BusinessMagazin

Category: Cover story

  • Dilemele managerilor: va fi 2010 mai greu? Vom mai vedea salarii de 15.000 euro/luna?

    Va fi anul acesta mai greu decat precedentul?

    In continuare, cele mai afectate ar putea fi insa afacerile
    comerciantilor romani, care nu beneficiaza de sprijinul unor
    companii-mama puternice, asa cum e cazul retailerilor
    internationali. Monica Hodor, director general interimar si
    director financiar administrativ al Praktiker Romania, cel mai mare
    retailer din bricolaj, e de parere ca la inceputul anului “ne putem
    astepta ca sectorul de bricolaj sa resimta cel mai acut efectele
    reducerii resurselor financiare ale populatiei, comparativ cu
    intreaga perioada de la declansarea crizei”. Si Alexandru Vlad,
    directorul general al retelei Selgros Cash & Carry, spune ca
    “2010 va fi la fel de greu ca 2009, daca nu cumva mai greu”, iar
    cei ce bugeteaza cresteri in industria bunurilor de larg consum
    pentru acest an “sunt un pic prea optimisti”. Potrivit lui
    Manolache, acest an ar putea aduce si inchiderea unor magazine
    operate de retaileri internationali, fara a preciza insa la cine
    face referire.

    Consultantii fiscali – vedetele lui 2010?

    Cererea pentru consultanta fiscala va continua sa creasca si in
    2010, pentru ca managerii sunt foarte atenti la cheltuieli si la
    fluxurile de numerar. Furnizorii de servicii de consultanta fiscala
    mizeaza in principal pe o crestere de rentabilitate a activitatii
    economice: “Alocarea de catre companii a unui buget mai mare pentru
    astfel de servicii este influentata intr-o buna masura de
    rentabilitatea activitatii proprii”, explica Vlad Boeriu, manager
    al departamentului de taxe indirecte al Deloitte. Daca relansarea
    economica mult asteptata se va produce in 2010, atunci se va
    produce si un reviriment al pietei de consultanta, continua
    Boeriu.

    Vor fi sacrificate serviciile “exotice”?

    Emilian Duca, partener in firma BDO, se asteapta ca piata de
    consultanta sa se contracte si in anul 2010, sub presiunea
    reducerii bugetelor alocate de catre clienti. “Primele sase luni
    vor fi cruciale si este de asteptat o crestere a numarului de
    afaceri care vor solicita protectie impotriva creditorilor. Pe
    langa serviciile de restructurare si de consultanta juridica pentru
    litigii comerciale, ma astept sa creasca si serviciile de
    consultanta in managementul trezoreriei si in recuperarea
    creantelor”, spune Duca. El asteapta o revigorare a pietei de
    fuziuni si achizitii in a doua jumatate a lui 2010 si, implicit,
    relansarea serviciilor de consultanta asociate acestor activitati:
    audit, consultanta fiscala, evaluari s.a. “Este insa greu de crezut
    ca asa-numitele servicii “exotice” branding, training, coaching sau
    leadership) isi vor reveni pe termen scurt, desi nu este
    imposibil”, adauga Duca.

  • Vor prelua bancile proiecte imobiliare? Pe ce actiuni sa pariem?

    Se va ajunge pe piata imobiliara la preluari de proiecte de
    catre bancile finantatoare?

    Radu Lucianu, managing director al companiei de consultanta
    imobiliara CBRE Eurisko crede ca este posibil sa vedem in acest an
    proiecte imobiliare preluate de banci, “desi bancile vor face tot
    ce le sta in putinta sa evite acest lucru, deoarece nu doresc sa
    formeze departamente interne care sa administreze aceste imobile.
    Daca o vor face, cel mai sigur vor externaliza aceste servicii”. Si
    Neal Ainscow, investment and valuation surveyor in cadrul King
    Sturge, considera ca e putin probabil sa se ajunga la preluari de
    proiecte de catre bancile finantatoare, deoarece “acestea vor
    prefera mai curand sa restructureze creditele pentru proiectele in
    curs decat sa preia responsabilitatea de a finaliza aceste
    proiecte, mai cu seama ca garantia de a gasi un cumparator final
    este limitata in acest moment”. Pe de alta parte, Cristian
    Ustinescu, directorul departamentului de investitii din cadrul DTZ
    Echinox, considera ca in perioada martie – aprilie vom asista la
    primele astfel de cazuri in piata locala. “Ar contribui
    semnificativ la ajustarea preturilor si la deblocarea
    tranzactiilor.”

    Vom asista la tranzactii imobiliare de tip distressed?

    Vanzarile in pierdere, adesea sub presiunea bancilor
    finantatoare, au fost unul dintre fenomenele asteptate pentru 2009
    pe piata imobiliara locala, dar care nu a avut loc. “La inceputul
    lui 2009 s-a facut eronat confuzia dintre discounted si distressed.
    Daca primul tip inseamna valori scazute ale tranzactiei in sine,
    ceea ce s-a si intamplat anul trecut, cele distressed inseamna ceea
    ce vom vedea in 2010. Adica preluari, vanzari clare in pierdere sau
    mai precis incercari disperate de evitare a falimentului prin
    vanzarea la orice pret”, detaliaza Radu Lucianu, managing director
    al CBRE Eurisko. Pe de alta parte, Radu Boitan, director al
    companiei de consultanta imobiliara King Sturge, considera ca cel
    putin in prima jumatate a anului nu vom vedea “tranzactii fortate”,
    deoarece nu vor fi multe proiecte care sa ajunga in stadiu de
    distressed ca urmare a reticentei bancilor finantatoare de a
    executa proprietatea imobiliara.

  • Personalitatea anului 2009: FMI

    Acum doi ani, cand BUSINESS Magazin alegea pentru prima data
    “Personalitatea anului” in ultima editie din decembrie, era vorba
    de un erou al cresterii economice: alungat din tara de lipsa de
    oportunitati, Capsunarul plecase in strainatate si trimitea bani
    acasa, sustinand astfel economia. |n 2008, cu o criza financiara
    care deja fortase usa, personalitatea anului era Mugur Isarescu,
    singura figura din sfera puterii cu un discurs coerent si o
    politica rationala. Si Capsunarul, si Isarescu sunt personaje prin
    excelenta controversate, neintelese, in jurul carora s-au construit
    legende si s-a consumat mult sentiment.

    Aceeasi e si situatia din 2009, cand alesul nostru este FMI, un
    alt erou colectiv, pe care, din pacate sau probabil din fericire,
    il consideram drept adevaratul conducator al tarii si singurul in
    masura sa impuna in Romania programe fiscale mai lungi de-o
    campanie electorala. Propulsat de criza economica intr-un rol mult
    mai important decat in anii ’90, FMI de acum a trecut printr-un
    rebranding: experimentele sadice de atunci au facut locul unor
    inovatii ale strategiei de credite ce dau seama perfect de
    adancimea temerii UE si SUA fata de amenintarea crizei asupra
    tarilor in dezvoltare. Ceea ce nu s-a schimbat sunt insa legile
    economiei, ce sustin in continuare ca orice datornic trebuie sa-si
    asculte creditorul atunci cand acesta il indeamna sa-si faca un
    buget prudent, pentru ca altfel nu-si va putea plati creditul. Sau,
    cand debitorul e nepriceput ori distrat, sa-l consilieze, eventual
    sa-i faca si contabilitatea.

    Absorbita de alegerile prezidentiale si cu doua luni de
    interimat, guvernarea s-a straduit sa amane sau sa atenueze pe cat
    posibil deciziile care ar fi demonstrat ca vrea sa aiba cu ce
    rambursa la FMI creditul de 20 de miliarde de euro, iar la anul
    probabil ca nu va ezita sa dea vina pe FMI daca asemenea decizii
    vor fi luate. N-ar fi prima oara; din anii ’90, de cand avem
    acorduri cu Fondul, la fel s-a intamplat, cu exceptia lui 2005,
    cand guvernul Tariceanu, nemaiavand nevoie de bani, i-a expediat pe
    oamenii cu manecute veniti de la Washington sa-i recomande
    prudenta. Efectele lipsei FMI s-au vazut. Cum probabil putem ghici
    si ce s-ar fi intamplat in 2009 fara noul acord cu Fondul. Ar fi
    lipsit eternele proteste patriotice (ne incaleca FMI, Rotschild,
    Soros, iluminatii etc.), dar n-am fi avut pe nimeni care sa conduca
    tara.

    Cititi mai jos o analiza retrospectiva a fiecarui sector
    economic:


    Politica: Sub semnul alegerilor


    Macroeconomie: Anul recesiunii


    Banci: Anul in care banii au devenit mai scumpi


    Asigurari si pensii: Fara pierderi


    Bursa: Reteta banilor usori nu mai functioneaza


    Consultanta: Anul paradoxurilor


    Companiile energetice au pierdut din greutate


    Petrol si carburanti: Minus 20%


    Industrie: Fara cerere


    Farma: Anul surprizelor neplacute


    Industria alimentara: Consum redus


    Agricultura: 2009, anul nefericirii


    Retail si distributie: Comert cu surprize


    Textile: Anul extremelor – unii s-au extins, altii au
    inchis


    Piata auto, victima crizei


    Real estate: Chinul imobiliar


    Media: Reducere la jumatate


    Resurse umane: Anul concedierilor


    Telecom: Un pic mai bine

    Internet si IT: “A fost cel mai greu an”

  • Cine sunt sefii mall-urilor din Romania

    “Buna dimineata, dragi parteneri, ma numesc Sorin Scintei si
    sunt directorul general al mallului. Va urez o zi placuta si plina
    de succese. {i nu uitati: un zambet placut, o urare de bun venit si
    un serviciu exemplar sunt cheia spre o vanzare excelenta.” Acest
    mesaj se aude de cateva luni, in fiecare dimineata, in City Park
    Mall din Constanta, deschis in primavara anului trecut. E noua
    dimineata, iar angajatii magazinelor din interiorul centrului
    comercial incep sa soseasca la lucru.

    Directorul mallului, Sorin Scintei, e deja acolo. “Ziua incepe
    cu un tur al mallului pe zonele de curatenie si paza, trecand prin
    toate detaliile – toalete si spatii publice, lumini, temperatura,
    daca toti chiriasii sunt pregatiti si deschid la timp.” Complexul
    se deschide la ora 10.

    Cam asa incepe o zi de lucru pentru aproape orice sef de mall:
    un tur al centrului comercial, al parcarii, al zonelor exterioare.
    “Dar o zi de lucru poate incepe si cu un mic dejun de business – o
    intalnire cu unul dintre chiriasi sau o discutie cu un vizitator.
    Se poate incheia fie cu un workshop impreuna cu reprezentantii unor
    asociatii locale ori cu participarea la un eveniment al
    comunitatii”, spune Alin Mesea, directorul River Plaza din
    Ramnicu-Valcea, mall preluat de Sonae Sierra.


    Daca despre activitatea unui manager de profil se stiu cateva
    informatii, cei ce conduc mallurile din Romania sunt putin
    cunoscuti. In primul rand, numarul lor este redus, avand in vedere
    ca in tara sunt aproximativ 20 de malluri propriu-zise, neluand in
    calcul parcurile de retail sau centrele comerciale formate, spre
    exemplu, dintr-un hipermarket si o galerie cu magazine. Rolul
    managerilor este insa esential, atat inainte de deschiderea
    mallului, in etapele de constructie si inchiriere, cat si in timpul
    activitatii de zi cu zi din centrul comercial. Iar anul crizei a
    facut ca importanta unui manager sa devina chiar mai mare, poate
    chiar decisiva pe termen scurt.

  • Studentii de elita – generatia pierduta a Romaniei

    Mihai Duduta invata la una dintre cele mai bune universitati din
    lume, Institutul Tehnologic din Massachusetts (MIT). Are o bursa
    completa, munceste in campus, in cercetare, e in echipa de dans a
    scolii si castiga concursuri de inventica. Are un viitor promitator
    si e multumit de existenta lui actuala. S-ar intoarce in Romania?
    “Nu. Nu sunt tentat sa ma intorc in tara. Personal, eu vreau sa
    devin cat mai bun in ce fac, si in Romania n-as avea resursele
    pentru asta.” Este raspunsul pe care il va da nu numai el, ci multi
    alti romani, studenti sau oameni ce si-au terminat studiile in
    strainatate si au ales sa ramana in tarile respective.

    “Nu cred ca exista un post in tara care m-ar putea convinge sa
    ma intorc, pentru ca e vorba despre mai mult decat un job bine
    platit in care sa am si posibilitatea sa fac ce-mi place”, spune
    Duduta. Nu crede ca ar putea sa se adapteze usor intr-o Romanie ce
    traverseaza azi probleme pe care America le-a depasit de mult.
    “Vreau sa am o familie si vreau sa-mi pot creste copiii intr-o tara
    al carei sistem educational e bun, unde copiii au acces la locuri
    de joaca si unde poluarea din orase nu este atat de mare”, sustine
    Duduta, premiat anul trecut la un concurs de inventica pentru o
    solutie de producere a energiei aleternative.



    A plecat in SUA fiind olimpic la chimie si stiind foarte clar ca
    la facultatea unde invata in Romania ii va lipsi posibilitatea de a
    face cercetare. “Si nu vorbesc de cercetare de varf, cum se face la
    MIT, ci pur si simplu de un laborator unde sa nu ma tem sa sparg un
    vas pentru ca inlocuirea sa ar reprezenta 20% din bugetul
    laboratorului”, spune Duduta, care se specializeaza in stiinta si
    ingineria materialelor.

    La MIT sunt momentan in jur de 30 de studenti romani, daca
    numaram si studentii, si doctoranzii. Datele s-au schimbat in
    toamna aceasta, odata cu noul an universitar, si probabil ca s-au
    schimbat in bine. Presedintele Asociatiei Studentilor Romani de la
    MIT (RSA MIT), Emanuel Stoica, spune ca majoritatea studentilor
    romani beneficiaza de o bursa, de cele mai multe ori chiar
    integrala, asa cum e si cazul lui Mihai Duduta, iar doctoranzii ca
    Stoica primesc un stipendiu lunar ce le acopera costurile de
    cazare, masa si le asigura ceva bani de cheltuiala.

    Duduta si-a propus sa invete in Statele Unite inca din clasa a
    noua, cand la olimpiada de chimie a cunoscut o tanara admisa la
    Princeton. “M-am gandit ca daca alti oameni inteligenti au ales sa
    faca asta, de ce n-as face-o si eu?”. Asa ca a inceput sa candideze
    pentru burse. “Parintii m-au sustinut mereu, chiar de la inceput,
    si nu a fost nevoie sa-i conving eu ca acesta e cel mai intelept
    pas”, spune el.

  • Business Magazin face retrospectiva a 20 de ani de capitalism

    In iarna anului 1989, un arhitect se afla in Abu Dhabi si tocmai se hotarase sa nu se mai intoarca in Romania, in timp ce cauta o solutie de umbrire a unei tribune oficiale. Un inginer la Intreprinderea de Avioane Bucuresti simtea ca, spre deosebire de restul tarilor din blocul comunist, in Romania nu se poate schimba nimic; poate omul era influentat de faptul ca refuzase, ce ceva timp in urma, sa intre in Partidul Comunist, fapt in masura sa blocheze orice cariera, daca de cariere putem vorbi in Romania comunista. Un student in anul II la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti remarca raceala, la propriu si la figurat, a salilor de curs. Un pusti tocmai se pregatea sa intre la liceu si era marcat de inghesuiala la cozile pentru alimente. Un tanar inginer stagiar lucra in subteran, la mina Livezi a Intreprinderii de Prospectiuni si Explorari Geologice Hunedoara, responsabil de utilaje si aeraj, condus fiind de un maistru, secretar de partid al minei.

    Doua decenii mai tarziu, arhitectul, pe numele sau Dinu Patriciu, este desemnat de cititorii Ziarului Financiar cel mai mare capitalist al Romaniei, inginerul de avioane Mihail Valeanu preda Kaizen, filozofia de management ce propulseaza companiile japoneze, fostul student Doru Bostina conduce un cabinet situat in primele cinci din topul cabinetelor de avocatura de business din Romania, pustiul licean Stefan Liute a devenit un specialist in identitate corporatista, director si actionar la agentia de specialitate Grapefruit, iar inginerul Tudor Furir a iesit din mina si vinde bauturi de la Pernod Ricard.

    Sunt numai cateva cazuri din ceea ce s-ar numi schimbarea Romaniei de dupa 1989, modul profund in care cariere si oameni s-au schimbat. Acesta este, de fapt, poate cel mai important castig al Romaniei capitaliste, libertatea de a incerca sa-ti schimbi destinul.

    Ne amintim ca pe vremea in care Mihail Valeanu sau Tudor Furir mai lucrau inca in intreprinderile lor, iar ambitia lui Doru Bostina nu depasea un post de magistat in orasul sau natal, un politolog, fost demnitar si ideolog comunist si fost disident, Silviu Brucan, lansa cea mai citata si mai detestata zicere a noii Romanii: “romanii vor avea nevoie de 20 de ani pentru a deprinde democratia”. Romania pare acum ca mai are nevoie de mult mai multi ani pentru a-si depasi tarele. “In 1990 am fost convins ca Brucan greseste. Si acum sunt la fel de convins ca a gresit. Numai ca in 1990 am considerat ca greseste supraestimand perioada, iar astazi ca a gresit subestimand-o. Se pare ca 50 de ani de lipsa a democratiei pot fi neutralizati doar de o perioada comparabila de democratie”, sustine Silviu Manolescu, managing partner la firma de audit si consultanta BDO Romania.

  • Bomba demografica – asa arata viitorul Romaniei

    Dupa incetarea razboiului rece, imbatranirea populatiei va fi
    cea mai mare provocare pentru Europa. Dar pentru ca schimbarile
    demografice sunt atat de lente, suntem in pericol sa nu le
    observam”. Avertismentul apartine fostului cancelar german Helmut
    Kohl si a fost lansat in 1994, la o reuniune a sefilor de state si
    guverne din Uniunea Europeana.

    Un deceniu si jumatate mai tarziu, schimbarile demografice sunt
    ceva mai pregnante, dar multi dintre liderii europeni, oricum
    dintr-o alta generatie decat Helmuth Kohl, par sa ignore, in
    continuare, avertismentul.

    Cu toate acestea, fenomenul este real: parti consistente ale
    populatiei europene imbatranesc, iar Romania este si ar putea
    deveni una din cele mai afectate natii. Fenomenul antreneaza o suma
    intreaga de schimbari, in sistemul de pensii, in securitatea
    sociala, in medicina, in obiceiurile de consum, in structura
    populatiei. Unele sunt benigne, altele pot fi gestionate, dar
    pensiile si securitatea sociala au deja sau vor avea in timp
    probleme serioase.

    Un studiu al Fondului Monetar International estima, in urma cu
    trei ani, ca raportul dintre pensionari si populatia activa se va
    injumatati, in Europa, pana in 2050, de la patru la doua persoane
    active pentru fiecare pensionar. Tot in 2006, un raport al Comisiei
    Europene aprecia ca forta de munca in UE va scadea cu 48 de
    milioane de persoane, adica 16%, intre 2010 si 2050, in timp ce
    numarul persoanelor in varsta va creste cu 77%, adica 58 de
    milioane de persoane.

    Cu alte cuvinte, Europa se indreapta, incet-incet, catre un
    scenariu de film SF, eventual cu tenta comica: un continent-azil,
    cu multi batranei vegheati de delicate infirmiere de origine
    asiatica sau indiana.


    Dar pentru Europa saraca si mai ales pentru Romania, care este
    scenariul? Pentru mania, scenariile, elaborate fi e de organisme
    internationale, fi e de experti locali, sunt cat se oate de
    pesimiste:dupa scaderea cu aproape doua milioane de locuitori
    inregistrata dupa evolutie, populatia Romaniei ar putea ajunge
    undeva intre 13,3 milioane de locuitori, form BERD, si 16-17
    milioane de locuitori, in studii intocmite de Uniunea Europeana,
    Banca Mondiala sau ONU, pana in 2050. Rata fertilitatii a scazut de
    la 2,3 copii/femeie

    in 1989 la 1,3 copii/femeie in 2008 (nivel constant in ultimii 12
    ani), iar rata natalitatii (numarul brut de nasteri la mia de
    locuitori pe an) a scazut de la 13,7 la mie in 1990 la 10 la mie in
    2008.


    Sistemele de pensii, o mare schema Ponzi?

  • 3 mld. euro cheltuie anual romanii pentru copiii lor. Va regasiti in aceasta statistica?

    Paradoxal probabil, cei mai mici membri din familiile cu copii
    atrag cele mai mari cheltuieli din bugetul familiei. Conform
    calculelor BUSINESS Magazin, piata bunurilor si serviciilor
    destinate celor peste 4 milioane de copii si tineri din Romania cu
    varste pana la 18 ani depaseste 3 miliarde de euro anual, adica mai
    mult decat vanzarile cumulate inregistrate anul trecut de Metro si
    Carrefour – cele mai mari retele de magazine de pe piata. Iar
    cheltuielile dedicate copiilor cresc de la an la an, stimuland
    afacerile cu produse si servicii specifice.

    Doi factori duc la cresterea acestei piete: pe de o parte,
    cheltuielile parintilor sporesc odata cu varsta copiilor, iar pe de
    alta parte, comportamentul de consum se schimba, pe masura ce
    veniturile cresc, parintii preferand produse de calitate mai buna,
    dar mai scumpe. O valoare exacta este insa greu de stabilit, pentru
    ca dintre cei peste 4 milioane de copii si tineri cu varste pana la
    18 ani, un sfert au varste de peste 12 ani, iar cheltuielile nu mai
    pot fi departajate in mod clar de cele ale adultilor cand e vorba
    de produse cosmetice, jocuri pe calculator, imbracaminte sau
    alimente.


    “In esenta, indiferent de categoria de varsta, in topul
    costurilor dedicate copiilor se plaseaza alimentele, imbracamintea
    si incaltamintea”, spune Alecsandra Fulga, business development
    manager la firma de cercetare de piata 360insights. Evident, daca
    pentru primii ani din viata copiilor sunt specifice cheltuieluile
    pentru bunurile primare, de-a lungul anilor se adauga si bugete
    dedicate educatiei si pentru petrecerea timpului liber, adauga
    Fulga, care citeaza din studiul de tip Omnibus realizat de
    360insight.

    Pentru producatorii de materiale didactice, imbracaminte si
    incaltaminte, acesta este un varf de sezon, la fel ca si in cazul
    unitatilor de invatamant particulare. Pentru multe alte segmente –
    de la alimentatie si pana la produse cosmetice sau de ingrijire
    care nu sunt la fel de puternic influentate de sezon – toamna aduce
    un flux constant de incasari in conturile producatorilor si ale
    vanzatorilor.

    Mai mult, in timp ce alte domenii sufera din pricina scaderilor,
    cele mai proaste vesti din industria produselor ce se adreseaza
    copiilor sunt de stagnare: pentru cele mai multe categorii,
    vanzarile marcheaza in continuare plusuri de peste doua cifre. Sunt
    doua motive clare, crede Diana Stoian, psiholog si psihoterapeut:
    “In primul rand, copilul este vazut ca o completare a ideii de
    implinire si realizare in viata” – ca atare, chiar daca parintii au
    fost nevoiti sa reduca in ultima perioada cheltuielile pe ansamblul
    bugetului familial, nu fac deloc rabat in ce priveste copilul. “In
    al doilea rand, ritmul de viata alert, care reduce timpul alocat
    familiei, face ca parintii sa vada ca o compensatie ceea ce ofera
    material copiilor.”

    Spune-ne parerea ta despre piata produselor de
    copii pe blog si poti castiga carti de afaceri sau un cont de
    e-learning

  • Lectie in IT: fa-te frate cu competitia ca sa treci criza

    Modelul deja exista, nu a fost inventat de noi”, spunea
    saptamana trecuta Eugen Lepadatu (47 de ani), omul de afaceri care
    a infiintat in 1991 afacerea de distributie IT&C Tornado
    Sistems impreuna cu fratele sau Liviu (45 de ani), facand referire
    la alianta cu RHS Company. “In Polonia, cel mai mare distribuitor
    din domeniu este rezultatul fuziunii a patru firme, in timp ce in
    Italia si Elvetia, spre exemplu, in varful clasamentului
    distribuitorilor IT&C stau companii compuse din alianta a trei
    competitori”, explica Liviu Lepadatu.

    Pentru piata din Romania insa, un mariaj intre mai multi
    competitori din aceeasi industrie este o situatie nemaivazuta, in
    conditiile in care cele mai plauzibile scenarii sunt fie vanzarea
    afacerii, fie atragerea unui investitor care sa sustina
    necesitatile de dezvoltare ale companiei. Sau, cazul cel mai putin
    dezirabil, restrangerea consistenta a afacerii din cauza
    incapacitatii de a o sustine macar la nivelul curent, situatie care
    poate aluneca pana la intrarea companiei in insolventa si ulterior
    in faliment.

    “In orice moment, pe piata sunt foarte multe companii de
    vanzare, insa fuziuni nu prea am vazut. Pe de-o parte din lipsa
    unei dorinte a companiilor de a colabora, iar pe de alta parte din
    lipsa unei mase critice pentru o asemenea miscare”, spunea cu alta
    ocazie Eugen Schwab-Chesaru, managing director pentru Europa
    Centrala si de Est al companiei de cercetare si consultanta
    strategica pentru industria IT Pierre Audoin Consultants.


    Nuanta de luat in calcul in cazul de fata este insa faptul ca,
    din punct de vedere legal, la mijloc nu este o fuziune, ci o
    integrare operationala, cum o numeste Dragos Popescu, directorul
    general al RHS – o decizie deloc luata la intamplare in contextul
    actual. Schimbul de actiuni facut de actionarii celor doua companii
    care vor ramane in continuare entitati juridice separate, a avut ca
    scop cumularea resurselor – de la know-how si pana la furnizori,
    service sau logistica – concomitent cu reducerea cheltuielilor, asa
    incat din doi distribuitori IT&C, clasati anul trecut pe locul
    patru si cinci in piata, sa se contureze cea mai mare companie de
    distributie.

    “Tornado si RHS se completeaza la capitolele furnizori, gama de
    produse si clienti, ceea ce inseamna ca formam un business mai
    puternic, care acopera o portiune mai mare din piata”, sustine
    Popescu. “Cat despre cheltuieli, numai din logistica, spre exemplu,
    economisim 600.000 de euro pe an.” Si reducerea numarului de
    angajati pana la 200, cu 100 de oameni mai putin decat anul trecut,
    inseamna o cheltuiala considerabil mai mica.

    Povestea acestui mariaj a inceput in urma cu mai bine de un an.
    Primele discutii purtate la o masa rotunda intre sefii mai multor
    distribuitori IT&C avea drept argument faptul ca un asemenea
    parteneriat ar stabiliza competitia, in conditiile in care
    clasamentul actorilor din acest domeniu a fluctuat destul de mult
    in ultimii ani. Odata cu aparitia crizei, aceste discutii au
    inceput sa prinda contur. In industria de distributie IT&C,
    niciunul dintre competitori nu a intrat in acest an cu dreptul,
    intuind cat de mare va fi scaderea pietei IT de care depind.
    “Lucrurile s-au cernut mult in acest timp, iar castigatorii se vor
    alege strict datorita capacitatii oamenilor de la carma de a lua
    deciziile corecte”, apreciaza Iulian Stanciu, directorul general al
    Asesoft Distribution.

  • Povestea celui mai mare transportator roman

    Anul 2009 a inceput pe scadere pentru grupul Edy. La Hunedoara
    si Timisoara, declinul cererii l-a facut pe liderul
    transportatorilor romani sa revanda companiei de leasing 200 de
    camioane. Dupa o rentabilizare la sange a afacerii, dezvoltarea de
    noi segmente si atragerea de noi clienti, grupul a reintrat pe o
    panta ascendentA. Acum insa, Alin Popa, fondatorul si dezvoltatorul
    Edy, se uita la dezvoltarea pe orizontala, la vanzarea activelor
    din afara businessului de baza, la achizitii si la extinderea
    agresiva in strainatate. E momentul.

    “- Dar Edy cine e?
    – Edy e fiul patronului.
    – Nu e patronul?
    – Nu.
    – Eu asa am crezut.
    – Nu. Patronul este din judetul Hunedoara. La inceput firma s-a
    chemat Alin Trans, dupa numele patronului, si a avut doar cateva
    camioane, 2-3, a inceput de jos, cu putin, apoi a inceput sa se
    dezvolte si sa cumpere din ce in ce mai multe camioane. La un
    moment dat a inceput sa cumpere multe tiruri deodata. Mergeau
    soferii in grupuri mari si aduceau tiruri Volvo nou-noute. Un cap
    tractor Volvo e in jur de 70.000 de euro sau cel putin asa era.
    Semiremorca e mai ieftina.
    – Cam cat castiga oare Edy pe luna cu camioanele astea?
    – Ba, si 100 de euro daca ii raman pe luna de la un camion dupa ce
    scade toate cheltuielile si tot ramane cu 100.000 de euro pe luna,
    dar eu cred ca face mai mult.”
    “Cu Edy in Europa” este un subiect deschis pe forumul Softpedia de
    utilizatorul Florin37, care povesteste, de-a lungul a mai multe
    postari, experienta unui drum din Romania pana in Irlanda in cabina
    unui tir Edy, alaturi de un sofer al companiei. Istoria firmei prin
    ochii soferului este aproape exacta. Alin Popa a inceput de jos, ca
    multi dintre oamenii de afaceri care au incercat sa dezvolte ceva
    la inceputul anilor ’90.


    “Noi facem bine. Si vom face si mai bine.” Alin Popa are un
    zambet multumit. E intr-o zi de marti, la inceputul lui octombrie
    2009. Au trecut 18 ani de cand a parasit slujba pe care o avea in
    Coca-Cola pentru a intra, la 20 de ani, pe cont propriu in afaceri.
    Acum, pe cartea sa de vizita scrie “Chairman of the Board”. Nu mai
    e implicat de ceva timp in operatiunile de zi cu zi ale companiei.
    Mai precis de vreun an si mai bine, de cand a decis ca metoda de
    conducere antreprenoriala e deja insuficienta pentru dimensiunea la
    care ajunsese compania. A angajat atunci un board de directori cu
    experienta in multinationale si le-a cerut sa eficientizeze firma.
    A durut putin si au fost si decizii atipice. Insa EBITDA din 2009 a
    crescut fata de 2008, desi veniturile ar putea fi in scadere. Dar
    Alin Popa e in continuare Chairman al unei companii evaluate, la
    nivelul anului 2009, la 62 de milioane de euro.