noi”, spune Crinu Andanut.

    Motivele sunt evidente: atunci cand se impun reduceri de costuri, cheltuielile cu personalul sunt primele puse pe lista, asa incat e greu de crezut ca numarul angajatorilor ce vor alege sa includa in pachetele salariale o pensie facultativa va mai fi prea mare. Cu atat mai mult cu cat, pe masura ce concurenta pe piata muncii scade, si beneficiile pe care sunt dispuse companiile sa le ofere se subtiaza. In aprilie 2008, 59% dintre angajatori declarau ca intentioneaza sa includa pensiile private in pachetul de beneficii pe care il ofereau, potrivit unor statistici furnizate de PricewaterhouseCoopers. Pentru 25% dintre acestia pensiile erau un beneficiu prioritar in pachetul pe care il ofereau salariatilor.

    La sfarsitul anului, procentele s-au modificat dramatic: doar 15% dintre companii mai erau dispuse sa investeasca in contributii pentru pensii private si pentru nu mai mult de 5% acesta era un beneficiu prioritar. Angajatorii recunosc ca, desi nu au recurs inca la modificari majore in pachetele salariale ale angajatilor, este o masura pe care nu au cum sa o evite. Consultantii in resurse umane completeaza tabloul, confirmand ca tot mai multe companii le cer ajutorul pentru regandirea beneficiilor pe care le ofera.

    “Exista exemple de firme unde nu s-au mai acordat bonusurile de sfarsit de an, unde s-a decis inghetarea salariilor si unde trebuie sa se faca o optimizare a pachetelor de beneficii extrasalariale, care erau destul de mari pana acum”, explica Iuliana Badea, sales manager la Lugera & Makler, unul dintre cei mai importanti jucatori de pe piata de recrutare. “Lucrurile sunt foarte clare: angajatorii nu mai investesc in angajati”, completeaza Sanziana Maioreanu, directorul general al Signal Iduna, o companie de asigurari de sanatate ce a intrat de curand pe piata.

    Aflati in continuare cum se lupta asiguratorii sa atraga clienti