BusinessMagazin

Category: Arta si societate

  • Iisus, omul

    Pentru crestini, identitatea lui Iisus este una globala: Iisus istoric, Cel ce a trait, printre semenii Sai, un crampei din istoria omenirii, de cand S-a nascut pana cand a murit rastignit la portile Ierusalimului, si Hristos marturisit ca inviat.

     

    Pentru ceilalti, apartinand altor religii sau atei, Iisus ramane un profet in larga serie de personaje-cheie in geneza religiilor lumii. Si pentru unii, si pentru altii, existenta Sa istorica prezinta un interes deosebit. Lucrarea de fata, semnata de istoricul si teologul catalan Armand Puig, decanul Facultatii de Teologie din Barcelona, si admirabil transpusa in romaneste de Jana Balacciu Matei, se adreseaza tuturor, caci, in opinia autorului, continuitatea intre istorie si credinta este posibila si necesara.

     

    Cu instrumentele istoricului, interpretand toate izvoarele Antichitatii referitoare la Iisus, autorul reconstruieste personalitatea Sa fascinanta. Evident, prin trasarea de linii mari, nu descriindu-i viata zi de zi, asa cum, de altfel, nu se poate face pentru nici un personaj istoric. Ca in orice biografie, descrierea incepe cu mediul caruia personajul i-a apartinut, pornind de la cel amplu, istoric (Palestina secolului I d.Hr., aflata sub stapanire romana) si pana la cel familial (parinti, frati). Si continua largind din nou, treptat, dimensiunile acestuia, pe masura descrierii activitatii publice a lui Iisus.

     

    Personajul, ca atare, este conturat prin cuvintele si faptele Sale, prin relatiile cu cei ce I-au fost prieteni apropiati (in primul rand, ucenicii) sau adversari. Relatii soldate, in ultima instanta, cu condamnarea Sa la moarte prin crucificare. O condamnare dorita de conducatorii religiosi ai conationalilor sai si decretata de reprezentantul stapanirii romane, guvernatorul Pilat din Pont. De ce si cum au evoluat lucrurile in acest mod? Pentru cine si cum a ajuns IIisus sa constituie un pericol atat de mare incat moartea Lui sa devina necesara? De ce omul Iisus, profund vital, care se raporta la cei din jur cu afectiune si simpatie, a ajuns sa fie considerat demn de cea mai umilitoare moarte? De ce multimea care-I asculta cu incredere si speranta mesajul, care cu cateva zile inainte de finalul vietii I-a oferit o intrare triumfala in Ierusalim a ajuns sa Ii ceara cu indarjire moartea? Profesorul Armand Puig incearca sa dea un raspuns acestor intrebari si altora legate de existenta istorica a lui Iisus, aducand in fata cititorului sec. XXI o intreaga lume, cu orizontul ei de cunoastere si de speranta.

     

    Cartea catalanului, bazata pe informatie istorica riguroasa si exhaustiva, scrisa insa ca o naratiune palpitanta, se citeste ca un adevarat roman politist. Este o modalitate inteligenta de a apropia omul de astazi, indiferent de religie sau credinta, de unul dintre personajele fundamentale ale istoriei. Fara de care, practic, nu se mai poate scrie sau intelege istoria omenirii.

  • Noutati

    Terapia prin reverie

    Iata ce scria Mircea Cartarescu intr-un text intitulat „Bucurestiul meu“: „Citind Dostoievski, ma gandeam ca, de vreme ce Dostoievski n-a fost inger, ci om ca si mine, voi putea scrie si eu ceva, poate, mai minunat ca «Netocika Nezvanova» (nu stiam pe atunci ca nu poate exista ceva mai minunat)“. Acest minunat si atat de putin cunoscut roman dostoievskian a fost editat penultima oara in anii ‘50 ai veacului trecut, la editura „Cartea rusa“. Iata-l acum aparand la editura Fundatiei Pro. Desi romanul se deschide asupra „primei clipe de trezire din somnul copilariei“ a Netocikai, atat ea, cat si toti aceia care-i stau in preajma nu vor inceta o clipa sa viseze. Visatori incurabili, rataciti in „naluciri fantastice“, Efimov, mama eroinei, Alexandra Mihailovna, si iubitul ei isi construiesc lumi paralele sub vraja carora sa poata supravietui unui cotidian mizerabil.

     

    F.M. Dostoievski, Netocika Nezvanova,

    Editura Fundatiei Pro, Bucuresti, 2006

     

     

    Pe taramurile vikingilor

    Distins cu Marele Premiu al Academiei Franceze in anul 2004, romanul lui Bernard du Boucheron se dezvolta la limita dintre adevarul istoric si imaginatie. In epoca premergatoare Evului Mediu, un popor mic, provenind din Europa, se stabileste „la nord de lume“, intr-o singuratate inghetata, unde se incapataneaza sa supravietuiasca. Dupa mai multe secole, la sfarsitul veacului al XIV-lea, un echipaj pleaca in cautarea ei pe vasul Sarpele Nordului. Montanus, seful expeditiei, si toti cei care-l insotesc descopera ca oamenii pe care-i cautau au devenit de o violenta inspaimantatoare. Considerat de academicianul Pierre-Jean Remy drept o „parabola deliranta“, acest roman reprezinta pentru cronicarul literar al ziarului Le Monde „o reflectie despre dezastrele determinate de ingerintele straine si socul cultural“.  Bernard du Boucheron s-a nascut in 1928, iar „Sarpele scurt“ este primul sau roman.

     

    Bernard du Boucheron, Sarpele scurt,

    Editura Paralela 45, 2006

  • Let them eat Coppola

    Cu o nominalizare sigura la Oscar pentru costume, „Marie Antoinette“ al Sofiei Coppola are mari sanse sa initieze o noua categorie la premiile Academiei Americane de Film: cea pentru produse de patiserie. Ar castiga sigur!

     

    Initiativa laudabila din partea jumatatii regizorale feminine a familiei Coppola, „Marie Antoinette“ se vrea o incercare de a restabili adevarul despre viata reginei decapitate pentru tradare in 1793. Filmul se bazeaza (nu foarte atent) pe una dintre cele mai celebre si recente biografii ale reginei, „Marie Antoinette: A Journey“, a Antoniei Frasier, cunoscuta pentru abordarea intelegatoare privind personalitatea insuficient dezbatuta a reginei.

     

    Problema cu ultima drama feminina a Sofiei Coppola este ca arata ca o docudrama din care comentariile inteligente ale expertilor au fost inlaturate cu grija. Coppola ne copleseste cu dansuri, decoruri luxuriante, ospete fabuloase si toalete nemaivazute, dar in spatele lor adevarata poveste a Mariei Antoaneta capata insusiri fantomatice, stravezii.

     

    Aproape ca te simti spectatorul unui studiu de caz, al unui experiment rece si inutil, care nu-ti dezvaluie o persoana in carne si oase, cu o viata atat de nefericita, ci un idol al modei cu o adevarata obsesie pentru patiserie si jocuri de noroc. Oricata mila ti-ar provoca povestea adolescentei de 14 ani luate de langa familie pentru a fi casatorita impotriva vointei ei cu un pusti timid si obez, tot ai ceva probleme in a-ti explica personalitatea si trairile intime ale reginei. Iar de vina e scenariul scris chiar de Sofia Coppola, un scenariu atat de straveziu, incat nu mai poate fi salvat, oricat l-ar amesteca ea cu amanunte scandaloase (de exemplu relatia reginei cu nobilul suedez Axel Fersen, interpretat de Jamie Dornan, fostul model Calvin Klein).

     

    Avand-o pe Frasier drept consilier, Sofia Coppola reuseste in schimb o prezentare corecta din punct de vedere istoric a curtii de la Versailles. Regizoarea a obtinut chiar, lucru nemaivazut, sa filmeze in celebra Galerie a Oglinzilor din palatul regal, desi aceasta era inchisa pentru restaurare. Coppola prezinta foarte bine obsesia pentru eticheta a aristocratiei franceze de atunci, reusind momente de un absurd comic si dureros, cum ar fi scena in care o mare de curteni inconjoara patul nuptial al Delfinului si al Delfinei, urandu-le spor la… procreat mostenitori. Lucru care se va intampla abia dupa sapte ani.

     

    Coppola isi face o datorie de onoare din a schimba impresiile eronate despre Maria Antoaneta, una dintre tinte fiind celebra replica „qu’ils mangent des brioches“ – „(daca n-au paine) sa manance cozonac!“. Regina a fost acuzata ca a aruncat aceasta replica taranilor infometati din Paris, care nu mai aveau paine, dar acum este clar: replica apartine gurilor rele care nu voiau decat sa o denigreze pe regina poreclita „l’Autrichienne“ („austriaca“), porecla corecta, dar in acelasi timp rautacioasa din cauza parsivei combinatii dintre „autruche“ (strut) si „chienne“ (catea), combinatie care a dat multe idei caricaturistilor vremii.

     

    Desi nu i-ar fi fost deloc greu sa-si faca spectatorul sa fie alaturi de nefericita regina, Sofia Coppola nu reuseste sa ne-o aduca aproape pe Maria Antoaneta. Spre deosebire de filmul lui Stephen Frears, „The Queen“, caruia familia regala britanica ar trebui sa-i multumeasca pentru cat de mult o umanizeaza, Coppola o arata pe Maria Antoaneta ca pe o adolescenta rasfatata si stinghera, prizoniera intre interesele mamei ei, imparateasa Maria Tereza (Marianne Faithfull), interesele curtii franceze si propria imaturitate. Nu te poti abtine sa n-o asemuiesti pe regina cu o fata de liceu a zilelor noastre, mult mai preocupata de catei, telefoane mobile si ultima moda decat de viata adevarata.

     

    Pentru a sublinia aceasta viziune modernista si decadenta perioadei, Coppola a luat o decizie riscanta si curajoasa in ceea ce priveste coloana sonora a filmului. De la punk la muzica new wave gasesti orice in „Marie Antoinette“, de la genericul roz care ruleaza pe „Never Mind the Bollocks Here’s the Sex Pistols“, pana la cea mai puternica scena a filmului, un montaj ametitor de produse de patiserie si jetoane de jocuri de noroc pe ritmata, obraznica, razvratita „I Want Candy“ a celor de la Bow Wow. Aceasta poate fi considerata melodia reprezentativa atat pentru film, cat si pentru plictisita Maria Antoaneta, corect interpretata de Kirsten Dunst. Din pacate, daca acest fond sonor si imaginile de promovare ale filmului te fac sa speri la un „Moulin Rouge“ cu regina in locul curtezanei, „Marie Antoinette“ arata uimitor de sters (o fi vina conditiilor tehnice din cinematografele de la noi?), chiar daca Sofia Coppola se concentreaza minutios pe coloratele detalii ale curtii de la Versailles.

     

    MARIE ANTOINETTE R: SOFIA COPPOLA. CU: KIRSTEN DUNST, JASON SCHWARTZMAN, JAMIE DORNAN, JUDY DAVIS,

    ASIA ARGENTO, RIP TORN. DIN 22 DECEMBRIE

  • Spatiile comerciale din Romania, in vizorul investitorilor

    Achizitia complexului comercial European Retail Park din Sibiu pentru 83 de milioane de euro de catre fondul de investitii North Real Estate a reprezentat cireasa de pe tort in privinta tranzactiilor cu spatii comerciale. Evenimentul reprezinta punctul culminant al unei luni in care investitorii au tot cumparat: s-a vandut, pentru a treia oara in trei ani, complexul City Mall din Bucuresti, de data aceasta catre fondul de investitii australian APN Funds pentru 100 de milioane de euro. Tot recent s-a vandut proiectul Polus Center din Cluj-Napoca catre fondul de investitii Immoeast pentru 210 milioane de euro.Viitorul apropiat va aduce dezvoltarea mai multor parcuri de retail in Bucuresti, dar si in orase de peste 150.000 de locuitori, cum ar fi Bacau sau Targu-Mures. Fondul britanic de investitii NRE vrea sa investeasca 300-350 de milioane de euro in cinci sau sase proiecte asemanatoare celui de la Sibiu. Pasiunea pentru cumparaturi a romanilor a intensificat miscarile pe piata tranzactiilor cu spatii comerciale. Dezvoltarea parcului din Sibiu, initiata in luna februarie, a implicat investitii de circa 50 de milioane de euro pentru investitorii belgieni de la Bel Rom si s-a finalizat prin pozitionarea parcului in topul centrelor comerciale din Transilvania, vanzarile pentru anul viitor fiind estimate la 220 de milioane de euro.Daca la inceput proiectele comerciale importante au fost dezvoltate cu precadere in orase mari, ca Bucuresti, Iasi sau Constanta, in ultimii ani trendul a cuprins si orasele mai mici, unde piata poate absorbi maximum doua centre comerciale de mari dimensiuni.

  • 4 milioane de euro in vagoane business

    CFR Calatori a achizitionat recent 8 vagoane business pentru o suma estimata intre 3,6 si 4 milioane de euro. Vagoanele vor parcurge principalele rute din Romania: Bucuresti-Iasi, Bucuresti-Oradea, Bucuresti-Arad si Bucuresti-Timisoara, calatorii avand posibilitatea sa aleaga intre doua tipuri de clase business: business standard si business exclusiv. Pe 1 decembrie, primul vagon functionand in totalitate in regim business a strabatut ruta istorica Bucuresti – Alba-Iulia si retur, iar pe 10 decembrie, odata cu introducerea noului Mers al Trenurilor, au fost inaugurate si rutele Bucuresti-Oradea si Bucuresti-Timisoara.Un bilet la clasa business standard este mai scump cu 15 lei pentru distantele sub 250 km si cu 30 de lei pentru distantele peste 300 km. Preturile la clasa exclusiva, care ofera in plus mese mai consistente si scaune de piele, vor fi cu 25, respectiv 50 de lei mai mari fata de tariful actual la clasa intai. Practic, pentru cativa bani in plus, oamenii de afaceri romani se vor bucura de monitoare cu diagonala de 51 cm, modul pentru casti cu patru canale audio, bar cu frigider, cuptor cu microunde si expressor de cafea, cireasa de pe tort fiind reprezentata de accesul wireless la internet.

  • Un model celebru nu mai functioneaza

    Ford, al doilea producator de automobile din lume, este nevoit sa imprumute 18 miliarde de dolari pentru a face fata pierderilor record de anul trecut (7 mld. $ in primele noua luni din 2006). De asemenea, este prima data cand compania ofera garantii pentru un imprumut, semn ca investitorii sunt precauti si iau in calcul un eventual faliment al gigantului american. Ford va garanta numai pentru 15 miliarde de dolari, iar restul de trei miliarde vor fi transformate, cel mai probabil, in actiuni. “Adevarul este ca modelul de business pe care l-am aplicat de zeci de ani nu mai functioneaza. Trebuie sa-l schimbam cu un nou plan de business”, a declarat Mark Fields, vicepresedintele companiei, in septembrie 2006, cand Ford a anuntat ultimele planuri de reducere a costurilor. Activele companiei din Statele Unite, fabricile din SUA si mare parte din diviziile profitabile, Ford Motor Credit si Volvo, vor fi folosite drept garantii. Compania americana a inregistrat pierderi in opt din ultimele noua trimestre, iar cota de piata din SUA va scadea pentru al 11-lea an consecutiv, divizia nord-americana urmand sa revina pe profit abia in 2009, cu un an mai tarziu decat se astepta. Ford este in plin proces de disponibilizare a 30.000 de muncitori din cele 14 fabrici pe care compania le va inchide in SUA si au existat o serie de speculatii privind vanzarile unor divizii ca Aston Martin sau Jaguar in Marea Britanie. Finantarea va fi obtinuta pana la 31 decembrie 2006, iar de imprumutul pentru care Ford ofera garantii ? 15 mld. dolari – se vor ocupa Citigroup, Goldman Sachs si GP Morgan.

  • HBO pe Internet

    Operatorul american de cablu TV HBO, detinut de Time Warner, intentioneaza sa lanseze un nou canal pe Internet. HBO urmeaza sa faca un parteneriat cu AOL in acest sens. Prin aceasta miscare HBO ar putea castiga un public extrem de larg, cum ar fi elevii si studentii, care navigheaza foarte mult pe Internet. Executivii HBO au spus ca orice serviciu oferit prin Internet va fi in parteneriat cu alti operatori de cablu.Canalul online al HBO va difuza, probabil, continut premium la cerere, inclusiv show-uri tv celebre, precum “Soprano”.Canalul va avea programe noi, care vor fi disponibile pentru abonatii la sistemul clasic de televiziune. Recent, operatorul a anuntat un joint-venture cu un canal de comedie online al AOL, cunoscut sub numele This Just In. Pe site se vor gasi filme scurte produse de HBO si un blog. Joint-venture-ul cu AOL reprezinta de fapt o incercare a operatorului HBO de a-si intensifica prezenta pe platforme media alternative, odata cu maturizarea business-ului sau principal. HBO are deja un continut media pe Internet, in cadrul iTunes si Cingular Wireless. AOL isi largeste prin intermediul joint-venture-ului experienta online, in timp ce HBO isi va mari si mai mult audienta. Ce urmareste operatorul american de cablu HBO:sa castige un segment numeros de public;sa incheie parteneriate cu alti operatori de cablu;sa-si creasca veniturile din publicitatea online;sa lanseze programe noi

  • O pasiune sclipitoare

    Sunt stralucitoare, intens si variat colorate, iar structura cristalina complexa le face sa fie unice si imposibil de duplicat. Este evident, asadar, de ce frumusetea naturala si perfectiunea mineralelor pretioase au atras atentia si implicit banii celor mai infocati colectionari. Cristalele si mineralele pretioase au facut obiectul colectiilor inca din cele mai vechi timpuri. In perioada renascentista, si apoi in epoca victoriana, familii regale si personalitati nobiliare din Europa concurau pentru achizitia celor mai rare si mai interesante piese. In secolul trecut, valoarea pietrelor pretioase a crescut considerabil, devenind tinta plasamentelor unora dintre cei mai puternici oameni de afaceri ai vremii. Valoarea celor mai apreciate minerale din lume a crescut de aproape 10 ori in numai 5 ani, potrivit Forbes.Marc Weill (50 de ani), fondator si CEO al companiei City Light Capital din New York, fiul lui Sandy Weill, CEO al Citigroup, a adunat in doar 5 ani o colectie de aproximativ 400 de piese unicat din lumea intreaga, cu o valoare de peste 2,5 milioane de dolari. Si el nu e singurul: Paul Allen, cofondator al Microsoft, si Karl Kempf de la Intel sunt alti doi miliardari care s-au lasat fascinati de stralucirile ispititoare ale pietrelor pretioase. Si pentru ca au realizat ca achizitia pietrelor rare de la alti colectionari este o strategie cu rezultate intarziate si o initiativa aproape nebuneasca in contextul competitiei acerbe, marii colectionari, asemenea lui Weill, au hotarat sa obtina mineralele direct de la sursa, pornind o adevarata goana dupa pietre pretioase. Weill, care la inceputul “carierei” sale de colectionar investea in minerale obisnuite ce valorau fiecare intre 500 si 5.000 de dolari, a reusit chiar sa-l coopteze pe Daniel Trinchillo, un Indiana Jones al timpurilor moderne, in adevarate expeditii catre destinatii neobisnuite ale lumii in cautare de noi piese. Cea mai valoroasa piesa a colectiei lui Weill este evaluata la 850.000 de dolari.De la pasiune la business”In primul rand e vorba de frumusetea lor incredibila si privilegiul de te bucura de ceea ce eu numesc arta naturii. In al doilea rand, am invatat foarte multe lucruri despre tainele pamantului si am cunoscut oameni din toate colturile lumii. In al treilea rand, trebuie sa recunosc ca permanenta competitie, lupta pentru cele mai bune exemplare imi suscita tot interesul si imi pune sangele in miscare”, explica Weill pasiunea sa pentru achizitia mineralelor. Piata plasamentelor in minerale pretioase este restransa, cu putini colectionari si cu atat mai putine piese demne de colectie. Ca urmare a competitiei acerbe, in ultimii 20-30 de ani, preturile mineralelor disponibile pe piata au crescut dramatic. Valoarea maxima platita pentru achizitia unei piese rare a crescut puternic in ultimii 6-7 ani, concomitent cu reducerea considerabila a resurselor minerale in aceeasi perioada. In aceste conditii, piata este sustinuta aproape exclusiv de colectiile deja existente.Piata investitiilor in minerale pretioase a cunoscut o crestere considerabila de la inceputul acestui secol, potrivit presei internationale. Chiar daca zilele de glorie ale mineritului au apus, cele mai importante descoperiri au avut loc in ultimii 20 ani, ca rezultat al cresterii considerabile a cererii. Si daca in urma cu 20-30 de ani o piesa de colectie costa 30.000 de dolari, astazi acelasi mineral ar atinge valoarea de 500.000 de dolari. Cresterea accentuata a preturilor pietrelor pretioase face ca plasamentele in minerale sa fie extrem de profitabile iar concurenta cu atat mai acerba. Piata a evoluat in asemenea masura, incat se organizeaza targuri si expozitii dedicate colectiilor de pietre si minerale pretioase, exista cluburi exclusiviste ale colectionarilor din intreaga lume, licitatii, dealeri si magazine online. Practic, pasiunea pentru sclipitoarele pietre a evoluat, ducand la nasterea unui adevarat business. Faimoasele expozitii anuale din Tucson, Denver si Munchen atrag zeci de mii de colectionari dornici sa isi completeze portofoliul la fiecare editie.O cursa plina de suspansDoar una din 10 expeditii se soldeaza cu gasirea unui exemplar demn de colectie, celelalte fiind doar cautari zadarnice. Pentru colectionari, costul de oportunitate este imens: au de ales intre riscul de a investi bani si eforturi pentru a descoperi mai tarziu ca specimenul respectiv fie nu merita banii, fie a fost achizitionat intre timp de altcineva. In cele din urma este vorba nu de cine este dispus sa plateasca, ci de cine ajunge primul la specimenul respectiv. Cand mina braziliana Pederneira a descoperit un minereu spectaculos de turmalina, in 2002, colectionarul Marc Weill a descoperit ca piatra pentru care se deplasase pana in America de Sud tocmai fusese vanduta altui colectionar cu putin timp inainte de sosirea lui. Pentru a evita astfel de situatii, Weill a ramas in Brazilia inca cinci zile, in care a achizitionat cateva pietre de cuart si a pus bazele unei relatii cu producatorii, pentru ca la aparitia urmatoarei oportunitati sa fie primul cumparator anuntat. Trei luni mai tarziu intra in posesia a ceea ce colectionarii numesc “sailboat”, o exceptionala piesa in valoare de 450.000 de dolari. In prezent valoarea de piata a acestui mineral este de peste 750.000 de dolari. Weill a incheiat dupa aceasta achizitie un contract de exclusivitate cu proprietarii minei.De foarte multe ori, pasionatii de pietre scumpe au trait momente de maxima adrenalina in goana exaltata catre achizitia unei anumite piese. Intr-o expeditie din Rusia, Daniel Trichillo, partenerul lui Marc Weill, a fost victima unui jaf mafiot care viza cei 25.000 de dolari cu care acesta intentiona sa cumpere minerale. Acest incident nu l-a oprit: sase saptamani mai tarziu, Trichillo s-a intors in Rusia pentru a finaliza achizitiile pe care le planificase. Piesele de top, cele mai rare si scumpe exemplare de pe piata investitiilor in pietre pretioase, insumeaza 1% din totalul minereurilor descoperite, potrivit analistilor pietei.In prezent exista 4.000 de tipuri de minerale diferite recunoscute de Asociatia Internationala de Mineralogie si noi tipuri sunt in mod continuu descoperite, verificate si adaugate la lista de catre Comisia pentru minerale noi si denumiri de minerale (CNMMN). Dintre acestea, aproximativ 500 de specimene intalnesc conditiile estetice de culoare, luciu si transparenta pentru a fi colectionate si doar 100 sunt usor de obtinut. De cele mai multe ori, colectionarii vor sa detina cate un exemplar din fiecare specie cunoscuta, lucru imposibil daca se ia in considerare procesul de extractie. Mineralele pretioase apar ca mici structuri colorate pe o bucata de roca parentala, putand fi extrase doar in dimensiuni foarte mici si analizate doar cu microscopul. De aici, rezulta raritatea acestora si predilectia marilor colectionari pentru exemplarele mai mici de 8 inci (20 cm).Cele mai scumpe minerale Pietrele semipretioase (turmalina, ametistul, acvamarinul, granatul) si cele pretioase (diamantele, smaraldul, rubinul, safirul) prelucrate sunt vandute la preturi exorbitante, valoarea lor fiind apreciata in functie de dimensiune, transparenta si culoare. Dar cand un specimen in stare bruta are aceleasi proprietati ca unul prelucrat, valoarea acestuia este de pana la 20 de ori mai mare.Diamantele sunt cele mai scumpe pietre, valoarea lor ridicandu-se pana la 3.000 de dolari pe carat. Foarte rar si doar in functie de piata un rubin sau un smarald natural avand culoare si proprietati exceptionale se vinde la un pret superior unui diamant alb de aceeasi calitate. Au existat si exceptii de la regula cand specimene extrem de rare, cum ar fi alexandritele sau perlele naturale, s-au vandut la un pret mai mare decat al diamantelor. Cu toate acestea, cel mai rar si mai scump exemplar din lume este diamantul rosu natural, in prezent existand doar doua sau trei pietre de acest gen in lume. Asadar, cel mai scump “mineral” din lume nu este de fapt un mineral, diamantul fiind o roca alcatuita din atomi de carbon dispusi intr-o retea cristalina cubica.ColectionariiOamenii de afaceri nu sunt singurii interesati de investitia in minerale. Pe parcursul anilor alti oameni influenti au manifestat astfel de preocupari. Este vorba de John Ruskin, poet si critic de arta britanic, sau Washington Augustus Roebling, inginerul american care a construit Brooklyn Bridge din New York. Ambii au avut colectii impresionante de minerale, care fac acum obiectul atractiei celor mai multi investitori.Stralucirea lui Joe CilenCel mai mare colectionar de pietre pretioase al tuturor timpurilor a fost Joe Cilen. El a adunat o colectie record de 23.000 de minerale si pietre pretioase, de calitati diferite. Colectia sa, continand 3.000 de specii de minerale diferite din cele 4.000 existente in lume, este nu numai cea mai valoroasa, dar si cea mai cuprinzatoare din punct de vedere geografic. Dupa moartea lui Cilen, colectia sa a reprezentat si reprezinta obiectul a numeroase licitatii si tranzactii cu pietre pretioase.

  • Pe urmele capitalei

    Industria hotelurilor de lux incepe sa se dezvolte si in provincie, intr-un ritm comparabil cu cel din Bucuresti. Orase ca Timisoara, Cluj-Napoca, Targu-Mures, Sibiu sau Brasov intra in atentia investitorilor, iar nume ca Ramada, Ibis sau Golden Tulip devin o realitate pe piata hotelurilor de cinci stele.Opera Plaza este un hotel de cinci stele din Cluj-Napoca, inaugurat in luna iulie a acestui an. Dupa o investitie initiala de 4,5 milioane de euro, planurile de viitor ale hotelului vizeaza extinderea hotelului la o capacitate de 80 de camere si apartamente plus o sala de conferinte care sa gazduiasca 250 de persoane. Daca in cazul Opera Plaza segmentul business reprezinta 95% din activitatea hotelului, hotelul Concordia din Targu-Mures este destinat 100% turismului de afaceri. Deschis in 2004 si dispunand de 34 de camere duble, 4 apartamente si 3 sali de reuniuni, hotelul gazduieste in special oameni de afaceri care dezvolta businessuri in Romania si pentru care hotelul a devenit o a doua casa. In 2005, 79% din cele 400 de milioane de euro reprezentand investitii atrase de turismul romanesc au fost atribuite domeniului hotelier. In primul semestru al anului 2006, 23,2% din turistii inregistrati au fost straini. In prezent exista aproximativ 4.900 de locuri de cazare in hoteluri de 3-5 stele dedicate turismului de afaceri, cu 1,8% mai multe fata de 2003, in conditiile in care cifra optima atat la nivelul Capitalei cat si al provinciei este de 10.000. Bucurestiul este oricum surclasat la acest capitol de alte capitale apropiate, cum ar fi Praga (24.000 de locuri de cazare pentru business) si Budapesta (18.000). Presupunand o investitie initiala echivalenta ca valoare uneia de pe piata bucuresteana, dar o profitabilitate asteptata mult mai mare ca urmare a concurentei mici din zona, hotelurile de lux din provincie atrag interesul investitorilor romani care cauta asocierea cu lanturi internationale.Majoritatea oraselor vizate nu reprezinta destinatii turistice, motiv pentru care cea mai mare pondere in activitatea hotelurilor de provincie o are segmentul business, in detrimentul celui de leisure.

  • Mai multi bani sub soare

    Antreprenorii americani s-au hotarat sa isi schimbe statutul, de la mari consumatori de energie la mari producatori de energie. Contextul este favorabil: preturile la petrol si gaze vor continua sa creasca, iar incalzirea globala ingrijoreaza pe toata lumea, astfel incat investitorii plaseaza sute de milioane de dolari in start-up-uri care produc energie solara. Astfel, companii ca Akeena Solar, SolFocus, Nanosolar si Solaicx vor putea acapara un segment mai mare din piata de electricitate, evaluata la 1.000 de miliarde de dolari.Dintre zecile de companii californiene care pun in miscare o piata a energiei solare in valoare de 11 miliarde de dolari, Nanosolar este start-up-ul care a beneficiat cel mai mult de pe urma competitiei acerbe dintre investitori, atragand finantari de peste 100 de milioane de dolari in prezent. Nanosolar urmareste sa integreze celulele solare pe care le produce direct in materialale de constructii. De exemplu, un zgarie-nori ale carui geamuri de sticla ar contine celule solare ar fi o sursa insemnata de energie.In ultimii ani, vanzarile companiilor care produc celule solare au inregistrat rate de crestere de la 50 la 100%, iar cererea tot mai mare da nastere asteptarilor privind un volum al pietei de 167 de miliarde de dolari pana in 2015. Investitiile vor lua amploare, doar Silicon Valley atragand 3,2 miliarde de dolari pentru instalarea de panouri solare pe un milion de acoperisuri pana in 2018 si inca 4 miliarde pentru programele de cercetare.Chiar daca energia solara este inca de trei ori mai scumpa decat cea pe baza de combustibili fosili, preturile urmeaza un trend descendent: de la 30 de dolari pe watt in 1980 la 3-4 dolari in prezent si la 1 dolar pe watt in viitor, adica echivalentul energiei conventionale.