BusinessMagazin

Category: Arta si societate

  • Noutati

    Cum sa…

    Editorul traducerii romanesti a cartii lui George Mikes „How to be a Brit“ ne spune despre autor ca „isi priveste compatriotii de adoptie (Mikes e englez cu ascendenta maghiara, n.n.) cu ochelarii unui critic tandru si afectuos“. A devenit umorist in 1946, odata cu publicarea volumului „Cum sa fii extraterestru“ si si-a incheiat cariera in 1982, cu volumul autobiografic „Cum sa ai saptezeci de ani“. Intre timp a adunat sumedenie de volume al caror titlu incepe cu „How to…“ si a ajuns in aproape toate antologiile de citate celebre din lume. Din recent tiparitul volum, iata cateva cugetari susceptibile sa va trezeasca pofta de lectura: „Un englez, chiar daca e singur, formeaza o coada bine aliniata alcatuita dintr-o singura persoana“; „Cand europenii de pe restul continentului au descoperit sexul, noi am inventat buiota“.

     

    George Mikes, Cum sa fii englez,
    Editura     Humanitas, Bucuresti, 2006

     


    A la russe

    In jurul unui personaj – Piotr Pustota – se tes doua istorii complet diferite, dar care isi afla fire de corespondenta secrete. Cea dintai il plaseaza pe Piotr, un tanar poet din Sankt Petersburg, la inceputul secolului, in plina explozie a Razboiului Civil din 1919. Urmarit de CEKA, politia politica leninista, se trezeste comisar al unei divizii de cavalerie comandate de celebrul Ceapaev. Cealalta istorie se desfasoara in zilele noastre, in preajma Moscovei, in plin spital psihiatric unde poetul este internat. Cine este pana la urma Pustota? Un bolsevic de ocazie bantuit de cosmaruri sau un bolnav care delireaza? Iar Rusia este oare o uriasa casa de nebuni? Peste toate acestea ce cauta, obsedanta, figura lui Arnold Schwarzenegger? Revendincandu-se din filonul Bulgakov, Kafka si William Burroughs, Viktor Pelevin, autorul acestui straniu roman, a debutat in 1989.

     

    Viktor Pelevin, Mitraliera de lut,

    Editura Curtea veche, Bucuresti, 2006

  • Tot zbor

    Zeci de minute de asteptare la cozile din aeroporturi, restrictii tot mai severe in ceea ce priveste obiectele permise la bord si verificari de securitate la sange – cam asa arata ziua unui om de afaceri care isi imparte viata intre aeroport si birou. Dar exista si alternative.

     

    Dupa amenintarile teroriste de la Londra, aeroporturile lumii au impus reguli mai stricte, la care trebuie sa se supuna oricine, fie ca este vorba despre un VIP, un om de afaceri sau un simplu turist. Controalele lungesc minutele petrecute in aeroport, transformandu-le in ore. Si pentru ca nimeni nu stie mai bine decat un om de afaceri ca „timpul inseamna bani“, nu putini sunt cei care au inceput sa ia in calcul solutiile alternative. Astfel, interesul pentru zborul cu un avion mai mic, cu proceduri rapide de check in si adesea un terminal privat la finalul zborului a crescut semnificativ.

     

    In prezent, in Europa exista 1.000 de operatori de chartere, plus o armata de brokeri care ofera o gama variata de pachete personalizate. Desi companiile specializate pe segmentul zborurilor de business sunt foarte raspandite pe plan international, afacerea a debutat relativ tarziu in Romania. 

     

    „Am observat ca oamenii de afaceri isi pretuiesc tot mai mult timpul. Trendul in ceea ce priveste cererea pentru zborurile noastre este pozitiv – apar doi, trei, pana la cinci clienti noi in fiecare luna“, povesteste Dana Glavan, reprezentantul companiei Eurojet, care opereaza chartere private. Eurojet Romania, membra a Grupului Rompetrol, a aparut pe piata in 2003, cand compania-mama a achizitionat o aeronava de tipul Jetstream 32 de la compania britanica British Aerospace. Despre un trend pozitiv vorbeste si Paul Gurau, directorul general de la Tiriac Air. „In Romania exista clar o tendinta care arata cresterea cererii pentru zborurile de tip charter, mai ales ca piata nu este foarte dezvoltata“, spune Gurau. Tiriac Air, parte a grupului Ion Tiriac, organizeaza zboruri de business, incepand din 1997, in toata lumea.

     

    Principalele atuuri pe care mizeaza companiile sunt economia de timp si confortul sporit. „Pasagerul trebuie sa vina la imbarcare cu 10 sau 15 minute inainte, comparativ cu un zbor obisnuit pentru care asteptarea poate fi si de zece ori mai lunga. La o cursa sunt in medie 8 sau 10 pasageri si va imaginati ca formalitatile dureaza mult mai putin decat in cazul unui zbor normal, unde sunt 100 de pasageri sau chiar mai mult“, explica Gurau. „Calatoria cu o companie charter exact asta inseamna, iar faptul ca nu se mai sta la cozi la imbarcare reprezinta, pana la urma, economie de bani“, il completeaza Glavan de la Eurojet. Companiile aeriene de business se lauda si cu un program flexibil de zbor. „In mod normal, pentru a obtine toate aprobarile necesare decolarii, zborul trebuie anuntat cu 24 de ore inainte. In cazuri extreme, exista totusi sansa ca acestea sa fie acordate si intr-un timp mai scurt“, spune Gurau. Asa ca,  indiferent de momentul in care apare un eveniment neanuntat, omul de afaceri nu mai trebuie sa isi faca probleme in ceea ce priveste biletele de avion.

     

    Dupa cum nu trebuie sa-si faca griji nici in privinta aeronavelor in care urmeaza sa se imbarce. Tiriac Air, de exemplu, are in dotare doua avioane Gulfstream 200 cu noua locuri, 2 elicoptere si un Boeing 737 cu 44 de locuri. Cat despre serviciile de la bord, directorul general al Tiriac Air spune ca acestea sunt la nivel de first class.

     

    „Paharele pentru bauturi sunt din cristal, iar meniul se realizeaza in functie de ceea ce doreste clientul.“ In plus, avionul se poate transforma foarte usor intr-un birou pentru executivi. „Boeing-ul 737 este configurat astfel incat sa fie numai 44 de locuri, fata de 100 cat are in mod normal. Exista o zona in care este amenajat un spatiu de conferinte, unde se pot organiza intalniri“, mai spune Paul Gurau. Legat de destinatii, Gurau spune ca, in cazul Tiriac Air, clientii prefera zborurile scurte, astfel incat „90% dintre zborurile noastre sunt pe curse externe, in special in Europa“. Raportat la statisticile operatorilor autohtoni, s-ar putea spune ca romanii au prins din ce in ce mai mult gustul zborurilor de business. Daca in urma cu doi ani atat reprezentantii Eurojet, cat si cei ai Tiriac Air spuneau ca majoritatea clientilor sunt straini, acum romanii au ridicat balanta in favoarea lor. „90% dintre firmele cu care avem contracte sunt companii romanesti, cu toate ca in cadrul acestora calatoresc si expati“, spune directorul de la Tiriac Air. Potrivit lui Gurau, pretul pentru un astfel de tratament personalizat se calculeaza in functie de ora de zbor. „Pretul pentru o ora de zbor porneste de la trei sau patru mii de euro si poate ajunge si la 10.000 de euro. In cazul elicopterelor pretul variaza intre 500 si 1.500 de euro.“ In plus fata de zborurile propriu-zise, compania are grija de toate detaliile care usureaza viata pasagerilor, precum inchirieri de masini si limuzine, sali de conferinta sau salon de protocol VIP la destinatie.

     

    Zilnic, numai in Europa se opereaza aproximativ 1.000 de zboruri cu avioane private, iar popularitatea acestui gen de curse este in continua crestere. Pe de alta parte, nici unul dintre greii industriei nu se poate lauda cu progrese spectaculoase. Chiar si NetJets, liderul pietei, care detine sute de avioane Gulfstream, Dassault Falcons si Raytheon Hawkers si care este controlat de mogulul Warren Buffett, s-a luptat sa reediteze succesul din SUA. Reprezentantii companiei se plang ca inchirierea unui avion privat este inca privita ca un lux. De altfel, Warren Buffett spunea, cu sase ani in urma, cand a fost intrebat de ce lanseaza NetJets in Europa, ca „exista la fel de multi oameni bogati in Europa ca si in America“. Pentru cei care considera ca un avion privat reprezinta un lux prea mare, exista varianta companiilor specializate pe business class, al caror numar a devenit tot mai mare in ultima perioada. Iar rutele transatlantice, care se numara printre cele mai profitabile, au fost tinta lor predilecta. Compania franceza Elysair planuieste sa opereze zboruri exclusive de business class intre Paris si New York, pana la finalul anului, cu un Boeing 757 cu 100 de locuri executive. Ruta s-a dovedit profitabila si pentru companiile cu mai multa experienta, precum Maxjet Airways, care opereaza intre Londra si New York sau Washington. Aceasta din urma nu doar ca a decis sa isi extinda flota de la trei la cinci avioane, dar a si introdus o ruta intre Londra si Las Vegas la pretul de 1.900 de dolari, tarif comparabil cu clasa business de la liniile consacrate.

     

    Asadar, alternativele exista. Iar viata unui om de afaceri care isi imparte viata intre aeroport si birou poate arata si altfel decat zeci de minute de asteptare la cozile din aeroporturi, restrictii tot mai severe in ceea ce priveste obiectele permise la bord sau verificari de securitate la sange.

  • Navod peste lume

    Dupa trei lucrari de initiere in taina numerelor si a subtilelor jocuri matematice care guverneaza universul, editura Humanitas publica un nou volum prin care isi propune sa ne inzestreze cu ochii matematicianului si sa ne insufle pasiunea acestuia pentru cifre si relatiile dintre ele.

     

    Numerele naturii“ de Ian Stewart a aparut, alaturi de alte doua titluri, in colectia „Science masters“, publicata simultan in 25 de limbi si care va reuni 12 carti de difuzare a informatiei stiintifice intr-o forma atractiva, accesibila publicului larg. In spatiul seriei, oameni de stiinta eminenti din domenii ce merg de la astrofizica pana la zoologie isi fac cunoscute ideile si teoriile cele mai noi. Daca e sa ne luam insa dupa acest prim volum, e limpede ca autorii nu sunt doar „oameni de stiinta“, ci si  talentati manuitori ai limbii, cu o certa vocatie pentru traducerea conceptelor in forme plastice, nu doar inteligibile, ci si puternic colorate. In acest eseu, in care conceptele cele mai complicate sunt reduse la esenta si expuse atat din punct de vedere stiintific, cat si filosofic, Stewart subliniaza faptul ca matematicile sunt o constructie pur mentala, care nu se rezuma la ecuatii ametitoare sau la demonstratii inspaimantator de lungi.

     

    Cu toate acestea, matematica reprezinta cea mai performanta unealta de intelegere a lumii inconjuratoare pe care o avem la indemana: formele naturii sunt, pentru noi, tot atatea indicii ale legilor profunde care guverneaza universul. Fulgul de zapada ne permite sa deducem structura atomica a cristalelor de gheata, o coarda de vioara ne introduce in lumea undelor radio, norii sau vremea de afara dezvaluie o structura secreta sau niste ritmuri ascunse. Numarul de petale al cvasitotalitatii florilor alcatuieste secventa stranie 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89 (bunaoara crinii au 3 petale, piciorul cocosului – 5, galbenelele 13, crizantemele – 21 etc.). Avem de-a face aici cu o caracteristica definita, pentru descoperirea careia este insa nevoie de un mic efort: fiecare numar din sir se obtine insumand numerele care il preced. De exemplu, 3 plus 5 egal 8, 13 plus 8 egal 21 s.a.m.d. „Formele nu sunt numai frumoase, ci si utile“, spune Stewart. „Viziunea noastra asupra Universului este produsul unei intelegeri in continua dezvoltare a formelor si structurilor naturii. Pentru a recunoaste, a clasifica si a manipula aceste forme si structuri, spiritul uman a inventat un sistem formal de rationament: matematicile.“ Iata ceea ce demonstreaza, in fapt, Ian Stewart.

  • Noutati

    Targ cu DIAVOLUL

    Spre deosebire de Peter Schlemihl, protagonistul lui Chamisso, care isi vinde umbra diavolului contra averii lui Fortunatus, Wakefield, straniul personaj al lui Andrei Codrescu, face un alt tip de targ cu Printul Intunericului. Venit de pe lumea cealalta usor posac din pricina concurentei, diavolul da buzna la Wakefield  si ii ofera un ragaz de un an ca sa-si puna viata in ordine. Daca, la sfarsitul intervalului, nu va fi izbutit sa duca la capat aceasta isprava, ii va lua sufletul. Aici incepe aventura eroului, care pleaca la drum intr-o America brutala, strident eclectica si conflictuala pana si in cele mai marunte tesuturi ale ei. American de origine romana si autor-vedeta al editurii Polirom, Andrei Codrescu este poet, eseist si jurnalist, profesor la Universitatea din Louisiana.

     

    Beatriz, femeia

    Beatriz incearca sa-si afle drumul (cel geografic, pur si simplu), precum si drumul in dragoste, penduland intre doua locuri – Madridul, orasul sau de bastina, si Edinburgh, urbea de adoptie – precum si intre doua prietene cu trupuri celeste – Monica, devoratoarea de barbati compulsiva, si Cat (Caitlin). Pe Monica a iubit-o la nebunie pe vremea liceului, dar aceasta nu i-a dat mari sperante. Au gustat impreuna din sarmul noptilor Madridului si au facut teribile indigestii la iesirea din nenumarate paradisuri artificiale. Trimisa in Anglia de o familie prudenta, care o credea definitiv alunecata pe panta pierzaniei, Beatriz isi trateaza nevroza in mrejele amoroase ale chelneritei Cat, fara sa-si poata uita prima dragoste. Din fericire, la Edinburgh il intalneste pe junele Ralph. Facand sa rimeze perfect amorul si umorul, Lucia Etxebarría a fost rasplatita, in 1998, cu prestigiosul premiu Nadal.

  • Dupa 25 de ani

    Rock and Roll-ul – numai sex, droguri, celebritate si stralucire, nu-i asa? Nu chiar. Trupa ESG a fost descrisa ca niste „doamne de la cantina“ – doamnele acelea de varsta mijlocie, grase si cu un aer de nefericire pe chip care impart mancarea la cantinele scolare.

     

    O descriere un pic cam dura, dar destul de exacta. ESG n-au fost niciodata o prezenta scenica stralucitoare. Nascuta din saracia lucie a cartierului newyorkez South Bronx, trupa ESG a produs agitatie in 1981, atunci cand primul sau single a devenit un hit underground de ambele parti ale Atlanticului. Avea sa devina una dintre trupele cele mai des folosite pentru sample-uri, iar azi, la aproape treizeci de ani de la infiintare, se tine inca bine si a lansat recent un album nou-nout.

     

    ESG a pornit la drum cu patru surori. De culoare, sarace si locuind in partea nepotrivita a orasului, instrumentele muzicale le-au fost cumparate de catre mama lor, care incerca astfel sa le fereasca de necazuri, indreptandu-le atentia spre muzica. Faptul ca nu-si permiteau echipamente scumpe si aveau doar o gama limitata de instrumente la dispozitie a dus la dezvoltarea sound-ului ESG: o abordare bruta, saracita si agresiv de minimalista construita pe bass si percutie. Astfel a luat nastere linia specifica ESG, care era foarte departe de nivelul de aspiratie asteptat de la tinerele fete de culoare, si anume sound-ul mult mai dulce si finisat Motown.

     

    ESG se afla la o rascruce de drumuri muzicale: au devenit celebre undeva intre New York si Manchester, creand un sound cu influente din disco-ul anilor ‘70, hip-hop, punk, new wave si proto-house.

     

    E greu de imaginat azi, dar la acea vreme existau cluburi la New York in care punkistii puteau fi vazuti dansand alaturi de pustii iubitori de disco si de hip-hopperi pe muzica unor trupe ca ESG. Era o vreme de ridicare a barierelor, cand noi scene muzicale apareau din polenizarea incrucisata ce se petrecea in acele momente.

     

    Formatia a ajuns celebra dupa ce i-a atras atentia lui Tony Wilson (nici o legatura de rudenie cu subsemnatul), seful casei de inregistrari Manchester Factory, care a lansat primul single ESG. S-au jucat cu The Clash, facandu-si un nume printre punkisti. Au avut acelasi producator ca Joy Division, castigandu-si simpatia fanilor New Wave. Raverii le cunosc pentru ca au cantat la deschiderea legendarului club din Manchester, Hacienda, detinut de Tony Wilson. Au cantat si la inchiderea The Paradise Garage alaturi de Larry Levan, probabil cel mai important DJ din istoria muzicii dance, iar inregistrarile lor s-au bucurat de un succes enorm la Warehouse, clubul din Chicago ce a dat nastere muzicii house, ceea ce inseamna ca orice om interesat de muzica house trebuie sa ia act de ESG. Si fanii hip-hop le tot asculta de ani buni, fie ca-si dau sau nu seama, dat fiind ca muzica trupei a fost folosita pentru sample-uri de toata lumea, de la LL Cool J, TLC si Wu-Tang Clan la Public Enemy si Beastie Boys. Un CV destul de impresionant.

     

    In ciuda uriasei lor influente, cele patru surori nu au dat niciodata lovitura, in sensul ca muzica nu le-a adus prea multi bani. Faptul ca piesele le erau folosite de nenumarati alti artisti intr-o vreme cand ele nu castigau mare lucru sau chiar nimic le-a determinat sa lanseze, in 1992, o piesa intitulata „Sample Credits Don’t Pay Our Bills“ (in traducere aproximativa „Mentionarea noastra ca sursa de sample-uri nu ne plateste facturile“).

     

    In mod surprinzator, trupa se tine bine si azi. Anul acesta au lansat un album intitulat „Keep On Moving“. Cu toate ca pastreaza sound-ul caracteristic ESG, s-au facut si ceva schimbari, cea mai importanta dintre ele fiind adaugarea unei drum machine in cateva piese, ceea ce le confera o unda retro, electronica. In plus, cele patru surori, care seamana acum si mai bine cu niste doamne de la cantina, canta alaturi de doua dintre fiicele lor, pe care le-au introdus in formatie.

     

    Daca interesul vostru pentru muzica house, hip-hop, punk sau new wave nu este trecator, atunci ele reprezinta o trupa careia trebuie sa-i dati atentie.            

     

    In romaneste de Loredana Fratila-Cristescu

  • Parfumul

    Aromele clasice sunt iar la moda. Dupa o explozie de miresme noi – cu o viata cu atat mai scurta, cu cat cifrele de lansare sunt mai ridicate -, unii parfumieri decid sa-si consolideze profitul si sa reduca riscurile prin relansari de retete vechi.

     

    O reteta castigatoare, fie si numai din perspectiva faptului ca singurele investitii in acest caz sunt campaniile publicitare si, eventual, un spatiu mai bine marcat in magazine. Luna trecuta, bunaoara, casa Bvlgari a relansat unul dintre parfumurile sale clasice – Pour Femme -, a carei noua imagine a fost aleasa fotomodelul britanic Kate Moss. In campania de prezentare, realizata de Mert Alas si Marcus Piggot – ambii fotografi ai revistei Vogue -, Moss apare imbracata intr-o rochie neagra, purtand un colier de diamante de 74 de karate, asortat la cercei. Rationamentul e simplu, spun oficialii companiei. Mireasma sofisticata si pretioasa a clasicului Pour Femme surprinde cel mai bine esenta casei Bvlgari – una din cele mai apreciate producatoare de bijuterii de lux, fondata in urma cu 122 de ani de un emigrant grec in Italia, Sotirios Bvlgari.

     

    Revigorarea unui produs vechi – Pour Femme a fost lansat acum 12 ani – e o strategie relativ noua in industria parfumurilor. Primul producator care a aplicat reteta este si unul dintre cei mai vechi in bransa: Chanel. In 2003, dupa ce vanzarile celui mai cunoscut parfum din lume – No 5 – au inceput sa scada, Chanel a semnat un contract cu actrita Nicole Kidman, care a promovat produsul in clipuri publicitare si printuri. Rezultatul: in 2004 vanzarile Chanel 5 au crescut, in SUA, cu 26%, ajungand la 76,1 mil. dolari.

     

    In iulie 2005, Calvin Klein – parte a companiei Coty – a relansat parfumul unisex CK One (care la intrarea pe piata, in 1994, a inregistrat vanzari record de 5 mil. dolari in 10 zile), intr-un spectacol monumental cu manechine de ambele sexe care au defilat pe o scena sub forma unei sticle uriase de parfum, amplasata deasupra restaurantului Hard Rock Cafe din Time Square, New York.  Rezultatul: numai in ziua relansarii, vanzarile magazinului Macy Herald Square din perimetrul de desfasurare al evenimentului s-au triplat. O alta componenta a relansarii CK One a fost sponsorizarea festivalului de muzica alternativa Lollapalooza de la Chicago. In cele trei zile ale festivalului, echipa CK a distribuit nu mai putin de 20.000 de mostre de parfum – in doar doua saptamani, vanzarile CK One in Chicago au crescut cu 25%.

     

    De ce toata aceasta agitatie? Dupa o perioada de letargie, urmata de o cadere constanta, vanzarile de parfumuri cu amanuntul din SUA si-au revenit in 2004, ca urmare a intrarii pe piata a produselor asociate vedetelor. In 2005 au fost lansate 120 de parfumuri noi, dublu fata de 2000. Multe dintre ele au fost identificate cu designeri de moda, diverse celebritati – de la trupa Kiss pana la vedete de cinema precum Hilary Duff – sau chiar companii de masini. Directorul diviziei nord-americane a companiei Bvlgari, Didier Maine de Brian, arata intr-un interviu pentru presa americana ca fascinatia pentru produsele promovate de celebritati a inlocuit obiceiul consumatorilor de a-si gasi singuri parfumul potrivit. „In trecut, oamenii alegeau un produs – indiferent daca vorbim despre ochelari de soare sau parfum -, pentru ca li se potrivea. Acum se identifica anumitor celebritati. Vor sa cumpere, de fapt, stilul de viata al vedetelor de la Hollywood.“ Suprasaturarea pietei a facut insa ca oricarui parfum nou sa-i fie mult mai greu sa atinga succesul.

     

    Un studiu realizat de compania americana de cercetare NPD Group a ajuns la concluzia ca parfumurile lansate in 2005 au o durata medie de viata de aproximativ un an, spre deosebire de cei cinci ani ai celor lansate in 2000. Conform NDP, anul trecut au fost lansate mai multe parfumuri decat in perioada 1970-1989.

     

    Crearea si lansarea unui produs nou dureaza 2-3 ani, costurile ridicandu-se la peste 20 mil. dolari. Relansarea unui produs vechi se pune la cale in mai putin de 18 luni si in rare cazuri ajunge sa coste 10 mil. dolari. Acesta este si unul dintre motivele pentru care parfumierii au lansat asa-numitele „flancuri“ – produse care reinterpreteaza reteta originala – cum este, de exemplu, Envy Me (Gucci), o versiune mai florala a clasicului Envy. Anul trecut peste 100 de produse nou lansate au fost, in fapt, „flancuri“, spre deosebire de doar 70 scoase pe piata in 2000.

     

    Cand Clinique a lansat, in 2003, primul „flanc“ pentru Happy – Happy Heart – vanzarile in Statele Unite au ajuns la 44,7 mil. dolari. Anul trecut, cand a fost lansat Happy To Be, au fost inregistrate vanzari de doar 14 mil. dolari in SUA. Oficialii de la Clinique au spus ca Happy Heart s-a vandut mai bine gratie notei florale a variantei – considerata mai atragatoare decat cea fructata a variantei Happy To Be. Dar, pe langa gusturile imprevizibile ale consumatorilor, „flancurile“ au gasit un obstacol si in politica magazinelor de desfacere, care refuza, pur si simplu, sa pastreze pe stoc trei variante ale aceluiasi parfum. Parfumierilor le-a ramas, astfel, sa incerce marea cu degetul, relansand retete clasice.

     

    Oficialii Bvlgari recunosc ca scopul relansarii parfumului Pour Femme (intr-o sticla de colectie cu dop de cristal) a fost sa aduca ceva nou in magazine fara investitii prea mari. Motiv care a stat si la baza relansarii Chanel no 5. Pentru Clinique si Coty, miza resuscitarii parfumurilor Happy, respectiv CK One, a fost cea a castigarii unei noi generatii de consumatori.

     

    „Segmentul de clienti carora se adreseaza parfumul nostru e cuprins intre 18 si 24 de ani. Acestia aveau intre sase si 12 ani cand a fost lansat CK One pe piata“, spunea vicepresedintele Coty, Lori Singer.

     

    In aceasta toamna, Clinique, brand detinut de Estée Lauder, va cheltui cateva milioane de dolari pentru relansarea Happy (1997). „Brandul Happy se bucura de o apreciere extraordinara si avem convingerea ca acest lucru nu se va sfarsi curand. Suntem inca departe de a epuiza acest brand“, spune Brenda Lilly, director de marketing al Clinique.

     

    Deocamdata, dupa un studiu amanuntit al pietei, Clinique a angajat-o pe cantareata R&B Ne-Yo sa scrie un cantec despre parfum, intitulat „Just be Happy“, interpretat de duo-ul Rhianna – Julie Roberts in cadrul unei campanii pe radio, pentru care Clinique a cheltuit 3 milioane de euro.

     

    Tot in toamna Estée Lauder va relansa si brandul Calyx – varianta originala dateaza din ultimul mandat al administratiei Reagan -, in timp ce Giorgio Armani va incerca revigorarea liniei Acqua di Gio pour Homme, care a implinit 10 ani de existenta. Dincolo de considerentele particulare, un lucru ramane cert: batranele parfumuri isi pastreaza aroma. Timpul e aliatul lor.

  • Regele numarul 5

    Parfumierul rus Ernest Beaux facut, la comanda designerului parizian Gabrielle Coco Chanel sase variante de parfum. Aceasta a ales mostra cu numarul 5, care avea sa devina cel mai cunoscut parfum al lumii.

     

    INOVATIE: Chanel 5 e primul parfum artificial din lume, cu o nota de varf de aldehide florale. „Nu am vrut trandafiri sau liliac. Am vrut ceva artificial, «facut», ca o rochie“, spunea Coco Chanel.

     

    LANSARE: Coco Chanel a prezentat pentru prima data parfumul Chanel 5 unor prieteni la data de 5 mai 1921. Ulterior, acesta a fost daruit clientilor fideli ai buticurilor sale.

     

    PROMOVARE: De-a lungul timpului, Chanel a folosit imaginea mai multor celebritati pentru a promova parfumul, precum Catherine Deneuve in Statele Unite (anii ‘70) si Carole Bouquet in Europa (anii ‘90).

     

    CHANEL TV: In 2003, la relansarea parfumului, Chanel a cheltuit 33,8 mil. dolari pentru realizarea unui film de promovare de trei minute in care apare Nicole Kidman (onorariul actritei – foto sus – a fost de 3,7 mil. dolari). In ziua lansarii, filmuletul a fost listat in programul televiziunilor.

  • Tratat de guvernare

    Oren Harari, profesor de management la Universitatea din San Francisco si consultant pe probleme organizationale si de leadership, l-a cunoscut pe Colin Powell in 1996, cand au vorbit in fata a circa o mie de oameni la o conferinta a bancherilor sponsorizata de IBM.

     

    Discursul de atunci al lui Powell l-a entuziasmat si l-a facut sa-i urmareasca atent aparitiile publice, studiindu-i nu doar charisma si efectele retorice ale discursului, ci mai ales judecatile profunde, sentintele privind viata politica si principiile care stateau la baza filosofiei sale de guvernare. In acelasi an, dupa lectura pasionata a cartii autobiografice a lui Powell, intitulata „My American Journey“, Harari a simtit nevoia „de a arunca din biblioteca toate celelalte carti despre arta conducerii“ si a publicat, in numarul pe decembrie al publicatiei Management Review, un articol care avea sa faca valva: „Citandu-l pe presedintele Powell: Mic tratat de guvernare“ si care condensa 18 „bijuterii marca Powell“, adica tot atatea principii de conducere, pe care le-a insotit cu propriile comentarii. Obsesia pentru personalitatea celui care, intre timp, devenise secretar de stat a continuat sa creasca si era cat pe ce sa se materializeze intr-o carte in preajma evenimentelor din 11 septembrie. Cum dupa aceea lumea nu a mai fost la fel, nici cartea sa nu avea sa-si pastreze forma initial prevazuta, chiar daca subiectul ei, Colin Powell, isi pastrase, imperturbabil, toate darurile personalitatii sale de exceptie. Atat doar ca, acum, avea prilejul sa-si dea intreaga masura a talentului sau de conducator si a priceperii sale de negociator. Desi se bazeaza, desigur, pe evenimente din viata lui Powell, volumul nu este unul biografic, ci o carte despre guvernare, in care generalul este sursa care a stat la baza unor principii, in incercarea de a le pune in aplicare in orice context, fie el corporativ, guvernamental sau al unei organizatii non-profit. Tot asa, nu este o carte a lui Colin Powell (care s-a implicat doar in furnizarea de informatii), dupa cum nu este nici un omagiu adus personalitatii sale. Este o carte destinata publicului larg, care, pornind  de la diverse anecdote sau principii enuntate explicit, schiteaza un model comportamental si de management aplicabil in viata reala, in cadrul unei mici afaceri sau al unui trust de anvergura, oriunde in sectorul privat si de catre orice persoana aflata in postura de a lua decizii.

     

    Oren Harari, Secretele lui Colin Powell,

    Editura Tritonic, Bucuresti, 2006

  • Noutati

    Trilogia Pandora

    Papa al genului SF, cum este considerat in mediile de cititori si specialisti fantasy & science fiction, Frank Herbert ramane, pentru multi, nemuritorul parinte al ciclului Dune. Nu putini insa sunt aceia care cred ca opera lui de capatai este trilogia Pandora, cu admirabilele ei volete Incidentul Iisus, Efectul Lazar si Factorul Inaltare, un ciclu romanesc scris la doua maini, impreuna cu Bill Ransom. Despre aceasta intovarasire literara, acesta din urma spunea: „Experimentul a semanat intr-o oarecare masura cu o casatorie. Pe parcurs, fiecare dintre noi a fost marcat de tragedii personale, insa mereu ne-am gasit salvarea in romanele noastre. (…) Factorul Inaltare, de care am planuit sa ne bucuram impreuna, a fost martora celei mai mari tragedii traite impreuna. Dar romanul a aparut, totusi“. Tragedia a fost moartea lui Herbert, lui Ransom revenindu-i sarcina sa finalizeze manuscrisul.

     

    La Roumanie

    De-abia incheiatul Sommet al Francofoniei, desfasurat pe malurile Dambovitei, a produs nu doar efecte pozitive, ci si o uriasa dezordine. Nu doar pe strazi, unde traficul a fost sever perturbat, ci si in multe creiere care s-au intrebat cat de francofoni suntem noi, romanii, si, prin urmare, cat de indreptatiti suntem sa fim gazdele unui asemenea eveniment. Cartea Sultanei Craia, aparuta cu doar cateva zile inainte de reuniunea Francofoniei, vorbeste despre Franta ca model cultural urmat constant de romani in procesul de modernizare al societatii, despre influentele limbii franceze si circulatia ei in Romania de-a lungul secolelor, traseaza un istoric al relatiilor franco-romane si raspunde, inca din paginile preliminare, intrebarii pe care o invocam: „Romania, o tara francofona?“.

  • Un taxi printre nori

    Avioanele particulare cu un numar redus de locuri pot fi o alternativa ieftina pentru oamenii de afaceri care vor sa evite aglomeratia si orarul fix al curselor comerciale. Problemele cu care se confrunta marii jucatori de pe piata transportului aviatic au determinat companiile mai mici sa caute solutii care le-ar putea aduce profit si o crestere importanta a cotei de piata. Avionul-taxi va iesi pe piata in cursul acestui an si se va numi Eclipse 500. Aparatul, care va avea sase locuri, este produs de compania Eclipse Aviation din Albuquerque, Statele Unite. Lynear Air si Day Jet sunt primele companii care vor folosi Eclipse. Lynear Air a cumparat deja 30 de modele pentru care a platit aproape 50 de milioane de dolari. Un dezavantaj al acestui avion este ca nu este dotat cu baie, “ceea ce ar constitui o problema serioasa”, dupa cum cred unii analisti din piata. Pe de alta parte, costul mai mic (1,5 milioane de dolari) decat al altor avioane asemanatoare (Cessna CJ-1 care costa 4,3 milioane de dolari) si viteza de peste 600 de kilometri/ora la care poate ajunge aeronava ar putea sa-i faca pe viitorii pasageri sa treaca cu vederea aceasta problema de dotare. In plus, pretul unei calatorii cu “taxiul zburator” va atrage multi doritori de confort si rapiditate, in detrimentul avioanelor de tip charter sau al celor private. Cei care vor opta pentru o calatorie cu taxiul zburator vor scoate din buzunar intre 1 si 3 dolari pe mila aviatica, fata de 9 pana la 13 dolari pe mila pentru un zbor charter sau 15 dolari pe mila pentru un zbor cu un avion privat.