Category: Arta si societate

  • O afacere marca Catalin Chelu

    Omul de afaceri Catalin Chelu din Galati a vandut pachetul majoritar de actiuni pe care il detinea la compania de cablu CCC Blue Telecom contra sumei de 219,2 milioane de lei (aproximativ 62 de milioane de euro). Compania are circa 6% din piata televiziunii prin cablu, iar tranzactia evalueaza intreaga companie la 100 mil. euro. Pachetul de actiuni a fost cumparat de Doina Lilioara Rimar, care este asociata cu Chelu in mai multe societati, iar tranzactia poate trece drept o optimizare a structurii actionariatului in afacerile lui Chelu. Acesta detine, prin intermediul mai multor societati, pachete de actiuni la SIF-uri, unde un investitor nu are voie, conform legii, sa detina mai mult de 1% prin persoanele fizice si juridice impreuna cu care actioneaza in mod concertat. Chelu anuntase de fapt ca tranzactia nu va afecta cu nimic planurile companiei de listare pe Bursa. CCC Blue Telecom a anuntat, la inceputul anului ca intentioneaza sa se listeze la Bursa de Valori Bucuresti. Dupa vanzare, Chelu va mai detine in nume propriu doar 8,56% din capitalul societatii, iar Doina Rimar va controla 61,24% din titluri. Printre ceilalti actionari se numara firmele Zorder Big, cu 26,82%, si Galgros, cu 3,02%.Cablu cifratCoordonatele tranzactiei prin care Catalin Chelu a vandut pachetul majoritar al CCC Blue Telecom:un pachet de 61,24% din actiuni valoreaza 60 mil. eurocompania este evaluata la 100 de milioane de euroCCC Blue Telecom detine 6% din piata Chelu mai detine 8,56% din actiunile operatorului de cablu

  • Cel mai mare hotel de lux

    Cel mai mare hotel de lux din Bucuresti va fi construit de un grup de investitori irlandezi in zona Splaiului Independentei. Proiectul companiei RI Investment Grup este estimat la 100 de milioane de euro si cuprinde un hotel, o zona rezidentiala si una comerciala. Hotelul va fi in categoria de 5 stele, este construit pe 24 de niveluri, va avea 960 de camere si va fi afiliat unui lant international. Capacitatea de cazare a proiectului irlandezilor de la RI Investment ar fi egala cu cea a JW Marriott, Intercontinental si Crowne Plaza la un loc si ar putea fi printre cele mai mari hoteluri din Europa. Proiectul RI Investment Grup prevede si constructia unui ansamblu rezidential de 815 apartamente adresate clasei medii, la care se adauga un penthouse mare si spatii comerciale intinse pe o suprafata de peste 12.350 de metri patrati. Grupul irlandez a investit deja circa 75 de milioane de euro in terenuri pe piata romaneasca si este interesat sa faca achizitii ulterioare in Bucuresti. Investitorii irlandezi importanti, precum Ballymore, RI Investment sau Moritz Group au intrat pe piata romaneasca incepand din 2004. Desi randamentele investitiilor in proiecte imobiliare sunt in scadere, piata de real estate locala ramane printre cele mai atractive din Europa Centrala si de Est.

  • Au inceput recrutarile de toamna

    Grupul belgian Fortis si banca portugheza Millennium BCP, fosti competitori pentru BCR, se pregatesc sa patrunda pe piata din Romania.Ambele companii sunt in faza de recrutare, insa portughezii sunt cu un pas inainte, fiind avansati si cu procedurile legale, potrivit unor surse bancare. O posibila varianta ar fi ca Fortis sa opereze chiar prin intermediul subsidiarei pe care o vor deschide cei de la Millennium, cunoscut fiind parteneriatul existent intre cele doua grupuri financiare – Fortis detine un pachet de 4,99% din Millennium. Mai mult, acum aproape un an, in momentul retragerii din cursa pentru BCR, unul din argumentele belgienilor a fost perspectiva exploatarii parteneriatului cu Millennium, in cazul in care portrughezii ieseau invingatori.Belgienii de la Fortis sunt in plina campanie de recrutare, dar se arata deja interesati de proiecte de finantare in Romania – Fortis ar intentiona sa finanteze extinderea Centralei Nucleare de la Cernavoda. Daca Fortis primeste CV-uri si pana la sfarsitul lui octombrie ar putea sa-si aleaga top managementul, portughezii de la Millennium sunt pe punctul de a lansa structura de la zero. Printre bancherii contactati deja de Millennium se numara si Dan Sandu, care a parasit de curand pozitia de vicepresedinte al Citibank Romania.Dupa integrarea in UE, nicio banca nu va mai avea nevoie de licenta din partea BNR pentru a-si incepe operatiunile locale, dar pe fondul unei concurente serioase, dezvoltarea unei noi structuri bancare ar putea fi foarte dificila.

  • Bancherii joaca la Hollywood

    Paramount a incheiat un contract in valoare de 300 mil. dolari (235 mil. euro) cu banca de investitii germana Dresdner Kleinwort pentru producerea a 30 de filme. Filmele vor fi realizate de Paramount si filialele sale – Paramount Pictures, DreamWorks, MTV Films si Nick Movies, prin fondul Melrose 2, finantat de Dresdner si alti investitori atrasi de acestia. Intelegerea a venit la timp pentru a diminua urmarile negative ale despartirii lui Tom Cruise de celebra companie de productie si reprezinta un vot de incredere pentru Brad Grey, CEO al Paramount. Astfel, zvonurile ca Paramount va intampina probleme in strangerea de fonduri pentru viitoarele proiectii, odata cu plecarea celebrului Tom Cruise, au fost contrazise. Mark Badagliacca, director financiar la Paramount, spune ca “este intotdeauna important sa ai parteneri in productia de film, pentru ca iti da posibilitatea sa ai mai multe vasle la aceeasi barca”. Laura Fazio, managing director al Dresdner Kleinwort, a declarat ca Melrose 2 demonstreaza apetitul crescand al investitorilor pentru sectorul filmelor si in special interesul pentru proiectele companiei Paramount. Afacerea survine pe fondul altor cateva “deal-uri” dintre studiouri si investitori – Sony Pictures si Universal au obtinut, prin contracte similare, 700 mil. dolari, iar 20th Century Fox s-a inteles cu Dune Capital Management pentru 350 mil. dolari.Principalele tranzactii incheiate de producatorii de filme:Paramount a incheiat un contract de 300 de milioane de dolari cu Dresdner Kleinwort20th Century Fox s-a inteles cu Dune Capital Management pentru 350 mil. dolariSony Pictures si Universal au obtinut, prin contracte similare, 700 de milioane de dolari

  • Retro-casele

    O casa boiereasca din Bucuresti ajunge pana la 5 milioane de euro, dar asta nu impiedica cererea de case boieresti sa depaseasca cu mult oferta de pe piata. Astfel, conform estimarilor agentiei imobiliare Perfect Casa, una din 5 cereri pe piata locala vizeaza o casa construita la sfarsit de secol XIX, adica in perioada interbelica. Cele mai interesate de astfel de imobile sunt companiile straine, care le cumpara sau le inchiriaza. Avantajul unei astfel de case este faptul ca suprafata totala este destul de mare, cu un numar de camere intre 10 si chiar 15. Imobilele pot fi transformate in sedii de firma, sedii de ambasade sau consulate sau pot fi investitii profitabile prin perspectiva randamentelor pe care le ofera. Preturile conacelor, cum mai sunt denumite imobilele interbelice, variaza intre 800.000 si 5 milioane de euro la vanzare, iar o chirie lunara se situeaza intre 4.000 si 20.000 de euro. La valoarea constructiei se adauga si elementele interioare, cum sunt vitraliile, usi cu geamuri de cristal, tavane cu grinzi si scari interioare cu decoratiuni elaborate. Evaluarea imobilelor se face in functie de locatie, suprafata casei si a terenului, arhitectura. Mai conteaza compartimentarea si stadiul in care se afla la momentul v?nzarii sau inchirierii din punct de vedere al structurii si al finisajelor.

  • Asigurati-va promotiile!

    Publicitatea nu mai este ceea ce era pe vremuri. Zapping-ul printre reclame este la loc de cinste, iar panourile publicitare fac parte din decor, fara a mai trezi interesul nimanui. In asemenea vremuri, companiile trebuie sa gaseasca metode noi de a iesi in calea cumparatorilor, fiindca in razboi si in publicitate totul este permis. Randy Gonigam, proprietarul Gonigam’s World Furniture Mall din Chicago, a mizat pe aceasta deviza si a “castigat” pierderi de 300.000 de dolari. Asta dupa ce a promis clientilor sai produse gratuite in valoare de pana la 10.000 de dolari daca Chicago Bears ii vor invinge pe cei de la Green Bay Packers. Secretul celor care mizeaza pe asemenea promotii naucitoare sunt firmele de asigurari specializate in returnarea sumelor cheltuite pentru premiile la concursuri, in cazul in care se produce evenimentul asigurat. Gonigam e multumit acum: n-a cheltuit nici prea multi bani, iar notorietatea companiei a crescut simtitor. “Am observat o crestere spectaculoasa a traficului pe pagina noastra de web si foarte multi dintre oamenii cu care am vorbit ne-au spus ca au de gand sa mai cumpere produse de-ale noastre.”Producatorii spera ca afacerile lor vor lua un avant semnificativ in urma acestui gen de promovare, si aceasta speranta este cea care ii face sa plateasca prime de asigurare usturatoare, explica James Chung, presedintele firmei de marketing strategic Reach Advisors din Massachusetts. Sperand ca cifra de afaceri va justifica aceste costuri, ei se gandesc ca bugetul destinat publicitatii ar fi mai bine investit intr-o asemenea asigurare decat intr-un spot tv.

  • Mai putina peluza de tuns

    Stilul de viata american, definit de imaginea idilica a unei case cu doua etaje, o curte cu gazon ingrijit si un gardulet alb care o imprejmuieste, este in primejdie. In locul sau apare un alt trend: lotul rezidential care intra la apa. Pe aceeasi suprafata pe care inainte traia o singura familie astazi se construieste un bloc pentru cateva zeci al carui zid se invecineaza pana la atingere cu blocul de alaturi sau un sir de case cu ziduri comune. Cu cat este piata imobiliara mai fierbinte si mai aglomerata, cu atat mai scumpe si mai greu de gasit sunt casutele cu gradina, odinioara semn al apartenentei la clasa de mijloc.”Costurile terenurilor sunt intr-o permanenta crestere”, explica Gopal Ahluwalia, vicepresedintele departamentului de cercetare al Asociatiei Nationale a Developerilor Rezidentiali. “Cumparatorul de casa care nu are suficienti bani este dispus sa cumpere un lot mai mic, insa nu o casa mai mica.” Pe piata imobiliara “incinsa” de astazi multi oameni traiesc in apartamente de dimensiuni reduse sau case fara mult spatiu exterior, deoarece nu-si pot permite altceva. Insa Ahluwalia tine sa precizeze ca “o persoana care cumpara un asemenea tip de resedinta pentru un milion de dolari, o face pentru ca asa ceva isi doreste”.Unii sustin ca acest trend este o alternativa mai buna decat intinderea suburbana, deoarece cartierele rezidentiale mai dense iau forma unei zone diversificate, cu mai multe spatii publice, magazine si locuri de divertisment, toate la distante rezonabile. Totusi vorbim despre o schimbare majora pentru o societate care masoara nivelul de intimitate in metri patrati care ii separa de vecini. “Cea mai impamantenita facilitate in Statele Unite este curtea”, spune Andres Duany, angajat la firma de arhitectura si urbanistica Duany Plater-Zyberk & Co. din Miami. “Daca vrei intimitate, e ok, nu tre-buie decat sa te distantezi de vecin printr-o curte cat mai intinsa. Acesta este motivul pentru care americanul iubeste gradina, nu pentru ca si-ar dori mai multa peluza de tuns.”

  • Un MBA rosu

    Noua scoala de business din Moscova a devenit proiect national, sustinut de guvern si finantat cu 75 de milioane de euro de nume importante din business-ul local si international. Proiectul este vazut mai mult ca o oportunitate de business decat ca una academica. Succesul proiectului este legat de numele fondatorului sau, Ruben Vardarian – presedinte si director executiv al bancii de investitii ruse Troika Dialog si antreprenorul rus al anului 2005 -, potrivit Ernst & Young.Vardarian a reusit sa convinga alti 14 oameni de afaceri sa investeasca alaturi de el cate 5 milioane de euro fiecare. Printre asociatii sai se numara, conform Financial Times, si celebrul Roman Abramovici, cel mai bogat rus din topul Forbes. Principalul obiectiv al scoli, denumita deja Skolkovo – Moscow School of Management, este sa devina o alternativa serioasa pentru tinerii rusi: “Baiatul meu are 11 ani si ar trebui sa poata alege intre a studia la Barcelona, Londra, in Statele Unite sau Moscova”, spunea, foarte convingator, Vardarian. El recunoaste ca universitatea va fi condusa ca o companie, nu ca o scoala, profitul fiind important, tocmai pentru ca Vardarian vrea sa apropie cat mai mult studiul teoretic de business-ul real. Nu se cunoaste inca valoarea taxei pentru un an de scolarizare, dar profesorii – 10 rusi si 20 straini – vor castiga la nivelul brokerilor de pe Wall Street. Cadrele didactice ar trebui sa-i invete pe rusi sa-si asume mai multe riscuri, spune Vardarian, care asteapta ca 25% dintre viitorii absolventi sa-si inceapa propriile afaceri. 40 de milioane de euro vor fi depusi intr-un fond care va finanta viitoarele proiecte de afaceri ale studentilor. Presedintele scolii Skolkovo – Moscow School of Management va fi Ruben Vardarian. Facultatea va avea doi decani sau manageri, unul rus – Andrei Volkov, ministrul adjunct pentru stiinta si educatie, iar altul strain. Ca la orice alta companie, acestia vor raspunde in fata board-ului universitatii.

  • Afacerea burlacilor

    Daca pana acum celibatarii trecuti de 30 de ani erau oarecum stigmatizati, statutul de persoana singura a devenit nu doar acceptabil, dar si de invidiat. Mai mult, burlacii pot fi o sursa de profit insemnata pentru companiile care realizeaza potentialul economic pe care il are un om fara obligatii.

     

    Bill Banks este consultant la o firma de investitii si locuieste intr-unul dintre cele mai exclusiviste cartiere ale Londrei, Kensington. „Sunt la birou 12 sau 14 ore pe zi si de multe ori se intampla sa lucrez si in weekend. Pentru mine, cariera a fost intotdeauna cel mai important lucru“, povesteste Banks, care este necasatorit si marturiseste ca pur si simplu nu are timp pentru o relatie stabila. Banks este doar unul dintre burlacii britanici obsedati de ascensiunea in cariera. De altfel, el locuieste chiar intr-unul dintre cartierele cu cel mai mare procent de persoane celibatare. Editia de anul acesta a „Family Report“, un raport Unilever despre societatea de consum, arata ca aproape jumatate din populatia din Westminster, Chelsea si Kensington, cartiere exclusiviste din Londra, este necasatorita, acesta fiind, de altfel, cel mai ridicat nivel din Marea Britanie. De fapt, in tot Regatul Unit sunt de trei ori mai multi adulti celibatari decat in urma cu 40 de ani. The Institute for Public Policy Research estimeaza ca, pana in 2021, peste 35% din populatia britanica va fi formata din burlaci.

     

    Fenomenul nu este limitat la Marea Britanie si nici macar la Europa. In SUA, de exemplu, sunt aproximativ 100 de milioane de persoane singure, iar rata casatoriilor s-a injumatatit din 1970. Susan King (40 de ani), medic, isi petrece majoritatea serilor in oras cu prietenii. In fiecare noapte, ritualul este acelasi. Imbraca una dintre perechile de jeansi de firma la care asorteaza o bluza glamour, sta zece minute in fata dulapului cu cincizeci de perechi de pantofi pentru a-i alege pe cei care se potrivesc cel mai bine cu tinuta, dupa care ia un taxi pana la clubul unde se intalneste cu trei prietene, si ele necasatorite. „Cred ca cel mai bun aspect al faptului ca sunt singura este ca imi pot satisface toate poftele, fara sa fiu nevoita sa ma gandesc la nimeni“, spune King, care nu numai ca este fan al serialului „Totul despre sex“, ci si traieste in spiritul personajelor preferate.

     

    Iar toate veniturile celibatarilor sunt destinate exclusiv pentru satisfacerea capriciilor, ceea ce-i transforma intr-una dintre cele mai profitabile tinte pentru companii. Pentru ca oamenii singuri isi permit sa aloce multi bani pentru redecorarea casei sau gradinii sau pentru ingrijirea masinii.

     

    Un raport al companiei de cercetare Datamonitor arata ca peste o treime din consumatorii europeni traiesc singuri si au o putere de cumparare de 140 mld. euro anual, ceea ce ii transforma intr-o oportunitate majora pentru companii. Cu toate ca imaginea tipica a unui om singur duce cu gandul la un pensionar sarac sau la un student, cercetarile Datamonitor arata ca, de fapt, gospodariile formate dintr-o singura persoana sunt reprezentate de oameni de cariera care au disponibilitatea sa-si cheltuiasca banii pentru rasfatul propriu. „Nu am foarte mult timp liber, dar am grija sa imi redecorez casa o data la doi sau trei ani, merg cel putin o saptamana in vacanta intr-un loc exotic precum Bora Bora, iar garderoba e la mare pret pentru mine“, povesteste londonezul Banks.

     

    Acesti celibatari cheltuiesc in fiecare an 140-150 de miliarde de euro pentru hrana si produse de ingrijire personala, cu 50% mai mult decat o persoana casatorita. Adica un burlac isi acorda in medie 3.022 de euro anual pentru confortul personal. Europenii singuri au un cuvant greu de spus, pentru ca reprezinta 35% din populatia continentului si 10% din piata de alcool, 40% din piata alimentara si 41% din piata de produse de ingrijire personala. Si este foarte probabil ca valorile sa creasca, potrivit Datamonitor, care estimeaza ca, pana in 2007, cheltuielile burlacilor se vor majora cu 4% pe an in toata Europa, la 190 de miliarde de euro. Suedia, Olanda si Marea Britanie vor fi pietele cu cele mai mari cresteri, mai ales ca suedezii singuri deja cheltuiesc 4.483 de euro per persoana in fiecare an, in timp ce olandezii aproape jumatate, cu 2.403 de euro, iar britanicii necasatoriti 3.542 de euro.

     

    Cercetarile au ajuns la concluzia ca burlacii intre 35 si 49 de ani vor dicta evolutia pietei. De altfel, acest grup deja aloca cei mai multi bani pentru cheltuielile proprii, datorita veniturilor mai mari si lipsei de griji (ipoteca pentru o casa de familie, cheltuieli cu copiii etc.). Din moment ce reprezinta 20% din totalul populatiei de burlaci, ei sunt si una dintre cele mai profitabile tinte pentru companii si nu numai.

     

    Daca pana acum agentiile matrimoniale erau principalele grupuri care tinteau veniturile oamenilor singuri, pe piata au inceput sa apara si alti antreprenori care vor sa se foloseasca de puterea financiara si timpul milioanelor de burlaci. Fenomenul este inca la inceput, dar odata ce companiile vor realiza potentialul nisei de piata, se vor inghesui sa atraga veniturile burlacilor. De exemplu, Joyce Goldstein, sef-bucatar in voga din Statele Unite, a scris o carte pentru oamenii singuri pasionati de bucatarie. „Solo Suppers“ incurajeaza celibatarii sa isi faca timp si sa se bucure de propria lor companie in fata unei farfurii cu mancare productie proprie.

     

    Joyce Goldstein a observat ca pana acum cartile de bucate contineau retete pentru 4 persoane, asa ca s-a gandit sa includa in cartea sa metode de a prepara creveti cu sos alb, salata de somon sau carne de vita argentiniana la cuptor care sa se preteze la o masa pentru o singura persoana.

     

    Mai mult, au aparut cantece despre oamenii singuri, dupa ce timp de multi ani compozitorii s-au extaziat in fata tainelor dragostei. Cantareata britanica Natasha Bedingfield a compus un cantec – „Single“  -, prin care doreste sa ii faca pe cei singuri sa se bucure de statutul lor. Artista spune ca sunt foarte multi cei care isi imagineaza ca oamenii singuri stau inchisi in casa si isi plang de mila si ca mesajul cantecului vrea sa demonstreze tocmai contrariul.

     

    Unul dintre locurile la moda in care burlacii isi petrec vacantele sunt croazierele. Single Cruises, cel mai vechi operator de vase de croaziere din SUA, s-a orientat asupra segmentului de oameni singuri inca din 1991. Speed dating, turnee de volei, cursuri private de dans sau parteneri diferiti de cina in fiecare seara sunt avantajele cu care se lauda americanii. Pana si biserica s-a gandit, in America, sa profite de segmentul burlacilor pentru a-si propaga mesajul.

     

    Procentul celor care vin la slujba duminicala este de 31% din totalul populatiei, comparativ cu 41% in 1972, iar sociologul Bradford Wilcox spune ca una dintre cauze este modificarea structurii sociale din SUA. Preotii spun ca burlacii evita slujbele din cauza imaginii clasice a familiei care isi petrece duminica la biserica. Asa ca, pentru a-i atrage si pe cei necasatoriti, multe congregatii au creat slujbe speciale pentru cei singuri, la care participa atat burlacii, cat si cei divortati. Rita Morris, o enoriasa devotata din Charleston, observand ca mergea din ce in ce mai rar la biserica dupa divort, s-a gandit sa organizeze SoLife, o slujba pentru persoanele singure care nu se mai simt foarte legate de biserica din cauza statutului lor.

     

    Companiile au profitat si de lipsa de timp a burlacilor obsedati de cariera, care sunt dispusi sa plateasca bani buni pentru a scapa de grija treburilor casnice. Retailerul american MaxDelivery, de pilda, e un fel de magazin 4 in 1, adica magazin video, alimentara, farmacie si aprozar. In plus, toate cele 10.000 de produse pot fi comandate online si sunt aduse la usile newyorkezilor ocupati. Magazinul e non-stop si garanteaza ca livreaza orice, de la o punga de zahar la o aspirina sau o caseta cu un film romantic in timp record de la primirea comenzii. Retailerii sunt tot mai constienti de avantajele comerciale ale termenului de „burlaci carieristi“. Mai ales ca, in lipsa de un partener, multi aleg sa stabileasca o relatie de lunga durata cu produsele, serviciile sau experientele.

  • Ma numesc Nobel

    Contracandidatii lui Orhan Pamuk la Nobelul pentru Literatura din acest an au fost, intre altii, Mario Vargas Llosa, Milan Kundera, Amos Oz si Philip Roth. Nume grele, autori ai unor opere romanesti care au contribuit fundamental la alcatuirea profilului literar al secolului XX, scriitori trecuti de varsta care le-ar mai ingadui sa astepte.

     

    Si totusi juriul suedez i-a mai pus un an in paranteza, pentru a-i decerna laurii mai tanarului si mai putin cunoscutului, literar vorbind, Pamuk. Un motiv serios pentru cartitori sa afirme, ca in atatea cazuri pana acum, ca in aceasta alegere au prevalat criteriile politice. Intr-adevar, scriitorul turc, fervent sustinator al aderarii tarii sale la Uniunea Europeana, este cel dintai om de litere musulman care s-a declarat fatis impotriva fatwei lansate de liderii religiosi iranieni impotriva lui Salman Rushdie. Mai mult, in ianuarie 2005 si-a vazut viata pusa in pericol, dupa acordarea unui interviu exploziv gazduit de un ziar elvetian, in care afirma raspicat ca, intre 1915 si 1917, „un milion de armeni si 30.000 de kurzi au fost ucisi in Turcia, si nimeni, afara de mine, nu indrazneste sa spuna cu glas tare acest lucru“. Procesul pe care i l-a intentat justitia turca, din acest motiv, a starnit vii proteste in tot Occidentul, a prilejuit strangerea de uriase liste de semnaturi in favoarea gratierii sale si a facut din scriitor o vedeta a spiritului liber si al angajarii civice.

     

    Faptul ca si aceste argumente au inclinat balanta decidentilor Nobel in favoarea sa este indubitabil. Tot atat de adevarat este insa ca opera lui Pamuk este facuta dintr-o fibra a carei durabilitate estetica se ridica dincolo de recunoasteri vremelnice si ofrande conjuncturale. Ea a intrat, de mai multi ani, pe usa principala a marii literaturi si va zabovi acolo, nu datorita Nobelului, ci gratie profunzimii ei de gandire si articularii ei de inalta arta. La sfarsitul anului trecut, editura Curtea veche, bizuindu-se pe aceste din urma argumente, a demarat proiectul traducerii capodoperelor lui Pamuk (in colectia Byblos, admirabil coordonata de Livia Szasz) si a izbutit sa tipareasca, cu doar cateva saptamani in urma, primul volum: „Benim adim Kirmizi“, adica „Ma numesc Rosu“, romanul cel mai elaborat al lui Pamuk, o fresca imbibata de toata cromatica exuberanta a Levantului, o privire focalizata asupra lumii pictorilor de curte de la Inalta Poarta a secolului al XVI-lea. Pornind de la o comanda a Sultanului (alcatuirea unui volum cu miniaturi neconventionale), avem prilejul sa asistam la o erudita polemica intre maniera de abordare islamica a miniaturii si pictura venetiana, imbogatita de descoperirea regulilor perspectivei.

     

    Culoarea de fundal este cea a sangelui (unul dintre pictori, cel numit Delicat, este ucis in iarna lui 1591), a

    terorii religioase, a disputelor care nu izbutesc sa se potoleasca in planul spiritului si au nevoie de supapa violentei si a crimei. (Precum in „Numele Trandafirului“.) O carte care nu trebuie povestita, ci parcursa din scoarta in scoarta si despre care, cu ani in urma, Maureen Freely spunea ca „este desavarsita si ca nu-i lipseste decat Premiul Nobel“. Iata ca nu-i mai lipseste.